Imi iau ramas bun de la amicii mei, achit partea mea de 33,33 % si ma indrept spre lift. Restaurantul unde tocmai am luat masa, se afla la ultimul etaj al celui mai inalt hotel din oras.
Ma primeste in lift, cu un zambet larg, liftierul. Un domn prezentabil, cam de 65 de ani, imbracat intr-un costum caramiziu, cu o sapca eleganta pe cap.
- Incotro ? ma intreaba el, radicand deja bratul drept, in asteptarea comenzii mele.
- Spre casa, ii raspund eu, lasand primirea in jos.
Liftul incepu sa coboare, fiind la etajul 15, coborarea nu putea dura mai mult de 30 de secunde. Paf, o zdruncitura puternica ma facu sa deschid ochii. Ies pe usa metalica larg deschisa si pasesc afara, cand, din stanga in facu aparitia un rechin. Ma aplec si aproape tangent, rechinul imi atinge fata cu o usoara lovitura de coada.
- Mama, ce-a fost asta ? intreb eu……
Din spate nu veni nici un raspuns. Incerc sa-mi revin, trag o gura de aer, ciudat, puteam respire, aici, in ocean. Ce priveliste, ce univers mirific…. Rar vezi asa ceva intr-o viata de om…. Fac doi pasi inapoi, si atingand usa metalica, aceasta se deschide lin, astfel incat eu, sa pot intra , din nou, in acest lift, destul de ciudat.
- Cum a fost ? ma intreaba liftierul.
- Ce-a fost asta ? intreb eu, punand ambele maini pe balustrada metalica, rece, ce inconjura liftul, ca intr-o imbatrisare a doi adolescenti.
- Ai vazut ca nu are de ce sa-ti fie frica de apa ? N-ai patit nimic ! Si acum ?
- Cum unde ? Acasa, la ai mei….
Liftul isi porni din nou coborarea, parca mai inceata de data aceasta. Se opreste brusc, usa se deschide pe jumatate, parese ca s-a blocat….
- Sa ies ? intreb eu, privindu-l pe liftier.
- Incearca si ai sa vezi……….
Pasesc timid afara……….. Nu vad nimic, parca sunt intr-un turn, in plina bezna, rece, a unei nopti de iarna.
Fac un pas mai in fata, cand alunec, brusc, la vale. Ma trezesc pe schiuri, sus la munte, dar fara cele doua bete in maini.
- Ce ma fac, nu stiu sa schiez ?
Incerc sa pun in aplicare ce-am vazut prin emisiunile de profil straine, si usor-usor, incep sa cobor, tinandu-ma mai bine pe cicioare si cu o viteza din ce in ce mai mare.
Privesc in jurul meu, cei de langa mine, par figure prietenoase, dar destul de intunecoase, gata, mi-am dat seama cine sunt, sunt cei dragi plecati “dincolo”. Tot privind, ba la stanga, ba la dreapta, nu observ la timp cum in fata mea, din ce in ce mai aproape, isi facu aparitia o usa, mare, neagra, de metal. Incerc sa franez, dar….. este prea tarziu, ma lovesc…..
Ba nu, n-am intrat direct in usa, ci m-am trezit din nou in lift.
- Omule, nu stiu cine esti, dar imi ajunge pe ziua de azi. Mi-e frica de apa, mi-e frica sa schiez….
- Stiu, de asta si incerc sa te ajut sa-ti infrunti “fricile” de zi cu zi… Am plecat, este pe cont propiu………. Imi spune el, facandu-mi cu mana si sarind pe usa liftului, afara. Incerc sa-l prind, dar este prea tarziu, usa se inchisese deja.
Ce ma fac ? Am ramas singur in lift, nu stiu la ce etaj, cate mai aveam pana jos, si, culmea, nu steam unde o sa ma indrept. Apas pe tasta P , liftul incepu sa coboare. Ma prind bine de balustrade metalica si astept…. Ridic usor ochii spre ecranul de deasupra usii, si oberv cifrele cum in ordine descrescatoare, se aprind si se stang, consecutiv. Gata, am ajuns, sper eu , la parter.
Usa se deschide larg si-n ochii mei isi facu aparitia o lumina puternica , alba, ce-mi incalzea usor obrajii. Pasesc cu grija, dar din cauza razelor de soare, nu observ cum…………… Cad de la inaltime, intr-un plonjon parca aruncat dintr-un avion, de la 10.000 de metri inaltime.
- Nu vreau sa mor !!! Ce ma fac ?
Cum ma zabt mai tare, cum caderea mea era tot mai brusca si mai rapida. Incerc sa stau calm……. Duc mana dreapta la spate, in speranta gasirii unei parasite, chiar si una mica, de rezerva. NIMIC ! Nu am gasit nimic………. Simt pericolul tot mai aproape, deja am trecut de jumatatea distantei dintre cer si suprafata terestra, cand, in dreapta mea, isi facu aparitia liftierul, Calare pe un dragon, stantat cu logo-ul PARASUTE DE VANZARE !
- Ce faci, omule ? ma intreaba el, zambind sadic.
- Hmm, te omor cu mana mea…. Daca….
- … daca scapi ! Vezi, mai ai fix 30 de secunde pana …
- …. jos ! Vreau o PARASUTA !
- Nexam !
- Adica , cum nexam ?
- Pai, nu ai tu “bani” sa cumperi o parasuta !
Duc repede mana stanga in buzunar si scot portofelul.
- Uite, am card GOLD !
- Canci, nu e bun “aici” !
- Ok, ok, ok ! Ce trebuie sa fac ? Ca sa scap ?
- Off, tinerii din ziua de azi….
- Spune, omule, mai repede, mai am 14 secunde pana jos….
Si parca de niciunde, il vad pe filtier cum scoate din desaga de pe dragon, un CONTRACT in alb ! Din cizmulita stanga, scoate un condei, ma inteapa cu el si mi-l intinde!
- Poftim, semneaza cu sangele tau !
- Ce sa fac ?
- Mai ai 7 secunde ! 6….5…. semneaza odata !
- Niciodata asa ceva !
- 3…..2…..
- Doamne, faca-se voia ta ! zic cu glas tare si inchid ochii .
Paf…………. O palma puternica peste fata, facu sa ma trezeasca.
- Va e rau, stimate domn ? ma intreaba liftierul, acelasi liftier, de aproximativ de 65 de ani, imbracat intr-un costum caramiziu, cu o sapca eleganta pe cap.
- Dar, dar , ce-am patit ? intreb eu, ducand mana dreapta dupa ceafa.
- Vi s-a facut rau…….. ati lesinat! Sa chem salvarea ?
- Nu, imi revin imediat….. Multumesc!
- Gata, am ajuns ! spuse liftierul, invitandu-ma sa ies afara, la parterul hotelului.
Pasesc cu grija , cine stie ce mai pot pati. Privesc stanga-dreapta, lucrurile par in regula. Oare ce-o fi scris in acel contract? Dar daca il semnam, ma salvam ? Sau pateam ceva mai rau ?
Cu aceste intrebari, ma indrept in parcarea hotelului, ma sui in masina si pornesc spre casa………
© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu