duminică, 29 mai 2011

ZIARUL DE A DOUA ZI

         Dupa dusul din fiecare dimineata, iau o pereche de slapi in picioare si ies in fata casei, pentru a ridica ziarul local, pe care-l rasfoiest la micul-dejun. Afara , vremea se anunta promitatoare, sunt sanse pentru o zi magica.
           Intru inapoi in casa, ma asez la masa sis orb cu placere din cafeaua cu lapte, pregatita cu atentie de sotie. Deschid ziarul la pagina de sport si verific rezultatele meciurilor de aseara, am depus un bilet la pariuri. Hmm, am prins 7 din 10, cum pariul era minim 8 rezultate prinse din cele 10 jucate, nu castig nimic. “ La naiba, iar 5 lei dati degeaba! ”. Noroc ca nu arunc cu banii in acest “sport” si joc cu masura, de placere, cu speranta unui castig neasteptat cat mai curand posibil.
         Sotia trebaluia prin bucatarie, cei mici erau deja afara, in asteptarea verisorilor, mergeau impreuna cu masina fratelui meu la scoala. Toti 4 erau colegi de clasa, 2 cate 2, in clasa a patra, respectiv a saptea.

Sotia:
-         Dragule, plecam !

Spuse ea, luand pachetele pentru cei mici, iesind in graba din casa. Afara, fratele meu era deja ajuns, si cei mici se bateau pe locul din fata.

Eu:
-         Drum bun si servici usor!

Ii raspuns eu, ramanand sa mai sorb din cafeaua neagra, cu lapte.

Sotia:
-         Nu , toata lumea in spate, eu stau in fata!

         Cei mici se conformeaza, chiar daca existau mici comentarii. Masina demara cu viteza, erau deja in intarziere.
         Ramas singur in bucatarie, musc cu forta din sandwich-ul din farfurie, sorb din nou o inghititura din ceasca de cafea, iar cand dau sa asez ceasca pe farfuriuta, o scap din masa......... La contactul cu gresia de pe jos, se face tandari.
          Trag aer in piept, simt ca ma sufoc. Tocmai mi-a sarit in ochi pagina de accidente auto, iar o stire mare, in chenar dublu, suna asa: „ Ieri dimineata, 31 octombrie, orele 07:45 , in zona Restaurantului COTNARI, conducatorul auto M.N. , posesor auto cu numarul...... , s-a ciocnit frontul cu un T.I.R. cu numere de Bulgaria. In urma impactului, soferul limuzinei, a suferit rani grave, murind in drum spre spital.......“

        -“ Ce-i asta ?” ma intreb eu..... numele este al meu, numarul masinii corespunde, iar prin acea zona, ma indrept zilnic spre birou. Ma uit dupa data aparitiei ziarului, sus in dreapta arata 1 noiembrie, era ziarul de a doua zi. Ce cauta la mine si de ce acum ?
         Privesc ceasul de pe perete, arata 07:32, urma sa plec spre birou. Verific apa, gazul si lumina, las un plic de mancare pentru motanel si ies afara. Ziarul il iau cu mine, privesc ceasul din secunda in secunda. Urc in masina, asez servieta pe bancheta din spate, iar ziarul in dreapta mea.
         Pornesc motorul, ma asigur, si dup ace-mi trag centura, tasnesc spre birou. La prima intersectie, fac dreapta, apoi linie dreapta pana in zona “accidentului”. Ce sa fac acolo, sa merg pe alt drum, sa fac stanga sau sa ma intorc, inconjurand intersectie respectiva? Avem de ales in 4 variante de traseu.
         Simt cum mainile mele incep sa tremura, schimbatorul de viteze, vibra la fiecare atingerea de-a mea. Privesc ceasul de pe bord, arata 07:40. In 5 minute urma sa fie accidentul. Mai aveam  500 de metri si ajungeam in intersectie. Trag brusc de volan spre stanga, urc trotuarul si opresc masina. Ceva nu era in regula , simteam o apasare grea in aer. Opresc motorul si astept………. Ceasul arata 07:43, mai erau 2 minute pana la accidentul fatal. Eu ma aflam la mai putin de 300 de metri de intersectie, sus pe trotuar, protejat de cele din jurul meu.
         Mai erau cateva secunde, oare voi pati ceva ? Arunc un ochi pe ziarul din dreapta mea. Pagina respectiva incepe sa-si schimbe culoare, pozele vechi dispar, iar in locul lor , isi facu aparitia articole noi. Pe partea stanga, scria mare: “ Ieri, orele 07:45, in zona Restaurantului COTNARI, o schela montata gresit de echipa care monta un termo-sistem la un bloc turn, s-a prabusit peste masina, cu nr….. “
         Era masina mea…………… parcata pe trotuar, la 10 metri de acel bloc turn. Privesc in stanga mea, pe trotuar observ umbra unei schele care tocmai se prabusea peste mine. Na am timp decat de privesc ceasul din bord, arata fix 07:45 !


         

© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate

sâmbătă, 28 mai 2011

Cum se scrie o piesa de teatru !

Poate că te întrebi “De ce să scriu o piesă de teatru?” sau “Ce face o piesă să fie specială?”. Piesele sunt speciale deoarece aduc cuvântul scris la viaţă. Când urmăreşti o piesă vezi şi auzi personajele cum îşi trăiesc viaţa. Trăieşti povestea în timp ce se desfăşoară. Chiar dacă nu ai văzut niciodată o piesă într-un teatru, ai văzut probabil filme sau comedii şi drame de televiziune.

În general, oamenii iubesc piesele de teatru, deoarece ele oglindesc viaţa reală. Viaţa ta şi a celor din jurul tău poate deveni subiectul unei piese. Trebuie doar să înveţi să conturezi aceste experienţe într-un eveniment dramatic. Vei folosi ceea ce vei învăţa citind aceste rânduri şi propria ta imaginaţie, pentru a-ţi transforma evenimentele în dramă.
Poţi să scrii o piesă singur, dar s-ar putea să-ţi placă să o scrii cu alţi oameni. Deoarece o piesă are o formă foarte specială, poate fi un proiect la care un grup să lucreze bucuros.

Ce face ca o piesă să fie piesă:
Un dramaturg caută o situaţie în viaţă care poate fi dramatizată. Într-o nuvelă, autorul poate descrie şi spune cititorului multe lucruri/detalii. Într-o piesă de teatru, actorii/personajele trebuie să spună povestea. Ei realizează acest lucru prin intermediul cuvintelor rostite, dialogului şi acţiunii, în aşa fel încât creează iluzia că povestea se desfăşoară în timp ce o priveşti.

Un dramaturg încearcă să distreze oamenii care se uită la piesă sau audienţa/publicul. Dramaturgul speră că audienţa va recunoaşte ceva din vieţile lor şi din ei înşişi în timpul în care urmăresc piesa de teatru. Poate chiar vor învăţa ceva din ea!

Piesele sun alcătuie din scene. Fiecare scenă are loc într-un anumit timp şi într-un anumit loc. Fiecare scenă are o introducere, un mijloc şi un sfârşit.
Scenele sunt precum capitolele unei cărţi. Câteva scene puse împreună alcătuiesc un act. O piesă poate avea unul sau mai multe acte. Un act poate
“dura” o zi sau mai mulţi ani. Un act se construieşte scenă cu scenă, de la început către mijloc şi apoi până la sfârşit.
Forma scrisă a unei piese se numeşte scenariu. Scenariul se foloseşte de către toţi oamenii care sunt implicaţi în punerea piesei în scenă – echipa de producţie. Forma sa specială face să-I fie mai uşor fiecărui membru al echipei să o citească şi să ştie ce trebuie să facă.

EXERCIŢIUL 1: A vedea şi a citi o piesă
Pentru a vedea cum este alcătuită (formată) o piesă, ar fi de mare ajutor să vezi, să auzi şi să citeşti cum alţi dramaturgi şi-au creat propriile piese.

Pasul 1: Sunt multe piese care sunt prezentate publicului în fiecare oraş. Liceele, teatrele sunt locuri excelente pentru a vedea cum se joacă piesele. Interesează-te unde se va juca o piesă şi du-te să o vezi!

Pasul 2 : Când stai în public notează informaţiile pe care le ştii şi cum ai făcut să le afli.

Pasul 3 : După ce piesa s-a terminat, gândeşte-te ce ai învăţat din caracterul fiecărui personaj şi ce a dorit să arate personajul. Ce a făcut să-ţi placă sau să nu-ţi placă personajul/actorul ? Ţi s-au părut personajele a fi precum oamenii adevăraţi? Gândeşte-te la ce te-a mişcat sau inspirat în legătură cu piesa, sau ce te-a făcut să râzi. A fost credibilă povestea? Crezi că piesa ar fi fost mai bună dacă ceva ar fi fost schimbat? Discută despre ceea ce crezi cu alte persoane care au văzut piesa!

Pasul 4 (opţional): Dacă este disponibil, cumpără o copie a scenariului piesei pe care ai văzut-o. Sau poate cineva din distribuţie ţi-o va înmâna. Citeşte piesa şi compară ceea ce a scris dramaturgul cu ce ai văzut pe scenă. Notează informaţiile pe care le dă dramaturgul echipei de producţie. Ţine minte interpretarea şi gândeşte-te la lucrurile pe care le-ai văzut şi care nu sunt în scenariu.

Pasul 5: Bazându-te pe experienţa piesei pe care ai văzut-o, începe să te gândeşti cum unele evenimente din viaţa ta pot fi transpuse într-o piesă.
Folosind propria ta lumeSe spune adesea că cel ai bun sfat pe care orice scriitor îl poate urma este “Scrie ceea ce ştii!” Mulţi dramaturgi aduc pe scenă poveştile familiilor lor, prietenilor şi, cel mai important, povestea lor. Propria ta viaţă este plină de dramă, conflict şi emoţie. Şi cine poate spune mai bine povestea ta decât tine?


EXERCIŢIUL 2: Selectarea unui eveniment
Acest exerciţiu te va ajuta să descoperi despre ce va fi piesa ta. Prin procesul eliminării vei alege un eveniment despre care vrei să scrii. Acesta va fi baza unei
scene. Până la sfârşitul acestor exerciţii vei contura evenimentul în scena dramatică în jurul căreia îţi vei construi scena.
Alege o experienţă din viaţa ta, deoarece aceasta o ştii şi o înţelegi cel mai bine. Dacă preferi să nu foloseşti un eveniment din viaţa ta, alege un eveniment despre care să ştii cât mai multe detalii.

Pasul 1: Gândeşte-te un timp la viaţa ta. Aminteşte-ţi evenimentele care ţi-au schimbat viaţa sau despre care ai sentimente puternice. Vorbind cu alte persoane îţi poate ajuta să vii cu idei noi. În alegerea unui eveniment este important să ai în vedere 3 lucruri: PRIMUL – are conflict ? Dramaturgii caută poveşti care au conflict. Conflictul rezultă din diferenţele existente între oameni. De asemenea pot fi interese, idei sau speranţe diferite. Conflictul poate fi de asemenea cauzat de acţiunile oamenilor sau de circumstanţele schimbătoare din viaţa cuiva. Piesa este despre cum va fi conflictul rezolvat. Conflictul creează dramă şi emoţie. Presupunem că eşti nemulţumit de şcoala ta şi vrei să renunţi sau să te transferi în alt loc (şcoală, oraş, ţară…planetă), dar familia ta intervine şi vrea ca tu să urmezi un drum care nu te reprezintă. Aceste două “vreri” contrare cauzează conflictul. AL DOILEA: este simplu de descris evenimentul? Încearcă să alegi un eveniment care are implicaţi doar doi oamni şi un loc. Mai târziu, dacă vrei să-ţi dezvolţi piesa, poţi să mai adaugi oameni şi locuri. AL TREILEA: poţi spune povestea numai prin intermediul cuvintelor şi al acţiunii, încât povestea ta să fie credibilă în faţa ochilor publicului? Din cauza faptului că scrii o scenă, cel mai bine ar fi să alegi o poveste care nu are nevoie de multe informaţii de fundal pentru a fi înţeleasă. Trebuie să spui povestea ca şi cum s-ar întâmpla, şi povestea trebuie să fie înţeleasă prin intermediul cuvintelor, personajelor şi al acţiunii.

Pasul 2: La începutul unei pagini de hârtie scrie EVENIMENTE. Fă o listă cu 5 idei care îţi vin în minte. Concentează-te asupra situaţiilor care s-au întâmplat într-o zi sau într-o seară, şi nu acealea care s-au întâmplat pe parcursul mai multor zile. Evenimentele pot fi amuzante, înfricoşătoare sau triste. Uneori cele mai intense amintiri sunt cele dureroase. Poate fi dimineaţa în care ai fost acuzat pe nedrept de părinţi/profesori/împăratul lumii…, după-amiaza în care ai întâlnit o persoană deosebită sau seara în care ţi-a murit un prieten drag.
Pasul 3: Priveşte cu atenţie lista. Este un eveniment care se detaşează de celelalte? Unul care te-a afectat foarte mult? Există vreunul de care îţi aminteşti foarte clar? Care din ele ar putea constitui o scenă bună pentru a-ţi începe piesa? Alege
evenimentul care crezi că ar putea face o scenă dramatică. Încercuieşte sau subliniază evenimentul ales şi salvează foaia în carnetul de notiţe.

EXERCIŢIUL 3: schiţarea scenei
 Vei învăţa cum să “prelucrezi” evenimentul şi să-l foloseşti pentru a creea schiţa unei scene. Schiţa te va ajuta să-ţi organizezi informaţiile pentru scenă.

Pasul 1: reciteşte evenimentul pe care l-ai ales. Închide-ţi ochii şi imaginează-ţi momentul în care s-a întâmplat evenimentul. Gândeşte-te la cine a fost acolo, unde a avut loc, când a avut loc şi ce s-a întâmplat. Cine, unde, când şi cum sunt întrebări foarte importante pe care să ţi le adresezi de câte ori scrii.
Pasul 2: Ia o foaie de hârtie şi denumeşte-o SCHIŢĂ. Dedesubt scrie CINE – scrie cine sunt oamenii implicaţi în evenimentul tău. De exemplu, putem scrie: 1) noul meu prieten Tudor
2) eu….
Pasul 3: scrie apoi UNDE şi scrie lângă unde a avut loc evenimentul . De exemplu: Lângă clădirea apartamentului meu din Sub Arini…
Pasul 4: Acum scrie CÂND – şi lângă scrie când a avut loc evenimentul. De exemplu: O seară de primăvară a anului 2004.
Pasul 5: Apoi, scrie CUM, şi lângă, scrie ce a avut loc în timpul evenimentului. Nu trebuie neapărat să scrii tot ce a avut loc în timpul evenimentului. Scrie doar câteva cuvinte care te vor ajuta mai târziu să-ţi aminteşti evenimentul. Dacă ai necazuri în a-ţi descrie evenimentul în detaliu, nu te teme să teduci înapoi la lista de evenimente şi să alegi altul pe care ţi-l poţi imagina şi despre care să scrii cu mai multă uşurinţă. Scrisul este un proces al alegerilor şi al luării de decizii.

EXERCIŢIUL 4: Transformarea oamenilor tăi reali în personaje
Mulţi dramaturgi sunt de acord cu un lucru: personajele sunt cele mai importante părţi ale unei piese. Fără ele, povestea nu poate fi spusă. Prin intermediul cuvintelor şi al acţiunii personajelor tale, reuşeşti să aduci viaţa în scenă. Cuvintele şi acţiunile lor provin de la tine, scenaristul. Tu controlezi limbajul pe care îl folosesc, personalităţile lor, emoţiile şi experienţele lor personale. Ai nevoie de meditaţie şi timp pentru a crea personajele care să “umple” scena.

Pasul 1: Priveşte schiţa de la exerciţiul 3. Uită-te la secţiune CINE. Trebuie să ai o lista cu cel puţin două personaje.
Pasul 2: Gândeşte şi alte personaje. Pe o nouă foaie de hârtie, intitulată PERSONAJE, inventează nume şi descrie acest personaj. Poţi include lucruri precum înălţimea,
greutatea lui, vârsta sau ce haine poartă. Descrierea ta va fi citită de cineva care nu cunoaşte acest personaj, aşa că descrie-l clar.
Pasul 3: Acum scrie ceva despre personaj. Descrie personalitatea personajului şi punctele lui de vedere. De exemplu, este fericit sau singur? Se uită întotdeauna la partea bună a lucrurilor?…
Pasul 4: Pe aceeaşi foaie de hârtie sau pe alta, descrie celălalt personaj: pe tine însuţi. Fă ceea ce ai făcut cu primul personaj în paşii 2 şi 3, dar de data asta descriete pe tine. Descrie-ţi înfăţişarea şi personalitatea. Nu folosi cuvântul “EU”. Dă-ţi un alt nume. Scrie despre tine ca şi cum ai fi altă persoană.

Prin acest exerciţiu ai început să transformi oameni adevăraţi în personaje. Inventând nume pentru aceste personaje te eliberezi de evenimente şi oameni reali. Un dramaturg îşi foloseşte imaginaţia pentru a face un eveniment real să fie un eveniment dramatic. Detaşându-te de evenimentul real îţi eliberezi imaginaţia, fără ca aceasta să schimbe evenimentul.
Reciteşte descrierea celor două personaje. Gândeşte-te la ele şi la modul în care trecutul le-a influenţat prezentul – momentul evenimentului. Meditează la evoluţia lor ca personaje de poveste. Adaugă orice idei noi îţi vin. Cunoaşte-ţi personajele!

In secţiunea următoare, vei pune personajele de-o parte şi te vei gândi un timp UNDE are loc scena.
Simţurile
Acum că te-ai gândit la personajele tale, este timpul să te gândeşti la “montare”: locul în care personajele tale vor umbla şi vor vorbi. Ca să recreezi locul şi timpul în acre s-au întâmplat evenimentele, foloseşte-ţi simţurile.
Percepem lumea din jurul nostru prin cele 5 simţuri. Auzul, vederea, atingerea, gustul şi mirosul se combină pentru a ne da o idee asupra mediului în care gândim, simţim şi acţionăm. Uită-te în jurul tău. Ce percep simţurile tale în acest moment? Cum contribuie simţurile tale la experineţă? Ca şi dramaturg, îţi poţi folosi simţurile pentru aducerea evenimentului la viaţă. Gândeşte-te la felul în care un cântec vechi sau mirosul unei mâncări îţi pot aduce un potop de amintiri. Memoria ta din acel timp este legată de experienţe senzoriale pe care le-ai avut atunci. Simţurile fac memoria reală.
Uneori dramaturgii exagerează cu un simţ pentru a adăuga dramă scenei. Un dramaturg, scriind despre disputa dintre doi îndrăgostiţi, a adăugat sunetul unui camion de gunoi la geamul lor. În timp ce ei se certau, zgomotele camionului au devenit atât de tari, încât personajele nu se mai puteau auzi unul pe celălalt. Astfel, dramaturgul a folosit sunetul “din exterior” pentru a face publicul să noteze incapacitatea crescută a cuplului de a comunica unul cu celălalt.

EXERCIŢIUL 5: Foloseşte-ţi simţurile pentru a-ţi reaminti
Îţi vei folosi simţurile – auzul, vederea, atingerea, gustul şi mirosul – pentru a adăuga detalii evenimentului selectat, pentru a-l ajuta să devină real.
Pasul 1: Intitulează o foaie de hârtie FOAIA SIMŢURILOR şi scrie cele 5 simţuri – atingere, gust, miros, auz, văz. Apoi uită-te la schiţa ta. Luând un simţ la un moment dat, scrie nişte cuvinte care descriu evenimentul tău aşa cum ţi-l aminteşti. De exemplu: atingerea – strângeam o minge de hârtie în mâna mea; gust: am mâncat un măr; mirosul: era un iz de parfum în aer; auz: era la radio cântecul meu favorit; văz: decoraţiile de Crăciun încă împodobeau casa/oraşul.
Scrie cât mai multe idei care-ţi vin în minte.
Pasul 2: După ce ai terminat, uităte-te la schiţa scenei şi apoi la foaia simţurilor. Închide ochii câteva minute şi apoi gândeşte-te la amintirile senzoriale ale evenimentului. Îţi vei aminti probabil mai multe, pe care le vei adăuga listei.
DECORULMulte dintre amintirile tale senzoriale te vor ajuta să-ţi imaginezi cum arăta scena şi detalii despre ceea ce s-a întâmplat. Ele se vor lega de rubricile CÂND şi UNDE ale scenei tale, dându-ţi astfel şi mai multe detalii ale locului şi timpului. Ele te vor ajuta să-ţi descrii decorul piesei.
Un dramaturg trebuie să spună publicului unde şi când are loc piesa. Oamenii înţeleg mai bine scena dacă ştiu tipul de loc şi coordonatele temporale (an, lună, ora). Cum poţi ajuta publicul să descopere când şi unde se întâmplă scena?
Dramaturgul scrie, de obicei, o descriere a locului şi a timpului la începutul fiecărei scene. Din această descriere echipa de producţie îţi foloseşte imaginaţia şi talentul să realizeze decorul real. Publicul vede rezultatul final al muncii echipei de producţie: decorul, şi înţelege locul şi timpul pe care dramaturgul le-a avut în minte pentru scenă. Dramaturgii descriu decorul în feluri foarte diferite. Unele descrieri sunt lungi şi detaliate şi include recuzita şi mobila care să fie pusă pe scenă. Alţii dau pur şi simplu locul şi timpul şi lasă restul în seama echipei de producţie.

Exerciţiul 6: Crearea decorului
Vei extinde acum rubricile UNDE şi CÂND ale rezumatului şi îţi vei creea decorul.
Pasul 1 : Intitulează o nouă pagină din caietul tău ARANJAREA SCENEI. Sub el, pune anotimpul şi anul în care va avea loc scena ta. De exemplu “Primăvara lui 2009”.
Pasul 2: Apoi scrie locul unde se întâmplă scena. Uită-te la rezumat. Scena ta poate fi un interior sau un exterior, într-o clădire sau într-un loc specific, într-un oraş sau la ţară. Gândeşte-te la ceea ce este important să ştie oamenii. Descrie locul din punctul de vedere al unei persoane care nu ştie despre ce este vorba. Această descriere poate fi : Lângă o casă din Sub Arini.
Pasul 3: Ia foaia simţurilor. Uită-te peste lucrurile care le-ai scris sub VEDERE şi adaugă mai multe detalii care vor ajuta echipa de producţie să surprindă mai bine imaginea. Exemplu: case frumoase, haine care atârnă la uscat în curte
Pasul 4: Uită-te înapoi la celelalte lucruri ce le-ai scris în fişa simţurilor. Verifică-ţi experienţele senzorilale care dau informaţii importante în legătură cu evenimentul. Gândeştete cum poţi ajuta publicul cu detalii. De exemplu, dacă ai scris că ai văzut copacii care începeau să înfrunzească, asta va ajuta publicul să perceapă primăvara. Toate aceste detalii va ajuta echipa de producţie şi ştie ce fel de informaţii să exprime şi ce fel de atmosferă să pregătească pentru public. De exemplu, dacă era vară şi cald, vei fi vrut să –ţi pui un evantai/ochelari de soare în geantă. Daca se cântă o melodie estivală la radio, vei fi vrut să dai radioul mai tare. Evantaiul, ochelarii de soare, radioul ajuta publicul să proiecteze temporal scena.
Pasul 5: Pe foaia cu aranjarea scenei sub timp şi aranjarea generală scrie propoziţii care includ detaliile decorului pe care le-ai luat din foaia senzaţiilor şi rezumat. Ceea ce scrii ar putea arăta aşa:
Scena 1: Primăvara devreme în 2005 în Parcul 3 Copaci. Este seară. Un rând de căsuţe de la marginea parcului, cu sforile pentru uscat rufele pline. Se aude de undeva de departe radioul.Ai terminat această secţiune “Folosind propria ta lume”. Te-ai decis asupra unui eveniment şi l-ai consumat. Ai creat personajele şi un décor. Fii sigur că toate notiţele şi exerciţiile tale sunt în caiet. Poate vei vrea să le reciteşti sau să faci ceva adăugiri înainte de a trece mai departe. Vei avea nevoie şi de foile de exerciţii înainte de a continua. Secţiunea următoare te va ajuta să-ţi dezvolţi schiţa într-un scenariu dramatic.
Dezvoltându-ţi scena
Personajele sunt cele mai importante elemente dintr-o scenă. Printre cuvintele fiecărui personaj începem să descoperim cine este, de fapt, aceea persoană. Dramaturgii numesc cuvintele personajelor DIALOG.
Importanţa ascultării
Ascultă cu atenţie cum vorbesc oamneii şi cât de diferit. Fiecare are un mod distinct de a comunica şi de a se exprima. Sunt multe diferenţe, precum cuvintele pe care le folosim, accentele, jargonul, tonul vocii sau limbajul. Putem învăţa ceva despre unde trăieşte o persoană faţă de cum vorbeşte. Oameni care trăiesc în zone diferite ale României au accente diferite. O persoană care trăieşte la ţară foloseşte alte cuvinte decât o persoană care trăieşte la oraş. Dramaturgii ascultă atent diferenţele limbajului şi folosesc acceste diferenţe şi folosesc aceste diferenţe ca să dea personajelor sale personalităţi individuale.
Dacă te duci într-un loc unde mulţi oameni vin şi pleacă, ascultă aceste diferenţe. O cafenea este un loc perfect să asculţi conversaţii. Vorbesc oamenii la fel? Vorbesc diferit? Ce îi face diferiţi?
Cuvintele unui personaj ne pot da o idee bună a timpului când se petrece scena. Dacă, de exemplu, scena se desfăşoară în anii ’60, poţi folosi cuvinte precum “disco” sau “hippie”. Jargonul se schimbă odată cu timpul. Folosind limbajul timpului în care are loc scena, personajele par mai reale şi credibile.
Notează diferenţele dintre modul de vorbire al tău şi al părinţilor sau bunicilor tăi. Tu vorbeşti diferit de fraţii sau surorile tale? Dar de copii tăi?
Pentru mulţi dramaturgi, a asculta devine un obicei. Ei caută cuvinte noi şi feluri de a vorbi. Ei se gândesc cum vorbirea fiecărei persoane dă discernământ vorbitorului. Des, dramaturgii iau notiţe asupra a ceea ce aud.

Exerciţiul 7: Scrierea dialogului
Acum îţi vei cei scrie dialogul pentru personajele din piesă.
Pasul 1: Uită-te la schiţa evenimentului de la exerciţiul 3. Vei descrie iarăşi scena, dar de data asta prin intermediul dialogului.
Pasul 2: Pe o nouă pagină numită DIALOG, scrie ceea ce spun cele 2 personaje. Scrie numai dialogul, fără trimiteri sau descrieri. Bineînţeles, o parte a dialogului din eveniment poate să conţină o descriere a timpului şi a locului. De exemplu, dacă evenimentul are loc într-un restaurant, personajele ar putea vorbi despre cum arată sau cum miroase locul sau ce fel de mâncăruri sunt în meniu. Este în ordine să incluzi acest fel de descriere a locului unde are loc acţiunea, ea aduce indicii audienţei.
Pasul 3: Să ne uităm la un exemplu care arată cum să pui dialogul pe pagină. Vom folosi forma scenariului deoarece arată clar cine vorbeşte.

IONUŢ
Iulia, vreau să stai.
IULIA
Nu, se face târziu.

În acest exemplu, vezi că numele personajului este la mijlocul paginii, subliniat. Numele este cu majuscule ca să fie uşor de văzut. Sub nume este replica pe care persoana o spune.
Pasul 4: Continuă aşa cu scrierea dialogului scenei. Uită-te la schiţă când ai nevoie. Nu contează dacă nu-ţi aminteşti ce au vorbit persoanele reale. Dialogul ar trebuie să spună părţile importante ale poveştii, să dezvăluie personalitatea personajelor şi să ţină acţiunea în mişcare. Poti sa abandonezi dialogul care nu este important pentru poveste. Poţi realiza dialogul care va face acţiunea mai clară. Fii sigur că vorbele fiecărei persoane sunt conforme personalităţii şi stilului personajului. Prima ta pagina ar putea arăta cam aşa:

IONUŢ
Iulia, vreau să stai.
IULIA
Nu, se face târziu.
IONUŢ
Asta ai spus şi seara trecută. Este numai 8 seara.
IULIA
Copiii mei se îngrijorează în legătură cu mine după ce se întunecă.
IONUŢ
Adu-i şi pe ei data viitoare.
IULIA
Vrei să mă vezi pe mine împreună cu copii mei?
IONUŢ
Sigur.

Pasul 5: Uită-te peste exemplu. Spune aceeaşi poveste pe care am descris-o în schiţă – numai că spune-o prin intermediul dialogului. Aflăm ceva asupra timpului când are loc povestea deoarece Ionuţ ne spune că este numai ora 8. Începem să înţelegem cine sunt aceste personaje prin intermediul dialogului. Simţim timiditatea Iuliei şi surpriza când Ionuţ îi spune că vrea să o vadă cu copii ei. Avem sentimentul că Ionuţ este un tip drăguţ deoarece face această sugestie. Descoperim de asemenea un conflict – Ionuţ şi Iulia vor să
fie împreună dar ea trebuie să fie acasă la copii ei. Şi aflăm cum poate fi rezolvat acest conflict – copii îl pot vizita pe Ionuţ împreună cu Iulia. Observă că nu există un dialog nenecesar, numai ce este necesar să spună părţile importante ale dialogului, dezvăluie caracterul personajelor şi ţine acţiunea în mişcare.
Pasul 6: Reciteşte-ţi scena. Fă orice schimbare în dialog care să facă personajele mai reale. Taie dialogul nenecesar. Reciteşte-l şi vezi dacă spune povestea aşa cum ai vrut-o.

Exerciţiul 8: Citind dialogul
Pasul 1: Dacă lucrezi într-un grup, citiţi dialogul celuilalt. Dacă lucrezi singur, roagă un prieten să citească cu tine. Tu citeşti replicile unui personaj, iar prietenul tău citeşte replicile celuilalt. Citeşte numai replicile, nu şi numele personajului. Numele sunt scrise numai ca să îţi arate cine vorbeşte. Dacă aveţi un casetofon, înregistraţi piesa aşa cum o citiţi.
Pasul 2: Ascultaţi caseta , sau vorbiţi cu ceilalţi asupra lecturii. Sună ca şi cum ar vorbi două persoane? Dialogul oferă informaţii clare asupra la ceea ce se întâmplă? Sunt necesare schimbări? Sunt vorbele pe care le-ai pus în rolul fiecărui personaj, conforme cu personalitatea personajului şi decorurile? Are toată lumea o idee clară asupra personajelor?
Pasul 3: Rugaţi şi alţi oameni să asculte caseta scenei. Întreabă-i apoi ce gândesc despre personaje. Ce gândesc ei că se întâmplă pe scenă? Anumite comentarii te pot determina la schimbări în scenă.
Pasul 4: Scrie recomandările în caietul tău şi salvează dialogul pentru a putea fi folosit mai târziu.
„Prepararea” scenariului
Scenariul este forma scrisă a piesei. El include nu numai dialogul, ci şi celelalte informaţii de care are nevoie echipa de producţie. Scenariul conţine toate elementele piesei. El conţine:
descrierea scenei, sau a locului şi timpului în care are loc piesa
descrierea oamenilor din piesă : distribuţia
dialogul pe care îl vor rosti personajele
instrucţiunile despre cum se vor mişca actorii : indicaţiile scenice
explicaţiile pentru actori despre cum se vor simţi la un moment dat.

Dacă ai terminat exerciţiile 2 şi 8 eşti gata să pui aceste piese laolaltă pentru formatul scenariului.
Un scenariu este scris într-un format special. Formatul scenariului este alcătuit astfel încât echipei de producţie să-i fie cât mai uşor când lucrează la punerea în scenă a piesei.

Formatul scenariului
Aşa cum ai descoperit când ai scris dialogul, piesele de teatru arată diferit scrise pe hârtie decât romanele sau articolele de ziar. Ai plasat numele personajului deasupra dialogului pentru a indica cine vorbeşte. Aceasta este o parte a formatului scenariului.
Un scenariu trebuie să fie clar şi concis. Numai părţile cele mai importante ar trebui scrise în scenariu. Un scenariu trebuie să ofere regizorului tehnic şi echipei sale tot ceea ce ar trebui să ştie. El descrie scena, recuzita şi uneori costumele. Echipa tehnică îşi va folosi talentul pentru a adăuga detalii acestor informaţii.
Actorii vor folosi scenariul în timpul repetiţiilor. Deoarece numele personajelor sunt în mijlocul paginii şi subliniate, actorii îşi pot localiza replicile cu uşurinţă .
Scenariul poate de asemenea să spună actorilor unde şi cum se vor mişca -indicaţii scenice - şi-şi vor folosi propriile talente, dirijaţi de regizor, pentru a crea personaje reale şi interesante.

EXERCIŢIUL 9: Pas cu pas la realizarea mostrei scenariului
În acest exerciţiu vom realiza un prim proiect a unei scene în formatul scenariului. Vom lua toate piesele pe care le-ai scris deja: descrierea personajelor, a decorului şi dialogul, şi vom mai adauga una – indicaţiiile scenice, pentru a completa proiectul de scenariu al scenei.
Pasul 1: Descrierea personajelor
Un scenariu începe cu o pagină în care sunt descrise personajele scenei. Această pagină este individuală scenariului. Uită-te la acest exemplu de descriere a personajelor şi notează cum sunt scrise cuvintele.
Personaje:
IONUŢ TATU: are 29 ani. Este înalt şi slab. Claudiu este foarte deschis şi bun. Foarte sigur pe el, dar totuşi pare timid.
IULIA BRATU: are 25 ani, timidă şi rezervată. Este foarte frumoasă dar pare că nu ştie lucrul acesta.
...........
Pasul 2: Aranjarea scenei.
Scena actuală începe de la pagina următoare a scenariului. Aranjarea scenei este descrisă în detaliu, incluzând recuzita. Ai dezvoltat deja aranjamentul scenei la Exerciţiul 6. Poţi lua aranjamentul pe care l-ai scris deja pe pagina din caietul tău.
Pasul 3: Indicaţii scenice de deschidere
Mai este un lucru pe care trebuie să îl adaugi la aranjament pentru a completa descrierea a ceea ce vedem la începutul piesei – ce fac personajele tale şi unde se află. Unde sunt în momentul în care începe scena? Dacă nu sunt pe scenă la început, trebuie să îi faci să fie prezenţi. Acest lucru este cunoscut ca şi intrare. Intrarea lor şi primele lor acţiuni înainte de a vorbi sunt adăugate la sfârşitul descrierii scenariului. Toată povestea ar putea arăta aşa:

Scena 1: Primăvara devreme, anul 2009, în Parcul 3 Copaci. Este seară. Un rând de căsuţe de la marginea parcului, cu sforile pentru uscat rufele pline. Se aude de undeva de departe radioul. Ionuţ şi Iulia ies dintr-o căsă. Ionuţ se aşează pe o bancă. Iulia continuă sămeargă câţiva paşi, apoi se întoarce la Ionuţ.


Adaugă indicaţii scenice la descrierea scenariului pentru orice personaj care apare pe scenă înainte să înceapă dialogul.
Pasul 4: Indicaţii scenice pe scenă
Vei avea nevoie de indicaţii scenice în timpul scenei. Foarte des personajele se vor mişca în timp ce vor vorbi. Dramaturgul va trebui să spună actorilor când şi unde să se mişte. Aceste indicaţii scenice încep de obicei la marginea din stânga a hârtiei şi sunt puse în paranteze. Aşa spui actorului că este ceva ce trebuie să facă, nu să spună. Încercaţi să menţineţi indicaţiile scenice cât mai simple. Personajele trebuie să se mişte de la un loc la altul pentru un motiv. Indicaţiile scenice de mişcare a personajelor pot ajuta actorii (şi publicul) să înţeleagă sentimentele sau reacţiile personajelor, pe măsură ce aceştia vorbesc.
De exemplu, în scena noastră Iulia pleacă, deoarece trebuie, dar nu vrea neapărat să plece. Va trebui să o arătăm cum pleacă, dar să arătăm şi sentimentele ei în legătură cu despărţirea de Ionuţ. Ea ar putea să înceapă să se depărteze, dar se opreşte să vorbească cu Ionuţ, sperând ca el să zică ceva, probabil să o oprescă. Indicaţiile scenice ar putea fi cam aşa:
(Iulia continuă să meargă şi se opreşte pe alee)

Actorul trebuie să ştie această informaţie. El ar putea să nu aibă informaţii precum “zâmbeşte” sau “face cu mâna La revedere” . Asta rămâne la latitudinea creativităţii
actorilor. Dar dacă un personaj are o schimbare emoţională bruscă, doar atunci vei spune actorului să “plângă”, de exemplu.
Reciteşte dialogul pe care l-ai scris pentru scenă (Exerciţiul 7).
Gândeşte-te ce fel de indicaţii scenice trebuie adăugate ca să explici acţiunile personajelor pe măsură ce vorbesc pe scenă. Vei avea nevoie de indicaţii scenice când un personaj vine pe scenă, sau intră, şi când personajul pleacă de pe scenă, sau iese.
Pasul 5: Punerea scenei împreună
După descrierea decorului şi indicaţiile scenice de deschidere pentru Scena 1, începe dialogul. Indicaţiile scenice sunt inserate acolo unde este necesar. Aşa ar arăta întreaga scenă când sunt puse împreună aranjamentul scenei, dialogul şi indicaţiile scenice:

Scena 1: Primăvara devreme, anul 2009, în Parcul 3 Copaci. Este seară. Un rând de căsuţe de la marginea parcului, cu sforile pentru uscat rufele pline. Se aude de undeva de departe radioul. Ionuţ şi Iulia ies dintr-o căsă. Ionuţ se aşează pe o bancă. Iulia continuă sămeargă câţiva paşi, apoi se întoarce la Ionuţ.

IONUŢ
Iulia, eu vreau să stai.
IULIA
Nu, se face târziu.
IONUŢ
Asta ai spus şi seara trecută. Este numai 8 seara.
(Iulia continuă să meargă şi se opreşte pe alee)
IULIA
Copiii mei se îngrijorează în legătură cu mine după ce se întunecă.
IONUŢ
Adu-I şi pe ei data viitoare.
IULIA
Ai vrea să mă vezi pe mine şi copiii mei?
IONUŢ
Sigur.
(Iulia continuă să meargă pe alee. După câţiva paşi se opreşte)
IULIA
Sigur. Eu şi copiii mei te vom vizita mâine seară.

(Iulia continuă să meargă şi iese. Ionuţ intră înapoi în clădire)

Pe aceeaşi pagină pe care ai descris aranjamentul scenei şi indicaţiile scenice de deschidere, trasează câteva replici şi începe să scrii dialogul. Inserează indicaţiile scenice acolo unde este necesar, pe măsură ce continui. Scrie cu răbdare şi aminteşte-ţi că acesta este numai un proiect care poate fi schimbat mai târziu.
Pasul 6: Când ai terminat primul proiect al scenei, pune data la începutul paginilor şi păstrează-le în caietul tău. Tocmai ţi-ai terminat scena.

EDITAREA SCENEI
Chiar dacă ai muncit mult la scrierea scenei tale, foarte rar se întâmplă ca o scenă să fie scrisă perfect de prima dată. Trecerea prin procesul de editare te va ajuta să-ţi vezi piesa axact aşa cum o vroiai. Cantitatea de editare necesară diferă de la scenă la scenă şi de la persoană la persoană. Unele scene pot trece prin mai multe proiecte pentru a fi exacte. Unele scene pot avea nevoie numai de mici retuşuri, iar altele de o schimbare totală.
Când editezi, ai în vedere mai multe elemente ale scenariului. Vei avea nevoie să corectezi greşelile gramaticale. Vei vrea să fii sigur că personajele sunt reale. Vei vrea ca povestea să fie credibilă. Vei vrea ca timpul şi locul scenei să fie cât mai clare.
Poţi folosi procesul de editare pentru a începe să încerci să faci ficţiune din fapte adevărate. Uneori vei vrea să schimbi unele fapte adevărate pentru a face tema poveştii nai clară şi mai dramatică. Asta nu “taie” importanţa experienţei reale. Ea este adaptabilă pentru scenă. În editare vei lucra cu comentariile pe care le vei face tu sau prietenii tăi. Editarea te va ajuta să câştigi aptitudini de dramaturg.

EXERCIŢIUL 10: Citirea scenei
Când îţi citeşti scena cu voce tare,poţi adesea auzi ce fel de informaţie lipseşte sau ce trebuie să fie schimbat. Dacă poţi să aduni nişte prieteni, poate fi de ajutor să-ţi auzi scenariul citit cu voce tare de ceilalţi. Ăţi va da şansa să asculţi cum va suna pentru public.
Pasul 1: Ia scenariul şi citeşte-l cu voce tare. Cum sună? Reflectă povestea ta? Sunt schimbări pe care vrei să le faci?
Pasul 2: Roagă două persoane să citească scena cu voce tare. Pune-I să citească scenariul înect, pentru ei, înainte de a-l citi tare.
Pasul 3: Roagă-I să joace indicaţiile scenice. Ei vor vrea să repete scena înainte de a o juca în faţa ta. Nu oferi actorilor indicaţii despre cum să citească sau să joace scena. Tu vrei să afli dacă scenariul are toate informaţiiile de acare ai nevoie!
Pasul 4: Poţi ruga alte persoane să vadă piesa împreună cu tine. Roagă un actor să citească personajul şi descrierea decorului cu voce tare. Acest lucru este necesar, deoarece ei nu au costume, machiaj sau recuzită.
Pasul 5: Când te uitţi la piesă, vei observa două lucruri. Primul, actorii pun ceva din ei înşişi în personaj. Al doilea, vei vedea dacă dialogul şi acţiunea îţi spun povestea aşa cum ai dorit-o.
Pasul 6: După terminarea piesei, scrie orice idee îţi vine în minte în legătură cu schimbările pe care le-ai face.
Pasul 7: Vorbeşte cu actorii şi cu cei acre au văzut scena. Pune întrebări pentru a primi comentarii care îţi vor fi de ajutor. De exemplu, dacă au înţeles cine era în scenă şi unde, şi când a avut loc, dacă au înţeles povestea etc. Ascultă-I cu mintea deschisă!
Pasul 8: Adaugă o nouă pagină în caietul tău în legătură cu aceste comentarii.

EXERCIŢIUL 11: Decizii asupra schimbărilor
Va trebui să iei decizii asupra editării scenariului. Ca şi dramaturg, va trebui să te găndeşti la toate elementele scenei, personaje, aranjament, dialog, poveste, conflict şi deznodământ.
Dramaturgii se fândesc la moduri de a adăuga avantaje pentru public. Ei vor creea adesea un punct de întoarcere în poveste la sfârşitul unei scene sau a unui act. Acesta se numeşte punct culminant. Este momentul când se spune sau se întâmplă ceva ce va face publicul să înţeleagă că asta va afecta personajele sau povestea. Dar publicul nu ştie cum îl va afecta sau ce se va întâmpla. Asta va ţine publicul în suspans, îl va face să dorească să ştie ce se va întâmpla în scena sau actul următor. Are scena ta un moment de suspans sau mister precum acesta? Are un punct culminant?

Un alt lucru la care trebuie să te gândeşti este tema scenei, care este diferită de poveste. Tema este lucrul principal pe care vrei să-l înţeleagă publicul. Tema exemplului tău poate fi “Răbdarea şi înţelegerea sunt esenţiale în dragoste”.
Încearcă să-ţi descrii tema într-o propoziţie. Tu vrei ca acţiunea scenei să ilustreze publicului tema. Asta este ceea ce publicul va lua acasă şi se va gândi la ea. Păstrează asta în minte când scrii şi editezi.

Pasul 1: Începi o nouă foaie de hârtie pe care o intitulezi LISTA DE EDITARE. Pune data la începutul paginii. Foloseşte lista ca să scrii toate schimbările pe care te-ai decis să le faci la proiectul scenariului tău.
Pasul 2: Corectează toate cuvintele care nu sunt scrise bine. Scrie toate noile informaţii pe care vrei să le adaugi şi unde le vei pune în scenariu. Notează, de asemenea, tot ce vrei să schimbi sau să elimini.
Pasul 3: Uită-te peste comentariile pe care tu şi prietenii tăi le-aţi făcut. Gândeşte-te la informaţiile pe care ţi le-am dat. A facut mai mult de o persoană acelaşi comentariu? Dacă da, trebuie să iei cu atenţie în considerare ceea ce au spus.
Întreabă-te, “Sunt de acord cu acest comentariu?” Dacă răspunsul tău este afirmativ, gândeşte-te cum poţi modifica scenariul pentru a-l îmbunătăţi. Dacă răspunsul tău este negativ, treci la comentariul următor.
Comentariile şi sugestia pot deveni folositoare, dar scenariul îţi aparţine. Fii sigur că toate schimbările pe care le-ai decis să le faci, vor ajuta povestea să fie spusă aşa cum vrei tu să fie spusă.
Pasul 4: Scrie următoarele idei care-ţi vin în lista de editare. Uneori va trebui să schimbi evenimentul real pe care este bazată scena ăentru a face lucrurile mai reale, mai clare. Îţi vei folosi creativitatea şi imaginaţia pentru a face piesa mai credibilă, chiar dacă este diferită de ceea ce s-a întâmplat.

Iată exemple de comentarii şi soluţii de editare:
Poţi avea comentarii ”Nu înţeleg rostul scenei”. Poate va trebui să modifici evenimentul real un pic. Poate conţine prea mult dialog care nu are nimic de-a face cu înţelesul scenei. Gândeşte-te că problema nu poate fi în scenă- uneori oamenii din public nu se integrează în atmosferă. Decode-te dacă este o problemă, şi dacă da, cum să o rezolvi. Poate este de mai mult sau de mai puţin dialog.
Dacă ai un comantariu “Nu înţeleg de ce personajul a făcut ceea ce a făcut”, poate că ai omis ceva ce ar explica acţiunea personajului – motivul personajului .
Doi oamni au comentat “M-am gândit că personajul este mult mai tânăr decât am văzut că este”. Cum ai descris personajul în distribuţie? Felul în care vorbeşte personajul sună matur sau adolescentin?
Pasul 5: Reciteşte-ţi lista de editare pentru a fi sigur că schimbările nu vor crea confuzie. Uneori dacă ai făcut o schimbare, vei fi nevoit să faci şi altele. Adaugă orice alte schimbări listei tale de editare, De exemplu, dacă ai scos o parte din dialog, va trebui să adugi dialog nou pentru scenă, pentru a fi înţeleasă şi pentru ca acţiunea să rămână liniară. Sau poţi avea două idei de schimbare care pot fi contradictorii. Decide-te ce cale vrei să apuci şi scoate cealaltă idee din minte.
Pasul 6: Fă schimbările pe care le-ai vrut la scenariul tău.
Pasul 7: Reciteşte-ţi scenariul după ce l-ai schimbat. Întreabă-te dacă povestea şi înţelesul ei sunt mai clare. Sunt mai credibile personajele? Eşti mulţumit de schimbări?
Pasul 8: După ce ai făcut toate schimbările dorite, scrie un al doilea proiect al schiţei şi datează-l pentru caietul tău.
Nu te gândi la priectul tău editat ca la unul permanent. După câteva zile sau săptămâni te vei decide să faci noi schimbări sau să scapi de schimbări. Recitirea cu voce tare a piesei editate îţi poate da idei diferite. O piesă înseamnă perseverenţă şi muncă susţinută în vederea progresului.
6.Transformarea scenei într-o piesă
Acum că ai lucrat la scena ta, poate vei vrea să o vezi jucat-ă. Scena ta poate fi singulară, dar mai pot fi şi alte piese pe care vei vrea să le scrii. Poate vei vrea să dezvolţi aceste scene într-o piesă cu un singur act.
O piesă cu un singur act are, de obicei, 20 min. până la o oră. Ea poate avea mai multe scene sau numai câteva.

EXERCIŢIUL 12: Creând mai multe scene pentru piese 
Pasul 1: Uită-te la scena ta şi întreabă-te “ce se întâmplă în continuare?” şi “ce s-a întâmplat înainte?” Poţi adăuga scene la piesă înainte sau în timpul scenei pe care deja ai scris-o. Piesa ta poate avea loc în decursul a câtorva ore, zile sau ani – nu există reguli.
Pasul 2: Încearcă să face LISTA SCENELOR care vin înainte sau după scena ta. Acum, vei scrie numai o mică descriere a ceea ce s-a întâmplat. Îţi vei dezvolta ideile şi acţiunile în exerciţiul următor.
Pasul 3: Gândeşte-te la personajele tale şi la evenimentele din noile scene. Sunt situaţii reale? Sunt personaje credibile? Fii sigur că ai incluse scene în care publicul va ajunge să înţeleagă şi să-I pese de peersonaj/e.
Pasul 4: Uită-te la lista scenelor. O scenă duce la alta? Piesa ta are conflict? Acest conflict duce la un punct culminant? Este acest conflict rezolvat în bine, sau în rău?
Dacă piesa nu are conflict, s-ar putea să nu reţină atenţia publicului. Iar dacă conflictul nu este rezolvat la final, publicul nu va fi mulţumit. Gândeşte-te să foloseşti conflictul, punctul culminant şi deznodământul pentru a face scenele mai dramatice.
Pasul 5: Poate va trebui să schimbi lucrurile care s-au întâmplat cu adevărat înainte sau după după evenimentul tău pentru a da dramatism piesei de teatru. Fă orice schimbare la lista scenelor ce va clarifica tema, va face personajele mai reale şi va adăuga conflict.

EXERCIŢIUL 13: Dezvoltarea piesei
Îţi poţi folosi lista scenelor ca şi rezumat pentru piesa ta. Scrie numai câte o scenă, aceeaşi paşi de dinainte.
Pasul 1: Rezumatul
Rezumă fiecare scenă nouă pe o foaie separată de hărtie la fel ca la Exerciţiul #.
Pasul 2: Personajele noi
Descrie orice personaj nou, la fel ca în Exerciţiul 4.
Pasul 3: Crearea decorului
Fă o foaie a simţurilor pentru fiecare scenă nouă, aşa cum ai făcut la Exerciţiul 5.
Pasul 4: Dialogul
Scrie dialogul pentru fiecare scenă nouă la fel ca la Exerciţiul 7. Fii sigur că dialogul este conform cu personajul. De exemplu, un copil ar vorbi diferit dacă ar avea 5 ani, faţă de 10 ani.
Pasul 5: Citeşte dilaogul la fel ca ca Exerciţiul 8. Fă orice schimbări vrei, bazate pe această lectură.

EXERCIŢIUL 14: Scrierea scenariului piesei
După ce ţi-ai dezvoltat noile scene, vei scrie noile scene în formatul scenariului. Reciteşte Exreciţiul 9 dacă vrei să-ţi reîmprospătezi memoria. Când aceste scene noi sunt combinate ci scena originală, piesa ta va fi scrisă.
Pasul 1: Noile personaje
Folosind paginile cu personaje, adaugă orice personaje noi şi descrierea lor în formatul scenariului, pe prima pagină a proiectului de scenariu.
Pasul 2: Decorul fiecărei scene
Aranjează decorul în formatul scenariului pentru fiecare scenă nouă. Adaugă şi indicaţiile scenice de deschidere pentru fiecare scenă nouă la descrierea decorului.
Pasul 3: Adaugă dialogul
Pune fiecare scenă împreună, adăugând dialogul şi indicaţiile scenice după fiecare descriere a decorului. Include şi ieşirile şi intrările. Uită-te la foaia simţurilor pentru a vedea dacî âţi dă orice idee pe care care a-I putea să o pui în indicaţiile scenice, pentru a face timpul şi locul mai clare.
De exemplu, sumarul nostru ar putea arăta cam aşa:
TIMPUL: Primăvara devreme 2009
DECORUL: un cartier de case din vecinătatea parcului
SCENA 1: Pe o alee, într-o după-amiază
SCENA 2: Pe o alee, 3 zile mai târziu
SCENA 3: În apartamentul lui Ionuţ, sera următoare
Adaugă un sumar al piesei tale la pagina de titlu. Acum ai completat piesa ta de un act.
Cum să-ţi vezi piesa jucată
Acum, că ai că ţi-ai completat scena, sau ai scris mai multe scene de un act, poate vei vrea să o vezi jucată în faţa unui public. Mulţi dramaturgi îşi produc scenariile. Trebuie să găseşti un spaţiu pentru piesă şi penru public. O biserică sau un centru comunitar ar fi foarte bune. Dacă eşti într-o şcoală, poate o sală de clasă mai mare sau sala de sport ar putea fi folosite.
Va trebui să alegi echipa de producţie. Nişte oameni ar putea lucra la costume. Alţi oameni ar putea lucra la decor şi recuzită. (uită-te la costurile acestor lucruri!)
De asemenea ai nevoie de actori. Alege oameni care sunt similari personajelor şi care nu se jenează să joace în faţa unui public.
Lasă actorii să-şi citească replicile acasă până le vor învăţa. Apoi organizează nişte repetiţii. Asta va da fiecăruia şansa să interacţioneze cu ceilalţi.
Vei avea nevoie de un regizor. Poate vei vrea să fii tu însuţi regizorul. Sau poţi alege pe cineva care nu este atât de implicat personal.
Uneori dramaturgii fac o repetiţie a piesei, fără costume, decor şi recuzită. Echipa stă jos sau în picioare şi îşi citeşte rolul. Lectura are nevoia de asemenea de repetiţii.
Decide-te asupra datei la care va fi jucată piesa. Trimite invitaţii prietenilor sau lipeşte afişe în cartierul tău. Poate vei pune un preţ mic de intrare pentru a acoperi costurile producţiei sau pentru a dona banii.
Printează sau xeroxează un program. Acesta ar trebui să conţină toate informaţiile din pagina de titlu a piesei, tilul, numele tău şi sumarul. Apoi scrie numele fiecărui personaj şi numele actorului care-l interpretează. Scrie de asemenea în program şi lista cu ceilalţi membri ai echipei de producţie şi rolurile lor.

Felicitări! Tocmai ai făcut o mare afacere, învăţând cum se scrie o piesă de teatru!


GLOSAR
:

Act – unul dintre diviziunile mari ale piesei
Actor – persoana care interpretează un personaj într-o piesă
Distribuţie – toţi actorii dintr-o piesă alcătuiesc distribuţia
Personaj – o persoană care este portretizată într-o piesă
Punctul culminant – punctul de maximă încordare într-o piesă
Conflictul – lupta dintre personaje care rezultă din diferenţele de interese, idei sau aşteptări sau lupta personajelor din cauza acţiunilor şi circumstanţelor
Costumul – hainele pe care le poartă un actor pe scenă
Semnul – un semnal dat unui membru al echipei de producţie pentru a începe o acţiune, precum aprinderea-stingerea luminilor sau unui actor pentru a-şi începe vorbirea
Dialog – replicile pe care le vorbesc actorii
Regizor – o persoană care instruieşte şi supravegheză echipa de producţie
Editare – schimbarea şi îmbunătăţirea scrierii
Motivul – cauza acţiunii unui personaj
Piesă – povestire scrisă pentru a fi jucată
Dramaturg – persoana care scrie o piesă
Producător – persoana responsabilă de atragerea fondurilor băneşti şi care face angajamentele necesare pentru o piesă
Echipă de producţie – Grup de persoane care muncesc pentru a prezenta o piesă
Prop(prescurtare de la “proprietate”) – un element folosit pe scenă de un actor
Repetiţie – sesiunea de practică înainte de prezentarea publică a piesei
Deznodământul – punctul de rezolvare a conflictelor
Scenă – Diviziunea mai mică a actelor unei piese
Scenariu – textul scris al unei piese
Decor – tabloul general şi alte elemente scenice (precum mobilă sau recuzită) care arată unde are loc piesa
Aranjamenul decorului – descrierea locului şi timpului piesei
Indicaţii scenice – descrierile a unde şi când se mişcă actorii pe scenă
Tema – înţelesul principal al piesei

P.S. Nu uita, să mă inviţi la premieră!
 

Atelier de scenaristica, din 6 Iunie 2011 !

Atelierul de scenaristica  are ca scop  descifrarea limbajului cinematografic  prin intermediul scenariului si insusirea elementelor care le formeaza. In acest atelier se va invata importanta povestii filmice si cat din povestea de pe hartie ajunge pe ecran.  Participantii  la acest curs vor fi  indrumati  in redactarea ideilor pentru ca ele sa ajunga in varianta de scenariu. Cursul se adreseaza tuturor persoanelor ce au povesti si vor ca povestile lor sa ia forma unui scenariu  cinematografic. Nu exista o limita de varsta, singurul criteriu de participare este acela de a avea o poveste pe care tin sa o transmit mai departe .
Atelierul este format din opt sedinte. Fiecare sedinta se va imparti intr-o parte teoretica (cu exemplificari din filme) iar in cea de a doua parte se vor structura informatiile acumulate prin intermediul exercitiilor creative.

Structura cursului 

Sedinta 1: Importanta povestii  si componentele ei
•      se va realiza un scurt istoric al “povestii”
•      se va face cunoscuta povestea fiecarui cursant
•      o scurta istorie a cinematografului – evolutia povestii in cinema
Secvente din primele filme : Lumiere ( un colaj), Thomas Alva Edison, George Melies – Calatorie in luna.

Sedinta 2: Trecerea de la idee la scrierea scenariului
•      componentele unui scenariu de film
•      definitia  fiecaruia
•     cum se incepe lucrul la un scenariu? (plecand de la un exemplu se parcurg toti pasii de scriere)

Secvente din filmele: Taxi driver -  Martin Scorsese – Writer: Paul Schrader, The Straight Story regie David Lych – Writers: John Roach, Mary Sweeney, Everybody is fine – regie Kirk Jones Writers: Kirk Jones, Massimo De Rita.

Sedinta 3: Real sau fabulatie
•       Unde intervine creativitatea scenaristului?
•      Care e granita dintre realitate si imaginar?
•      De ce scenaristul e considerat primul creator al unui film?
•      Credibilitatea scenariului , o regula pentru realizarea filmului

Secvente din filmele: Marele dictator – regie Chaplin Writer: Charles Chaplin, Omul elefant regie David Lych Writer :Eric Bergren (screenplay) & David Lynch (screenplay), In Bruges regia Martin McDonagh – Writer: Martin McDonagh.

Sedinta 4: Personajul si importanta lui in poveste
•      Ce insemna personaj ?
•      Ce modificari ia personajul in functie de poveste?
•      Ce insemna fisa de personaj si importanta in desfasurarea scenariului?

Secvente din filmele: Taxi driver – regia Martin Scorsese – Writer: Paul Schrader, Night on each- regia Jim Jarmush Writer: Jim Jarmusch, A Bronx Tale regia Robert deNiro – Writers: Chazz Palminteri (screenplay)

Sedinta 5: Scenariul de Oscar
•      Cate povesti exista ?
•      Cui se adreseaza povestea, pentru cine e scrisa si de ce?
•      Care  este reteta  unui scenariu bun?
•      Exemplificari din filme care au castigat Oscarul pentru scenariu  original si din filme de categoria C

Secvente din filmele: CrashPaul Haggis, Bobby Moresco, Eternal Sunshine of the Spotless MindCharlie Kaufman, 21 de grame  Director: Alejandro González Iñárritu Writer: Guillermo Arriaga

Sedinta 6: Trecerea de la literatura la scenariu
•      Care sunt regulile esentiale de scriere?
•      Diferentele dintre literatura si scenariu.
•      Luarea unui fragment literar si transformarea lui intr-un scenariu de film

Secvente din filmele: 2007 The DepartedWilliam Monahan după filmul Infernal Affairs Regia Martin Scorsese, Brokeback MountainLarry McMurtry şi Diana Ossana după povestirea lui E. Annie Proulx Regia:Ang Lee, A Midsummer Night’s Dream- Regia Michael Hoffman Writers: William Shakespeare (play), Michael Hoffman

Sedinta 7: Scenariul de film ; scenariul de reclama , scenariul de videoclip ; scenariul de documentar
•      Cum se redacteaza fiecare ?
•      Cui i se adreseaza fiecare ?
•      Exemplificari din filme, reclame, documentare

Calup de reclame , scurt metraje si videoclipuri.

Sedinta 8: Exercitii de  scriere

INSCRIE-TE!



Ghid de baza pentru scrierea scenariului !

Ghid de baza pentru scrierea scenariului
de Fedor Sendak

Introducere:

Iti vine sa crezi sau nu, dar exista anumite reguli si conventii pe care ti se cere sa le urmezi cand scrii un scenariu pentru Concursul de Scenarii NISI MASA. Te-ai putea intreba: “De ce sa urmez vreo regula, atata timp cat scrierea de scenariu tine doar de creativitate? Ei bine, exista un raspuns la asta:
Cand iti doresti ca scenariul tau sa fie citit de profesionisti din industria filmului, ar fi bine sa incerci sa urmezi aceste conventii cat mai mult posibil, de fiecare data cand iti trimiti scenariul undeva.
Oricat de aberanti ti s-a parea, cititorii scenariului tau (cum ar fi comanditarii sau producatorii) care au gramezi de scenarii pe birou, ar putea sa-ti arunce la gunoi scenariul formatat si stilizat “neconventional”, fara ca macar sa-l citeasca. Doar pentru ca in felul asta separa juniorii de cei (pe cale de a deveni) versati. Le economisteste mult din timp. Pentru ca vrem sa crestem profesionalismul tinerelor talente, hai sa incepem lectia de astazi prin a te familiariza cu aceste standarde profesionale. In acelasi timp, acest format va oferi juriului nostru ocazia sa-ti citeasca si compare scenariul fara vreo confuzie asupra formei.

Forma scenariului tau:

Un scenariu ar trebui sa arate cam asa:


  

Durata si format:

Sunt anumite stardade de formatare care ajuta la estimarea lungimii unui film produs dupa scenariu. Acest lucru e foarte folositor producatorilor. Cu un scenariu bine scris, aceste standarde ne permit sa masuram lungimea unui scenariu, avand in minte ca “o pagina de scenariu reprezinta aproximativ un minut de film”. Acesta e un criteriu foarte aproximativ si nu e de incredere intotdeauna. De exemplu, scenariile filmelor de actiune sunt de obicei scurte, dar ocupa mai mult din timpul de pe ecran comparativ cu scenariile bazate pe dialog.  
Deoarece Concursul de Scenarii NISI MASA este o competitie dedicata scrierii de scurt-metraje, e important sa poti aprecia, mai mult sau mai putin, cate pagini scrii. Asa ca, atunci cand scrii intr-un format standard pentru scenarii, acest lucru iti garanteaza ca aceeasi cantitate de “actiune pe ecran” e acoperita de fiecare pagina (in medie). In formatul standard, o pagina e aproximativ egala cu un minut de timp de pe ecran. Astfel, uitandu-ne la numarul paginilor tale am putea sa ne dam seama, in mare, cat de lung va fi filmul tau. De asemenea, nu uita sa-ti numerotezi paginile si sa incepi cu 1 prima pagina in care ai prima secventa.

Reguli standard de formatare:

Mai jos e o lista cu lucruri de baza legate de felul in care ar trebui formatat scenariul tau.

Font: Courier Marimea: 12
Ca sa obtii formatul standard, foloseste intotdeauna fontul Courier (sau Courier New), marimea caracterului 12. Acesta e un font standard pentru scenarii.

Marginile paginii
Marginea din stanga: 4 cm
Dreapta 1.3 cm

Partea de sus si partea de jos
Alegeti 2.5 cm pentru fiecare.

Dialogul
6.5 cm din stanga
Lat de 7.5 pana 9 cm
n-ar trebui sa se intinda pe mai mult de 15 cm din partea stanga
Te rugam sa nu faci greseala de a folosi optiunea CENTER pentru dialoguri si numele personajelor.

Numele personajelor
la 9.5 cm din stanga si deasupra dialogului.

Numerele paginilor
Ar trebui sa apara in coltul din dreapta sus si apoi lasa spatiu dublu si continua sa scrii.


Priviti pagina de scenariu de mai jos si observati:

-         Fontul folosit (Courier)
-         Marimea marginilor de pe toata pagina
-         Numarul de randuri de pe o pagina
-         Lungimea replicilor de dialog
-         Spatiile lasate intre secvente, etc.







 

Mostra de scenariu


Prima pagina:
Un scenariu incepe de obicei cu “FADE IN:” Asta nu are nici o legatura cu vreo tranzitie pe ecran, dar este un obicei international legat de modul in care incepe un scenariu.

Ultima pagina:
La finalul scenariului tau ar trebui sa scrii SFARSIT (sau THE END) si sa-l centrezi, sau sa lasi doua randuri libere, in partea dreapta a paginii si sa scrii FADE OUT. Din nou, acest “FADE OUT” nu are nici o legatura cu o tranzitie de pe ecran, dar se foloseste de obicei la finalul unui scenariu.

Introducerea secventelor: Locatia
INT/EXT: Asta se refera la locatia secventei. Daca se intampla in interior e INT; daca se intampla in exterior e EXT. Aceasta se scrie in functie de locatia propriu-zisa din secventa.

Introducerea Secventelor: Timpul
ZI/NOAPTE: Asta indica daca secventa se petrece ziua sau noaptea. Se scrie tot in functie de secventa.
Nota: Nu exista SEARA sau DIMINEATA. Foloseste doar ZI sau… NOAPTE!


Introducerea personajelor tale:

Cand un personaj apare pentru prima data in scenariul tau, scrie-i numele cu LITERE MARI, urmat de o descriere “la prima vedere” a personajului. Te rugam sa nu scrii doar varsta personajului. Adica, cum am putea sa ne dam seama, cand vedem un personaj, daca are 44 de ani… sau 45? Foloseste-ti talentul de scenarist si vino cu ceva mai bun de atat. Cand scrii “JOHN, un barbat fragil, de varsta mijlocie” e deja mai bine.

Instructiuni de joc actoricesc sub dialoguri:

Evita instructiunile de actorie sub dialoguri pe cat de mult posibil. Aceste emotii ar trebui sa fie clare din context de cele mai multe ori… nu urma calea cea mai simpla scriind sub dialog. Asta nu inseamna cinema bun pana la urma!

Fara numere la secvente:

Evita numerotarea secventelor in acest moment. Nu uita sa numerotezi paginile, insa. Secventele se numeroteaza doar cand e vorba de un scenariu aflat in productie, vazut doar de tine sau cand scenariul e chiar in filmare. In momentul asta, nu prea au sens, atata timp cat secventele se pot muta in scenariu.

Nu regiza in scenariu:

O greseala comuna este includerea miscarilor de camera de filmare in scenariu. Desi admitem ca sunt ocazii in care acest lucru nu poate fi evitat, in 99% dintre cazuri n-ar trebui sa fie acolo. Aceasta ar trebui sa fie treaba regizorului, nu a scenaristului. Termeni de regie includ: “CUT TO”, “CADRU LARG”, “PANORAMIC IN PARTEA OPUSA”. Acesti termini se folosesc – foarte foarte rar – cand, fara ele, momentul ar fi total neinteles. In general acesti termeni se folosesc doar pentru un scenariu aflat in productie. De aceea le-ai intalnit probabil in scenarii profesioniste. Acele scenarii nu sunt menite sa fie citite de niste oameni cum ar fi cei dintr-un juriu. De fapt, indicatiile s-ar putea aduna si ar putea distrage de la citire. Scenariul tau trebuie sa curga lin, ca o poveste de citit, nu ca o serie de instructiuni.

Unele dificultati de formatare pot fi rezolvate cu usurinta folosind programe de scenariu.
Uita-te pe urmatoarele pagini ca sa gasesti programul potrivit pe care sa-l folosesti cand iti scrii scenariul.





DESPRE PROGRAMELE DE SCENARIU:

Exista programme disponibile care te ajuta sa-ti scrii scenariul in formatul potrivit.
Mai jos ai cele mai cunoscute programme de scris scenarii, inclusiv site-urile pe care le gasesti.
Multe dintre programele de scris scenarii sunt aplicatii de desktop independente. Altele sunt aplicatii web si functioneaza doar intr-un browser de internet, asa ca nu trebuie sa instalezi nimic. Aceasta functioneaza printr-un serviciu de log-in professional. De asemenea exista aplicatii add-in disponibile pentru programe de scriere cum ar fi Microsoft Word. Cateodata unele programe de scris scenarii includ si programari de productie si aplicatii de bugetare sau ofera instrumente de editare.

REMARCA: Nu am testat toate aceste programme. Daca ai vreo experienta sau recomandare legata de vreunul dintre ele, te rugam sa ne anunti. Scrie-mi la fedor@meccapanza.eu si voi introduce toate informatiile de valoare pe care mi le dai.

PROGRAME DE SCRIS SCENARII - GRATIS


Page 2 Stage
Platforma: Windows
Page 2 Stage e conceput in mod special pentru oameni care scriu scenarii, filme de televiziune sau piese de teatru.
Programul e disponibil in 30 de limbi. Page 2 Stage e deocamdata gratis.
Cu toate astea, trebuie sa introduci un username si o parola ca sa deblochezi total  Page 2 Stage. Altfel, scenariile pe care le scrii in versiunea demo for fi marcate intotdeauna cu  'demo'.


ScriptBuddy (versiunea gratis)
Platforma: aplicatie de Internet
ScriptBuddy exista doar online. Ca sa il poti folosi, iti trebuie un cont la ScriptBuddy. Scenariul tau va fi stocat in contul tau si nimeni altcineva nu poate avea acces la el.


ScriptTeX
ScriptTeX e un pachet macro pentru TeX folosit la formatarea scenariilor si a altor scrieri similare.


Sophocles
Platforma: Windows
Un program de scriere pentru scrierea scenariilor si a altor texte dramaturgice. Ofera suport customizabil, standardizat pentru industria de film, pentru filme de lung metraj si formate de televiziune, alaturi de aplicatii de revising pentru scenarii aflate in productie. Sophocles ofera de asemena un numar mare de instrumente unice care sa te ajute sa-ti vizualizezi structura povestii in intregime.


Zhura
Platforma: aplicatie de Internet
Zhura e un program online pentru scrierea si formatarea scenariilor in standardul industriei de film, precum si in alte formate. Zhura permite utilizatorilor sa lucreze la scenariile lor in public sau in grupuri restranse.


Scripped
Platform: aplicatie de Internet
Scripped este o companie de servicii online legate de scenaristica, ce ofera trei servicii: scriere de scenariu, inregistrare de scenariu si coverage de scenariu. Scripped nu faciliteaza, in prezent, colaborarea intre scenaristi. 


PROGRAME DE SCRIS SCENARII – DE VANZARE


Script Wizard
Platforma: Windows
Add-on pentru Microsoft Word (doar pentru PC)
Instrumente de scriere, formatare, paginare, numerotarea secventelor, editare, printare si trimitere de scenarii prin fax sau email. Ideal pentu profesionisti si studenti care lucreaza in medii legate de Microsoft Office.
Script Wizzard nu e gratis. Vezi mai multe pe site-ul lor.


Final Draft
Platforma: Windows si Mac
Final Draft e un program de scriere conceput pentru scrierea scenariilor de film, seriale TV si piese de teatru. Combina scrierea cu formatarea profesionala a scenariului intr-un singur pachet.


Movie Magic Screenwriter
Platforma: Mac
Programul e conceput sa automatizeze formatarea Actiunii, Numelor Personajelor, Dialogului si altor elemente asociate cu scrierea de scenariu, folosind comenzile incorporate. Asta se poate face folosind tastele Tab si Enter/Return.


Movie Outline
Platforma: Windows si Mac
Movie Outline a fost creat de un producator scenarist ca sa minimalizeze complexitatea procesului de scriere. Designul sau intuitiv e bazat pe principiul outline-ului pas cu pas, ceea ce-ti permite sa iti programezi structura cinematografica, sa dezvolti personajele si sa-ti formatezi scenariul secventa cu secventa.


Montage
Platforma: Mac
Montage e un program de scris scenarii dezvoltat pentru Mac OS X. Montage permite crearea, editarea si managerierea scenariilor pe computere Machintosh. Montage poate importa documente Final Draft, text si RTF, include customizari, template-uri pre-formatate pentru film, TV si teatru.


DreamaScript
Platforma: Windows si Mac
Programul DreamaScript iti permte sa folosesti template-uri si metode specifice MAC/PC.




SFATURI GENERALE PENTRU SCENARISTII DE SCURT METRAJ

Scurt metraj inseamna o poveste scurta:

In primul (si cel mai important) rand, fii constient ca scrii un scurt metraj. Asigura-te ca scrii o poveste care poate fi terminata in cateva minute. Asta ar putea elimina unele dintre povestile pe care vrei sa le spui. Va trebui sa le pastrezi pentru mai tarziu.

Cat mai simplu, daca se poate:

Cand scenariul tau e usor de filmat din punct de vedere al productiei, cu atat castigi puncte in fata producatorilor. Asta pentru ca timpul, energia si banii pot fi folosite in a-l face bine, in loc de a te chinui sa-l faci oricum. Asa ca fii destept! Te sfatuim sa folosesti maxim 3-4 personaje principale (adica cei ce iau parte la cea mai mare parte din actiune). Publicul tau va avea doar 10 minute sa ajunga sa-ti cunoasta personajele, astfel incat, cu cat prezinti mai putine, cu atat le va fi mai usor sa ajunga sa le cunoasta si sa le inteleaga, deci cu cat prezinti mai putine, cu atat iti va fi mai usor sa creezi un impact. Tine cont ca asta nu e obligatoriu. Te sfatuim, de asemenea, sa folosesti maxim trei locatii, dar, bineinteles, poti sa ignori sfatul nostru legat de asta.

Dialogurile:

Ecranul este in primul rand un mediu vizual. Gaseste modalitati prin care sa spui vizual ce se intampla si ce e important. Secventele cu sunet si imagine in loc de dialog vor impinge actiunea inainte si vor castiga mult teren. Cand e posibil, alege sa arati in loc sa explici intr-un dialog. In cazul dialogului, evita discursurile lungi, in afara cazurilor in care e un motiv special pentru asta – replicile scurte si ascutite pot functiona mai bine decat discutiile lungi. Incearca sa folosesti unele puternice in locul banalitatilor pe care le auzim in fiecare zi, dar ai grija ca dialogul tau sa sune natural.
Un lucru pe care trebuie sa pui accent este baza mediului vizual al filmului. Nu spune ce poti arata. Daca personajul tau e suparat, nu-l pune sa zica “Sunt foarte suparat!”, ci arata-ne cum e, intr-un mod cinematografic. Ex: pune-l sa sparga o cana pe masa, in schimb.

Primul Draft:

Tine cont ca prima varianta (first draft) a scenariului tau e plina de greseli si de erori. Vino cu povestea! Pune-o pe hartie cat mai repede posibil. Nu-ti face griji, s-ar putea sa nu fie suficient de vizuala. Asta nu e o problema pentru prima versiune a creatiei tale. Poti sa repari toate astea mai tarziu. Poti sa mai lucrezi pe ea pana o trimiti. Citeste inca o data sfaturile noastre, apoi poti schimba lucruri care nu ti se par suficient de bune. Scrierea inseamna rescriere! 

Stil si povestire vizuala:

Incearca sa privesti fiecare propozitie (si uneori fiecare paragraf) ca un cadru. Scrie doar bucatile de informatie vizuala… lucruri pe care le-am putea vedea. Propozitiile frumoase, literare, nu-si au locul aici. Ele sunt pentru romane. Tu scrii, in momentul de fata, o radiografie a unui film. Descopera-ti stilul. Un scenariu trebuie sa fie usor de citit. Imaginile trebuie sa apara in fata ochilor cititorului. Un stil sec si curat, va avea cel mai bun rezultat.

Ordinea informatiei:

Ce vezi prima data, scrii prima data. Scrie lucrurile in ordinea in care vor aparea pe ecran. Asa ca daca ai scris ceva ce nu putem vizualiza de fapt… mai gandeste-te. Incearca sa povestesti ceva intr-un mod vizual.

Credibilitatea:

In principiu, orice se poate intampla in lumea filmului. Dar cand implici oameni in poveste, fa ca actiunile lor sa fie credibile. Daca vrei ca personajele tale sa faca ceva neobisnuit sau putin probabil, atunci da-le motivatia ca sa o faca. De atata e nevoie pentru ca publicul sa creada si sa mearga mai departe cu povestea. Dar tine minte, de asemenea, imaginatia oamenilor e si ea uriasa! Foloseste-o… Oamenii isi pierd interesul cand un personaj face ceva ce ei nu-si pot imagina ca cineva ar face. Chiar si intr-un scenariu SF, personajele trebuie sa se poarte credibil in termenii povestii – adica “In acea situatie, el sau ea ar face asta…” Oricine stie cate ceva despre actorie si scrie ar trebui sa se intrebe “Cum ar fi sa joci personajul asta daca esti actor?” Asta te va face sa scrii un scenariu solid, credibil si care sa poata fi jucat.

Conflictul si situatiile de criza:

Dramele sunt in special legate de conflict si situatii de criza – nu despre oameni care vor aceleasi lucruri si sunt tot timpul de acord unul cu celalalt. O secventa va functiona adesea cel mai bine daca personajele vor lucruri opuse in acelasi timp. Si un scenariu atractiv incepe de obicei cu un personaj aflat la o intersectie emotionala, iar decizia pe care o ia il conduce la poveste de cele mai multe ori. Ganditi-va la ideile si scriitura voastra si legat de asta.

Informatia indirecta:

Cum am spus mai devreme, oamenii au o imaginatie uriasa. De asemenea, publicul e mai destept social si psihologic decat crezi. Asa ca e de recomandat sa-ti tii spectatorii ocupati cu ganditul in timp ce se uita la filmul tau. Daca nu, s-a putea sa se plictiseasca usor si sa le pierzi interesul! Un fel de a verifica asta este sa vezi daca in scenariul tau informatia ajunge la public. Trag singuri concluziile sau le tragi tu pentru ei? Daca trebuie sa gandeasca, s-ar putea sa fie mai implicati si vei ajunge la ei mai usor.


INDICATII UTILE:

l        Asigura-te ca povestea ta e potrivita pentru un scurt metraj.
l        Scrie visual, pentru ca prima calitate a unui film este povestirea in imagini.
l        Da informatiile indirect, ca sa-ti faci publicul sa mearga cu povestea intr-un mod activ.
l        Foloseste dialogul cu imaginatie si doar pentru ce nu poti exprima in imagaini sau sunete.
l        Fa ca actiunile personajului tau sa fie credibile sau cel putin imagineaza-ti daca o persoana care se poarta asa ar putea exista
l        Scrie un scenariu care sa poata fi produs. Un scenariu care poate fi filmat cu usurinta si intr-un timp foarte scurt.
l        Preferabil foloseste maxim 3-4 personaje principale.
l        Preferabil foloseste maxim 3 locatii.
l        Tine minte ca varietatea de oameni, locuri si secvente iti fac filmul mai viu.
l        Rescrie-ti scenariul si continua sa-l imbunatatesti.


LISTA FOLOSITOARE

Inainte sa incepi:

Aceste intrebari te-ar putea ajuta sa stii lucruri despre personajul tau inainte sa incepi sa scrii scenariul.

l        Despre cine e povestea ta?
l        Ce fel de probleme au personajele tale?
l        Ce vrea personajul tau si ce va face el sa obtina acest lucru?
l        De ce se teme cel mai mult personajul tau (care e “fantoma” lui/ei?)
l        Care e principala intrebare pe care publicul si-o va pune pe parcursul filmului tau?

In timp ce scrii:

Te-ar putea ajuta sa-ti pui aceste intrebari in timp ce scrii un scenariu sau cand (crezi ca) ai terminat.

l        Exista vreun incident declansator?
l        Poti sa aduci mai in fata conflictul principal?
l        Iti poti da seama de genul si tonul filmului de la inceput?
l        Ai introdus protagonistul intr-un mod unic si interesant?
l        De ce iti incepe povestea in momentul in care iti incepe?
l        Despre ce e de fapt filmul tau?

Ultimul nostru sfat:

Te rugam tine minte ca “Scrierea inseamna rescriere”. Primul draft nu va fi atat de bun pe cat ti-ai dori. Normal ca nu e bun! Un prim draft nu e niciodata. Intr-un scenariu foarte bun totul tine de rafinare, de rescriere, de restructurare si de modelare. Asa ca sfatul nostru este: nu gandi prea mult. E important sa incepi, pentru ca vei face scenariul scriindu-l, nu gandindu-te de o mie de ori despre cum o sa-l scrii.