vineri, 10 iunie 2011

MELCII DE LANGA NOI

E tot mai greu in ziua de azi sa scapam de melcii care ne-nconjoara. Pe unde mergi, pe unde calci, dai peste ei, trebuie sa fii atent sa nu-i calci. Daca ii calci, sangele lor se transforma in acid care iti poate provoca mari neplaceri.


Mergand spre supermarket-ul din cartierul vecin, la trecerea de pietoni, sunt asaltat de melci, care incercand sa se agate de mine, ma impiedicau sa traversez pe trecerea de pietoni. Timpul se scurge rapid, mai erau cateva secunde, si eu inca nu eram la mijlocul distantei dintre cele doua trotuare.


Incerc sa maresc cadenta pasilor, dar imi era aproape imposibil, eram cuprins, coplesit, calcat in “picioare” de melci, tot mai multi melci. Atunci , scot din sacose umbrella si incerc sa-i lovesc, sa-i dau jos de pe mine, dar ei, incapatinati de-a dreptul, se opuneau cu o forta mai mare, tot mai puternica. Stateau lipiti de mine, parca batuti in cuie. Timpul s-a scurs si eu am ramas prins pe celelalt sens de mers, pe lumina rosie a semaforului. Masinile din dreapta mea se pusesera in miscare, apropiindu-se tot mai mult de mine. Neavand timp sa sar pe trotuar, ma intend pe asphalt, astfel incat masinile sa treaca peste mine……


Mi-e frica, dar nefiind prea corpolent, sunt protejat, mai ales ca majoritatea masinilor au o garda mai mare la sol. Melcii intrara in panica, si vazand ce se intampla, incearca sa se ascunda , intrand sub hainele mele. Sunt deranjat de cele intamplate si atunci , ajutandu-ma de forta picioarelor, ies de sub o utilitara, izbandu-ma cu forta de bordura inalta si dura.


Ma ridic in picioare si sar pe trotuar, teafar. Melci nu, si nu, stateau lipiti de trupul meu, atingand deja zone sensibile. Caut o scapare, mult nu o mai puteam duce in acest stil. Privesc in stanga, privesc in dreapta… Mintea mea este blocata, parca nu gasesc nici o solutie ….. Cei de langa mine, de pe trotuar , la fel, oameni simpli, se miscau din toate partile corpului, incercand sa scape si ei, pe semen, de melcii care i-au cuprins. Unul de langa noi, are o idée, spera el salvatoare si incepu sa strige:

- Dupa mine………….. si incepu sa alerge spre biserica aflata la mai putin de o suta de metri de pozitia in care ma aflam si eu.

Atunci, zeci, sute de oameni, alertati de strigatul lui, il urmeaza. Incep sa ma misc si eu din loc, cu greutate, dar nu ma las batut. Pe aceasta suta de metri scoteam cel ma prost timp, dar nu mai conta, ma puteam salva. Dupa mai bine de un minut, ajung cu greu langa biserica si intru cu greu in curtea mica, dar aranjata cu gust. Pe ambele parti erau asezate cate 4 butoaie mari de argint, pline cu aghiazma proaspata. Toti cei prezenti luam cate o canita sin e stropim, turnam peste noi, peste tot, cat mai multa aghiazma.

La contactul cu ea, melcii incep sa cada de pe noi, sa coboare usor pe sub haine, sau pur si simplu sa sara direct pe sol, unde, la atingerea lui, se stransformara in cenusa. Toata curtea fusese invaluita intr-o ceata gri, groasa, asemeni unei eruptii vulcanice.


Suntem salvati …………. Putem respira usor din nou. Privesc in spate, in continuare, sute de persoane veneau spre noi, de accea, cei care scapau, lasau locul in curtea bisericii, noilor veniti.



© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate

Niciun comentariu: