joi, 7 aprilie 2011

OGLINZI DE CEARA

               Stau intins pe patul de hotel si privesc pe geamul camerei. Afara ninge usor. Dupa cateva minute de numarat fulgii de nea care trec prin fata ferestrei, atipesc. Tresar din somn, sunt transpirat tot, sin u inteleg de ce. Tricoul meu este ud leoarca, de aceea hotarasc sa merg in baie sa ma schimb. Stand de 3 zile in acest hotel, stiu camera pe de rost si de aceea nu mai aprind lumina in drum spre baie. Deschid usor usa, intru, ma dezbrac de tricou si-l intaind pe calorifer la uscat.

              Ma aplec peste chiuveta, dau drumul la apa rece si ma spal pe fata……… Cand ma ridic sa ma privesc in oglinda, nu mai recunosc baia, parca eram in alta incapere. Ma sterg cu palmele umede pe ochi, cat de cat sa vad mai bine unde ma aflu… Sunt inconjurat de oglinzi, OGLINZI DE CEARA !

              Pasesc in fata uneia dintre ele……… In ea se reflecta imaginea unui baietel de 2 anisori, blond, cu ochi albastri, imbracat intr-un costumas de lana. Da, sunt eu, la varsta de 2 ani, imi aduc aminte de o poza arata de mama mea in liceu, nu steam cine este el, pustiul de 2 ani din poza…. Frumusel, ce mai….

              Trec la oglinda urmatoare, unde imi apare in fata ochilor un baiat de 15 ani, saten de data aceasta, cu cei mai frumosi ochi albastri ( da, recunosc, pana la 15 ani aveam cei mai frumosi “ochi albastri ca la broaste”, din scoala ). Simpatic baiat mai eram…

              Ma indrept spre oglinda nr 3, in care imi apare , in fata ochilor, un domn la 50 de ani, cu o chelie pronuntata, cu un inceput de burta, si putin lasat de spate…. Cred ca sunt eu, imi spun in sinea mea… Inca eram in “grafic”…

              La oglinda nr 4, imi sare in ochi imaginea unui batranel, la vreo 76 de ani, sprijint de un baston alb, incercand sa stea cat mai drept, cu umerii trasi pe spate si… respira greu, simteam respiratia lui cum abureste oglinda de ceara, din fata mea… Ceara incepe sa se topeasca, imaginea parea trasa in jos si… dispar! Dar, vai, unde sunt, unde este imaginea mea ? Simt la picioare cioburi de sticla, sticla de ceara, care se topesc si se evapora aproape simultan.

              Trag aer in piept, incerc sa-mi revin… Ceva lipsea din cadru ! Da, m-am prisn, este imaginea mea de ACUM, de la 35 de ani! Ma invart in jurul axei mele de 3 ori darn u mai vad nici o oglinda in jurul meu. “Unde este oglinda nr 5 ?!” incep eu sa strig…

              Strig in zadar, nimeni nu ma aude…. Ma indrept spre chiuveta si incep sa ma spal din nou pe obraz, si privesc in oglinda, poate ea este oglinda nr 5. Dar nimic, nu se vede nimic, doar o bucata de sticla, neagra, mata, parca fara viata…
             
              Dar nu ma las batut, ma aplec din nou, ma spal a treia oara pe fata si-mi ridic capul, privind din nou, in oglinda neagra, mata, din fata mea. E doar o bucata de sticla, moarta, fara suflare…

              Ce sa fac, nu stiu ce sa fac ? Ok, sa incercam altceva ! Inchid apa rece si dau drumul la cea calda, ma aplec din nou deasupra chiuvetei, si ma spal a patra oara pe fata. Aburii din chiuveta, topesc oglinda de ceara, neagra, mata, din fata mea si-mi apare chipul meu… Dar nu sunt EU ! Nici la 2 anisori, nici la 15 ani, nici la 50 de ani sau la 76 de ani, parca nu seamana nici cu mine, ACUM la 35 de ani…

              Cine sunt EU ?



© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate

Niciun comentariu: