Stau intins pe iarba intr-o poienita de la marginea orasului. Minunatul meu oras, fiind asezat pe 7 coline, aveam unde sa gasesc, in jurul meu, poienita langa poienita. Priveam cerul, era curat, fara pic de norisor, iar vantul nu adia deloc.
Inchid ochii si ma gandesc la sotia mea, era de serviciu, iar “golanul” de mine, statea cu burta la soare, cu un firicel de iarba in marginea gurii, citind, din cand in cand, cate o pagina din cartea preferata.
Trag aer adanc in piept si intorc capul la stanga. Langa fata mea, statea deschisa cartea preferata si ochii-mi sar pe urmatorul rand :” … daca deasupra ta trec fluturi de argint, curand vei deveni parinte…”. Hei, na, chiar asa? Unde gasesc eu acum fluturi de argint ? Inchid usor cu mana dreapta cartea si ma intind pe burta………. Asa o fi ? gandesc cu glas tare.
Dupa cateva minute, aud deasupra mea un falfait de aripi, parea o pasare de dimensiuni mai mici… Dar nu, sunt un grup de 3 fluturi, da, ati ghicit, fluturi de argint! Ma ridic sprijinandu-ma pe genunchi si-i privesc atent, erau superbi. Intorc gatul dupa ei, de 2-3 ori fara sa-mi ridic rotulele imbatranite de pe patura, si-mi dau seama ca tocmai au trecut deasupra mea. Mama, sa vezi acum bucurie… Ma ridic usor, fara sa-i sperii si incep sa alerg in spatele lor. Ei, fluturii de argint, desenau pe cerul albastru , diferite forme oarecum logice, de animale, plante, obiecte…
Ma feresc in ultima clipa sa nu ma lovesc de creanga unui stejar batran, fac o eschiva la stanga si aterizez, jos, intr-o grota. Telefonul mobil imi sare din buzunar, aterizand pe un pat de frunze. Ce sa vezi, el tocmai incepu sa sune, dupa melodie, era sotia. Neputand sa raspund, dupa al cincilea beep, se opreste. Ceva imi spune s-o sun. Ma ridic in brate, nu eram chiar asa de ramolit, imping tare din picioare si pun mana pe el.
Apas pe tasta verde si sun……….. Imi raspunde: “Pui, ce faci ?”, zice ea. “Bine”, raspund eu, privind in departare cum grupul de fluturi de argint dispare din orizontul meu. “Stai jos, am o veste pentru tine….”. “Da, mami, stau bine !” Vocea incepu sa tremure si un ras ciudat ma curpinse. “Stii, vom avea un copil!”
Inchid telefonul, inchid ochii si…………. Ma intreb oare cine m-a pus sa citesc acum acea carte, despre fluturii de argint…
© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu