Mergeam spre casa de vacanta, construita cu banii castigati la bursa, situata undeva la munte, la aproximativ 45 de km de orasul natal. Fiind vineri seara, si cum familia mea era deja la munte, fortez putin nota pentru a a ajunge cat mai repede. Stiind drumul pe de rost, dau drumul la muzica putin mai tare decat de obicei.
In fata mea isi facu aparitia tunelul… Dupa ce intru cu masina in el, farurile ei se aprind automat ( deh, mi-am luat masina cu “fite” ). Din fata, ma trezesc cu doi nebuni, pe semne ca faceau o “liniuta”, si orbit de farurile lor, trag usor dreapta. In momentul cand au trecut de mine, ma trezesc iesit din tunel.
Afara, de partea cealalta a tunelului, opresc brusc. Farurile masinii se sting automat, dschid portiere si ies afara. Aud cazand ceva de sus, si fac doi pasi la stanga. Ploua, ploua cu pasari moarte care una cate una, cadeau din cer. O ceata de cenusa ma invaluia, si picaturi reci de ploaie, ca niste turturi de gheata, se astern ca o panza peste tot pamantul. Alerg repede la masina, ma urc in ea, inchid portierele si dau drumul la stergatoare.
Muzica de la radio se opreste brusc, si un suierat metalic se auzi in jurul meu. Pasari, zeci de pasari moarte loveau pamantul cu brutalitate. Cenusa se asternu intr-un strat gros si dens peste geamul masinii, iar in combinatie cu turturii de gheata care mai-mai sa sparga parbrizul, faceau ca stergatoarele mele sa ramane blocate. In fata mea, la vreo 30 de metri, observ o masina cu farurile aprinse, parbrizul fisurat si cuprinsa de flacari care venea brusc spre mine.
Scot din viteza a treia, cuplez marsarierul si dau drumul la motor. Sunt lovit in plin……. Forta bruta a lovitura ma impinge spre spate, norocul meu este ca aveam tetiere active si nu patesc nimic. Apas acceleratia si privind spre spate , incerc sa ma indrept spre tunel. Poate el va fi scaparea mea. Cel din fata ma “impinge” tot mai tare, la un moment dat, parbrizele noastre, sub greutatea pasarilor, a cenusii si a turturilor care ii loveau, se sparg. Atunci, ii observ fata, era un ZOMBI.
Off, nici aici nu scap de voi. Apas si mai tare acceleratia, il mai privesc cu coada ochilui si intru in tunel. El, nimic, dupa mine, din ce in ce mai nervos. Trag de volan puternic si ma intorc cu 180 de grade, el franeaza brusc, astfel incat sa ma atace mai bine, lovind mai puternic spoilerul spate al masinii mel. Avand carlig de remorcare, bara fata a lui sufera mici stricaciuni. Fiind cu fata la sensul de mers, accelerez si incerc sa ies cat mai repede din tunel. Din fata, veneau in zig-zag, pare-mi-se aceleasi doua masini intalnite la intrarea in tunel. Ma feresc de ele, la fel face si cel din spatele meu.
Am ajuns afara……… gata, am iesit din tunel. Privesc in oglinda cum zombie-ul din spatele meu, la contactul cu lumina zilei, se transforma in cenusa. Iau mobilul si-i sun pe-ai mei. “Haide, raspunde” strig eu. Vroiam sa stiu pe unde au luat-o si daca au ajuns cu bine la casuta de pe munte. La prima intersectie, fac stanga si ma indrept spre ei, pe un drum ocolitor, fara tuneluri. Sun din nou, si vocea domnisoarei de la firma de telefonie imi spune: “ Acet numar nu mai este alocat! Va rugam contactati operatorul dvs pentru lamuriri. Va multumim ca ati ales serviciile operatorului…… “
© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu