vineri, 29 aprilie 2011

DUMNEZEU NU BATE NICIODATA LA USA

         Tocmai am iesit de sub dus, am avut o zi grea si acest lucru m-a pus cat de cat pe picioare. Ma sterg pe cap cu prosopul luat de pe caloriferul din baie si pasesc cu grija in camera. Deschid usa de la dulap si scot halatul bleu si-l pun pe mine, cand aud batai in usa. Ma uit la ceasul asezat pe noptiera, indica 18:47, ciudat, cine o fi la aceasta ora ?
         Trec prin camera in viteza si ma indrept spre usa, privesc pe vozor. Hmm, nimic, oare cine o fi batut ? Ma indrept din nou spre camera, cand aud din nou batai in usa. Ma rotesc 180 de grade, alerg spre usa si-o deschid:

-         Buna ziua, nene ! Aveti un kg de faina, mama vrea sa faca un chec.
-         Buna ziua, zic eu, scotand capul pe casa scarii, privind in ambele parti. Nimic deosebit.
-         Tu ai bocanit acum 20-30 de secunde, il intreb eu pe baietel.
-         Da, am crezut ca nu ai auzit de prima data si am revenit la dvs, nici celalalt vecin nu are faina.
-         Ok, stai putin .

         Trag o fuga in bucatarie, caut kg de faina, iau pachetul de pe raft si ma intorc la usa.
- Gata, am gasit ! zic eu si ma aplec sa-i dau copilului pachetul, cand, in stanga mea, simt o adiere ciudata , ca de vant. Si mai ciudat, pe casa scarii nu sunt geamuri deschise.
- Multumesc frumos, am sa va aduc un colt de chec, sa ma iubeasca soacra, imi raspunde copilul, plecand multumit de la mine.
- Ok, am inteles…… Zambesc, ce pusti in ziua de azi.

         Inchid usa si ma indrept in camera, cand observ o lumina ciudata , prea puternica pentru acest moment la zilei. Pasesc cu grija , incepeam sa tremor, o senzatie ciudata imi cuprinse tot trupul….

-         Hai, intra, curaj….

Aud o voce puternica de barbat.

-         Ia loc ! si observ cum un scaun de la masa de bucatarie se deplaseaza inapoi, parca invitandu-ma sa ma asez.

-         Cine esti? Ce vrei de la mine ?
-         Stai calm , nu am venit sa-ti fac rau, te rog!

Si un al doilea scaun se misca inapoi, observand cu “cineva” parca se asezase pe el, greutatea sa ii schimba formele.
-         Am auzit ca faci ce-a mai buna cafea din zona, ma poti servi, te rog, cu o cescuta ?
-         O cafea, o cafea la aceasta ora……
-         Se poate sau cer prea mult, la mine ziua abia acum incepe…..
-         Da, imediat.

Ma apuc s-o pregatesc, iau cele necesare din dulapioare, le pun in cafetiera si dau drumul.
-         In 3 minute jumate, este gata! Zic eu, tremurand si mai tare.
-         Multumesc, am timp berechet.

Cine o fi, ca nu-mi dau seama, si ce este ciudat, nu-l vad, dar il simt langa mine.

-         Off, e tare greu in zilele astea, am tot mai multa treaba, inainte nu era atata rautate in jur….
-         Da, da, aveti dreptate…. Zic eu, numai sa-mi tin timpul ocupat, pana este gata cafeaua.
-         Multa rautate, prea multa rautate, oamenii parca sunt niste fiare, niste animale, sufletul lor de copil a murit de mult….. Nu mai stiu sa zambeasca, sa priveasca in jurul lor, sa-si iubeasca aproapele, sa-si ajute prietenul la nevoie…
-         E gata , strig eu cat pot de tare.
-         Ma bucur. Cu 2 lingurite de zahar, te rog.
-         Imediat!

Asez rapid 2 cesti pe blat, torn cafeaua fierbinte si in ambele, pun si amestec cate 2 lingurite de zahar brun.
-         Este zahar brun, se spune ca e mai putin toxic decat cel alb.

Ii intind cescuta in fata, tremurand cat mai putin, nu vroiam s-o vars, imi pun si mie una, si ma asez, in sfarsit la masa.
Observ cum ceasca din fata mea se ridica de pe masa, se opreste in dreptul ochilor mei si cum usor, cafeaua paraseste ceasca, fiind sorbita de “persoana” din fata mea.
-         Mama, ce buna este, aveau dreptate !

Atunci observ cum “persoana” din fata mea, capata forme, poate si datorita cafelei fierbinti din care sorbea. Raman uluit, eram la masa cu DUMNEZEU !
- Inchide gura, nu-i frumos ! imi spune DUMNEZEU, sorbind din nou din cescuta de cafea.
- Mda, da, daaaa, de ce tocmai la mine, in casa mea ?
Dupa cateva secunde de liniste, DUMNEZEU incepu sa povesteasca:
- Eram in trecere prin cartier, asa face eu, la cateva luni trec pe la voi sa vad cum decurg lucrurile, ce mai este nou prin zona….. Si cum acest lucru il fac dupa ceaiul de la orele 14:30, intr-o zi mi se facu dor de o cafea. Si ce-mi zic ? Ia sa vedem noi cine face cea mai buna cafea din cartier? Deschid “e-mail-ul” , dau search < cafea cartier > si in mai toate mesajele, cu dorinte, rugaciuni, probleme, critici, rugaminti, etc, apare numele tau. Si cum azi chiar aveam nevoie de o cafea buna, am zis sa trec pe la tine.
- Multumesc, ma simt flatat!
- Pot sa te mai rog ceva, daca nu te superi ?
- Cum sa ma supar, tocmai eu ?
- O bucatica de ciocolata ai ?
- Desigur, cu lapte, face bine la creier …..
- Merge!

Pasesc spre frigider, deschid usa si iau o ciocolata cu lapte, eram pregatiti tot timpul aveam minim 2 in casa. Rup 3 patratele, le asez pe o farfurie si le pun langa cescuta de cafea a lui DUMNEZEU.

-         Super! Merg ca uns, nu alta!
-         Ma bucur ! zambesc eu usor.
-         Hai spune, ce te macina ? Stiu ca vrei sa ma intrebi ceva de cand m-ai vazut ….. Ce ai pe suflet ?
-         Nu stiu cum sa incep, de vreo 5-6 saptamani, ma macina ceva urat, imi trec ganduri urate , negre, prin cap.
-         De ce ? Doar te-ai spovedit, te-ai impartasit, ce este ?
-         Simt ceva rau in aer, ceva pluteste, ca si cum oricand, in viitorul apropiat, o sa se intample ceva urat cu cei dragi…
-         Cum asa ?
-         Poti sa-mi promiti ceva?
-         Ai uitat? DUMNEZEU nu face promisiuni !
-         Ah, nu, scuze, am gresit ! Vreau sa fie totul bine cu fetita si sotia mea ! Nu vreau ca ele sa pateasca ceva, prefer sa fiu eu cel care sufera, nu ele!
- Hmm, depinde numai de tine, si mai putin de MINE !
- Ma simt obosit, parca nu mai am vlaga, nu mai am energie sa pasesc mai departe……….. Vreau sa le stiu in siguranta !
- Dar de ce crezi ca se va intampla ceva rau in perioada urmatoare ? Poate te inseli!
- E o senzatie ciudata, pe care o simt la cativa ani, si pana acum n-a dat gres…..
- Dar poate va fi invers, o sa ai parte de o mare bucurie , de o mare realizare, tu sau cienva din familia ta .
- Pariu ?
- Tu vrei sa pui pariu cu MINE ?
- Scuze….. iertare!
- Ok, e timpul sa plec……….. mi-a placut la nebunie cafeau ta, pe data viitoare….
- Cum, gata, pleci ?
- Da, este timpul si pentru altceva.

DUMNEZEU mai soarbe ultima inghititura de cafea, musca din ultima bucata de ciocolata si incet-incet, observ cum “dispare” din fata mea, apoi pana si scaunul isi recapata forma initiala.
         Dupa 10 secunde aud batai in usa! < NU SUNT EU !> aud undeva in departare, raspunsul lui DUMNEZEU!
         Ma indrept spre usa si o deschid cu o miscare brusca. In prag statea vecinul meu, cu o bucatica de chec, fierbinte.
-         Poftim, e de la mama…………
-         Si coltul, sa ma iubeasca soacra ? zambesc eu.
-         Amandoua I le-am dat lu’ tata, are nevoie! Raspunde piticul si alerga inapoi, spre usa apartamentului sau.
   Inchid usa, neuitand a pune lantul……… Intru in bucatarie , asez checul pe masa si scot din frigider sticla de lapte. Faceau echipa buna. Mai erau cateva minute si sotia impreuna cu fetita noastra trebuiau sa ajunga acasa, iar eu, urgent, trebuie sa-mi revin, sa arat fresh.
   Strang totul de pe masa, spal cestile si le asez la locul lor, totul arata ca nou. Merg la baie si ma spal pe fata, ma schimb cu ceva comod si dau drumul la TV, pe canalul de sport. Aud soneria de la usa….. Ele trebuie sa fie….. Au ajuns!


© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate



2 comentarii:

iulianes31 spunea...

Florin, mi-a plăcut mult şi ideea şi punerea în operă!

Florin spunea...

Multumesc frumos !