luni, 19 iulie 2010

Sindromul HONDETTE

Dragii mei, ca orice roman, am fost acum o saptamana sa-mi fac analizele obligatorii, functie de luna nasterii.. Pregatesc de dimineata cele necesare, merg cu trimiterea de la dra doctor si-mi iau sange la un laborator dintr-un cartier vecin ( am grupa A II , asta e sigur ).








A doua zi, dupa-amiaza, alerg sa-mi iau rezultatele. Ies din laborator, ma uit pe coala A 4 , si-mi sar in ochi cateva valori:






ABS - valori normale : 100 – 300






VSA - valori normale : 1000 – 3500






VTEC - valori normale : 5000 – 9000






DOHC - valori normale : 32 – 64






SOHC - valori normale : 8 – 16






CVT - valori normale : 1 – 7






NCAP - valori normale : 1 – 5






ICTDI - valori normale : 140 – 180






BA - valori normale : 0 – 100






SHAWD - valori normale : 1 – 4






CC - valori normale : 130 – 200






ACC - valori normale : 30 – 180






ANC - valori normale : - 10 / - 70






CMBS - valori normale : 1 – 3






AFS - valori normale : 1 – 20










La mine, 3 / 4 din ele erau peste valoarea maxima…. Normal, ca orice om, ma sperii, era sa ma calce si o masina din neatentie. Ajung pe trotuar, urc repede intr-un taxi si fug la dra doctor. Sunt primul la rand, iau bonul si cat astept, ma cantaresc si ma masor. Am 1,78 m si 83 kg. Ar fi timpul sa mai slabesc, zic in sinea mea.






Trec cateva minute, poate 10 maxim 15 si apare si dra doctor. Intru dupa domnia sa si intreb : “ Doamna, sunt bolnav?” Se uita lung la mine, imi zambeste usor si imi face semn sa ma asez pe pat.






Ridica cu mana dreapta foaia cu rezultate si citeste cu atentie. Trec cateva secunde, destul de lungi. Se uita in stanga, ia din raft cu Dictionar de medicina, cauta atent si spune: “Suferi de Sindromul Hondette !”






La o asemenea veste, mai ca era sa lesin. Ma sterg de transpiratia rece aparuta din senin pe frunte, si inghit in sec. Stiam de anumite boli terminate in –ETTE , dar nu erau de bine.






Ma vede panicat, chiar incepusem sa tremur putin. Ma ridic din pat si dau cateva ture prin cabinet……..Mai citeste o data despre sindrom si intreaba:






“Ce masina conduceti?” intreaba dra doctor, prinvindu-ma fix in ochi.






Luat prin surprindere de intrebare, raspuns scurt :” Type-R 2008“






“Este de inteles………Nu e nimic grav, luati o pauza la pat de cateva zile, si apoi o sa fiti din nou in picioare, ca si nou!”






Putin mai linistit, ii multumesc dra doctor si plec spre casa. Eram pe ganduri, de mult nu mai fusesem asa de speriat………Chiar asa? Sa sufar de acel sindrom, Hondette sau cum s-o numi el?










Ajung acasa……….ma schimb si ies in balcon…..privesc de la etajul 2 masina….era noua, cumparata de 2 luni, o Honda Civic Type-R 2008, culoare Milano Red. Ma uit la numere, tocmai le pusesem , IS 08 CTR ! Era superba………era a mea!






Asta e………trebuie sa ascult de sfatul medicului, repaus la pat 2 saptamani……….trebuie sa ma pun rapid pe picioare.


Inchid geamul si merg in camera, ma asez in pat si privesc spre tavan…….era greu, vroiam sa fiu in masina, sa merg cu ea, sa inghit zeci de km de asfalt in fiecare zi.....






Voi de ce sindrom suferiti ?




© 2010 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate

Niciun comentariu: