MOARTEA ÎNGHEATA ÎN FIECARE VARA

MOARTEA INGHEATA IN FIECARE VARA

Un orasel de munte, Minami-arupusu-shi = Minami-Alps, undeva pierdut langa muntii Kita-Dake din Japonia, avea in acea iarna, o mica problema, un virus mortal se transmitea pe calea aerului, facand ravagii printre localnici.

Oraselul era inconjurat de raul Midai , care impreuna cu  Takizawa si  Tsubo, strabateau tinutul Yamanashi. Fiind din ce in ce mai greu de luptat cu virusul, echipa medicala locala ceru ajutorul omologilor de la Tokyo, echipa condusa de Dr Shikane. Acesta, impreuna cu cei 5 colegi, plecara deja spre oraselul Minami.

DR SHIKANE:

-         Ok, totul este in regula ?

DR KATA:

-         Da, sefu ! Suntem gata!

Raspunse unul dintre ei. Urcara toti in  Honda Odyssey, si plecara spre colegii sai aflati in suferinta. Dupa cateva ore bune de mers, ajunsesera, sus, pe munte, in Minami. Varful cel mai inalt avea 3193 m, asa ca, de la inaltimi de peste 2000 de metri, aveau ce vedea.

DR KOSAY:

-         Mama, ce peisaje !

Aratand in dreapta sa, iar colegii sai, inclusive soferul, fura rapiti de frumusetea locala.

DR SHIKANE, parca in fata Spitalului, descarcara lucrurile si intrara inauntru. La receptie erau asteptati de seful echipei locale, DR MAKOTO:

DR  MAKOTO:

-         Bine ati venit, va asteptam de 10 minute….

DR SHIKANE, dand mana cu el, ii raspunde scurt:

DR SHIKANE:

- Am fost furati de peisaje, scuze de intarziere . Ce avem aici ?

Intrand in birou, unde erau deja peste 20 de personae care lucrau de zor, DR MAKOTO ii raspunde:

DR MAKOTO:

-         Avem in aer un virus, se pare ca este unul mai nou, derivate dintr-unul mai vechi, de prin anii ’60, banuim noi, care se transmite prin calea aerului si localnicii nostril, diferiti ca sex, varsta sau profesie, cad secerati unul cate unul. Inca nu ne dam seama de ce……….

Colegii lui DR SHIKANE isi iau locurile in primire, isi aseaza pe birourile special amenajate, aparatura de investigatie, si se apuca de lucru. Citesc rapid rapoartele pregatite de oamenii DR MAKOTO si se apuca de treaba.

In acest timp,afara parcheaza o noua masina a salvarii, cu 2 bolnavi.

MEDIC 1:

-         Aici, repede, avem 2 raniti… Urgent!

Colegii sai ii sar in ajutor.

ASISTENTI:

-         Asa, cu grija, trage acum!

-         Atentie in dreapta!

-         Inca un pic….

-         Deschide usa!

-         Intram, la o parte !

-         Gata…..

Cele 2 targi cu pacientii noi isi fac loc printre cei aflati pe palier, si intra in sala de operatie.

La interfon, DR MAKOTO este anuntat sa vina de urgenta in sala de operatie. Isi pune in fuga o masca si o noua pereche de manusi, colegii sai de la Tokyo ii urmeaza miscarile si impreuna, alearga spre sala de operatie. Aici, freamata mare, toti cei implicate cautau solutii.

DR SHIKANE:

-         Ce avem noi aici ?

Unul din asistenti, ii arata chipul pacientului in varsta, care nu arata prea bine.

DR SHIKANE:

-         Mama, ce-i aici ?

Intreba el, trecandu-se un pas inapoi, nestiind daca sa stea mai aproape de pat sau nu.

DR TAKAO, colegul DR MAKOTO, raspunde scurt:

DR TAKAO:

- Asa am reactionat si nou acum 2 luni…… lasand usor capul in pamant.

DR KOSAY, incercand sa detensioneze momentul, spuse:

DR  KOSAY:

-         Sa-l bagam la “ultra-violete” !

Toti, dar absolut toti, intoarsera capul spre el, mirati.

DR KOSAY:

-         Am spus eu ceva gresit ?

Ridicand din umeri.

DR TAKAO:

-         Sa mergem!

 

Jumatate din personalul medical, impreuna cu pacientul adult, se indreapta spre sala unde era instalat “tomograful cu ultraviolete”, cealalta jumatate ramanand cu pacientul mai tanar, care nu arata asa de grav.

MEDICI:

-         Pe aici, va rog!

-         La o parte!

-         Inainte, apoi facem stanga.

-         Usor la usile centrale…..

-         Asa.

-         Inca un pic.

-         Am ajuns.

Intrara cu pacientul, si direct, spre “tunul” tomografic. Il aseza pe platoul special amenajat, si dau drumul la aparat. Acesta porni, usor-usor, platoul intra in aparat, cu tot cu pacient.

Cei ramasi in jurul aparatului, isi pusera ochelarii speciali si asteptara. Asteptara ca pacientul sa “intre” cu totul in aparat si acesta sa-si inceapa scanarea. Dupa mai putin de un minut, unda laser isi facu aparitia, incepand scanarea trupului pacientului.

DR  KOSAY:

-         Nimic special pana acum….

DR SHIKANE:

-         Nu va grabiti, inca putin……

Dupa 3 minute, in care unda laser isi fac treaba, cei prezenti inca nu gasira nimic deosebit……… La un moment dat, DR AKIRA se aproprie mai mult de pacient.

Atunci, pe ecranul aparatului, se observara cum undele rosii se “indreptara” spre el, pe semne, ca ele erau celulele bolnave.

DR TAKAO:

-         Stai pe loc !

Striga colegul sau spre el.

DR AKIRA:

-         Gata, nu ma misc !

DR MAKOTO se indrepta spre el, incercand sa vada ce are deosbit pe el, la el, langa el. Dintr-un buzunar simti un miros placut al unui sand-wich cald.

DR MAKOTO:

-         Ce ai aici ?

DR AKIRA:

-         Un, un sand-wich cald, l-am luat acum 5 minute, inainte de-a veni aici.

DR TAKAO se apropie de pacient si observa in partea stanga a lui, chiar in fata DR AKIRA, dare de apa pe halat. Ridica marginea lui cu un creion si observa pe platou, picaturi de apa, mici, inghetate.

DR TAKAO:

-         Esti genial!

Si-i lua sand-wich-ul din mana, muscand cu pofta din el.

DR TAKAO:

-         La treaba, am gasit solutia!

Toti cei din sala, mirati nevoie mare, se chinuiau sa tina pasul cu el. Acesta intra in laboratorul principal, deschise un grafic de pe laptop si striga:

DR TAKAO:

-         Se pare ca virusului nostrum ii place iarna, nu ? El a aparut in noiembrie, cu prima ninsoare. Corect ?

DR SHIKANE:

- Da, as scrie in raportul vostru……… Si ?

DR TAKAO:

- Se pare ca uraste vara, caldura ! Priviti !

Si-i arata pe ecran, graficul nou rezultat dupa introducerea noilor valori.

DR KATA:

-         Si ?

DR TAKAO:

- Hai sa-i demonstram ca iarna nu-i ca vara !

Iau si pacientul tanar, il duc spre sala cu tomograf si, langa el, aseaza o lampa de birou. Pe platou, acelasi rezultat, in prezenta caldurii , o parte din celulele bolnave, se transforma in bobite mici de gheata.

DR MAKOTO:

-         Sa mergem!

Urcara in 2 masini si fuga-fuga la comisariatul central. Aici, seful de post KATSU, avea o sedinta de lucru.

DR MAKOTO:

-         Buna ziua, KATSU! Avem nevoie de ajutorul tau!

KATSU:

-         Salutare, MAKOTO ! Spune !

Ridicand ochii de pe harta asezata pe masa, in fata lor.

DR MAKOTO:

-         Am aflat cum putem distruge virusul ?

KATSU:

-         Cum ?

DR SHIKANE:

- Este simplu, trebuie sa-i demonstram ca iarna nu-i ca vara !

KATSU:

-         Suna bine……….. Dar tehnic, cum putem face asta ?

DR MAKOTO:

-         In prezenta caldurii, virusul ingheata ! E simplu!

KATSU:

-         Suna bine, dar…………..

DR SHIKANE:

-         Dar , ce ?

KATSU:

-         Off, orasenii astia de la capitala! Afara sunt – 15 grade !

DR SHIKANE:

-         Da, si daca ajungem la + 15/+20 grade, ne-am salvat!

KATSU:

- Repet, tehnic cum putem face asta ?

DR TAKAO:

-         Dam foc la oras, metaforic vorbind !

Cei din sala se opresc din vorbit si-si indreptara privirile spre TAKAO.

KATSU:

-         Si ?

DR TAKAO:

-         Pai, sa vedem harta……….. uite, oraselul nostru este inconjurat de 3 rauri, Midai , Takizawa si  Tsubo.

 

KATSU, aplecandu-se peste masa, intreba:

KATSU:

-         Si propui sa le dam foc, nu ?

DR TAKAO:

-         Da !

KATSU:

-         Ai o problema cu focul, pare-mi-se !

DR MAKOTO:

-         Aici avem nevoie de ajutorul tau. Cum se poate realize asta ? Sa facem iarna-vara?!

 

KATSU:

-         Off, grea intrebare…. Ca sa dam “foc” la 3 rauri, caldura degajata va “imbraca” orasul ca intr-o “copertina”……….. suna bine, dar….

DR SHIKANE:

-         Da, si cum facem asta ?

In sala , un inginer ridica doua degete.

KOU:

-         Am eu o solutie…..

KATSU, stiindu-l ce poate, ii facu semn sa se apropie de masa.

KOU:

-         Pai , sa vedem, avem un oras, un virus si trei rauri, si trebuie sa provocam o ridicare a temperaturii cu + 30/+40 grade………

KATSU:

-         Asta stim deja….

KOU:

-         O clipa………….

Acesta facu cativa pasi prin birou, isi duse palma dreapta prin par, tusi usor de 2 ori si intorcandu-se din nou la masa, spuse:

KOU:

-         In orasul vecin, Ōtsuki, avem o rafinarie……… Sunam colegii sa ne imprumute 3-4 cisterne de titei brut. Le turnam in cele 3 rauri, si le ……

KATSU nici nu mai astepta ca sat ermine fraza, lua mobilul si suna la colegul sau din Ōtsuki.

 

KATSU:

-         Alo, tu esti RYOTA ?

 

RYOTA:

-         Da, KATSU ! Ce faci ? Cum merge treaba cu virusul ?

KATSU:

- Am gasit o solutie, dar avem nevoie de ajutorul tau…

RYOTA:

-         Oricand, cu placere !

KATSU:

-         Se pare ca virusul nostru “moare” la caldura si avem nevoie de cateva cisterne de titei brut, pe care sa le turnam in cele 3 rauri din jurul nostru si sa le dam foc.

RYOTA:

-         Sa le dati foc ? Cum asa ?

KATSU:

-         Iarna nu-i ca vara, asta este solutia ! Ma ajuti ?

RYOTA:

- Oky-doky, intr-o ora le ai!

Acesta inchise mobilul si suna la directorul de rafinarie, ceru cisternele cu titei brut, care urmau sa plece spre orasul Minami.

KATSU:

-         Baieti, se rezolva, avem maxim o ora la dispozitie.

 

Toti cei implicate se organizara in 4 echipe, una la centru, si alte 3 care vor fi prezente in jurul orasului, in dreptul celor 3 rauri, care inconjurau orasul.

Dupa alcatuirea planului, KATSU fu rugat de DR SHIKANE sa faca un anunt catre locuitorii sai.

Acesta lua microfonul, il lovi de 3 ori cu degetul si anunta:

KATSU:

-         Dragi locuitori ai orasului nostru. Va vorbeste seful vostru, KATSU. Peste o ora, colegii nostri din Ōtsuki, impreuna cu echipa sosita la amiaza din Tokyo si cei de pe plan local, vor incepe lupta cu secundele, secunde pretioase…..

KOU, vazand ca seful KATSU ii placea s-o lungeasca, ii lua microfonul din mana, impingandu-l usor spre dreapta.

KOU:

-         Atentie ! temperature de afara va suferi modificari bruste, de la – 15 grade, TREBUIE sa ajunga rapid la + 15/+ 20 de grade, de aceia vom da “foc” la cele 3 rauri de langa noi. Rugaminte mare: NU VA SPERIATI! Totul este sub control. Voi trebuie sa stati in casa, cu usile si geamurile inchise si….

Tusi de 2-3 ori usor….

KOU:

-         ….. si sa dati drumul la caldura, sa apindeti focul in curte, la tot ce nu va trebuie. OK ?

Localnicii, multi dintre ei aflandu-se pe strazile din oras, se indreptara spre casele lor. Dadura drumul la centrale, si mai puternic de cat pana acum, cosurile de fum fura descoperite, astfel incat fumul cald, vaporii fierbinti sa se ridice in aer, iar cei care aveau cate-ceva de ars prin curte, incepura sa pregateasca materialele care urmau sa arda.

In acest timp, din Ōtsuki, plecara deja primele 3 cisterne de titei brut.

KATSU:

-         Echipele sunt gata ?

Salvatori:

-         Da!

-         Toti care merg pe raul Midai, prezenti!

-         Si noi!

-         Cei de pe raul Takizawa, gata!

-         Si noi, de pe raul Tsubo!

-         Cei de la centru, prezenti!

-         Putem pleca imediat!

-         OK !

KATSU isi arunca privirea spre ei, dand din cap afirmativ, lupta cu virusul putea incepe.

Cele 3 echipaje mobile, isi luara cele necesare si impreuna cu cate un Ridgeline, incepura imbarcarea.

Salvatori:

-         Gata, ati urcat cu totii ?

-         Da, toti !

-         Voi cum stati?

-         Imediat…..

-         Si noi suntem gata!

-         Puneti centura…..

-         Eu o am deja…..

-         Putem pleca?

-         Da!

Cele 3 echipaje erau gata de plecare spre locul fixat de intalnire, cu cisternele pline de titei. Mai aveau 20 de minute pana la locul fixat de intalnire, noroc ca drumul nu era greu de parcurs.

Primele 3 cisterne, conduse de SHOU, SORA si TAMOTSU erau gata de actiune. Verificara fiecare prin statie, cat mai aveau de parcurs.

SHOU:

-         Ati ajuns?

 

SORA:

-         Inca putin, maxim 300 de metri!

Verificand ecranul sistemului de navigatie.

SORA:

- Dar tu, TAMOTSU ?

TAMOTSU:

-         Mai putin de 500 metri.

Echipele de interventie locala, in 3 minute erau deja fiecare pe pozitia sa.

KOU:

- Sunteti gata ?

Ceilalti de pe teren raspunsera afirmativ.

KOU ii facu semn din cap lui KATSU ca putea anunta localnicii. Acesta lua din nou microfonul si anunta:

KATSU:

-         Intr-un minut incepe Operatiunea “THE RIVER”. Sunteti gata ? Dati drumul la caldura, aprindeti focurile, sus cat mai sus!

In cele 3 puncte de intalnire, aflate pe fiecare rau, Midai , Takizawa si Tsubo, baietii au dat drumul la titei, si au aprins focul folosindu-se de niste rachete de semnalizare.

De sus, orasul Minami parea imbratisat , strans in brate intre 3 palme de foc! Privelistea era superba, dar si infricosatoare in acelasi timp. Titeiul plutea pe fiecare rau, indreptandu-se spre orasel, din spate il urma cate o “mana de foc”, incercand, fara success, sa-l prinda din urma.

In prasel, localnicii au dat drumul la caldura la maxim si au aprins focul la ce era prin curte, apoi intrand in casa si asteptand……….

Era o asteptare ucigatoare, cerul era rosiatic, zapada de pe crengile copacilor incepura sa se topeasca………. Iar apa isi facu aparitia pe strazile din oras.

Trecura 10 minute si din cer, incepura sa cada “bilute” inghetate, mii, milioane de bilute de gheata, destul de dure, care in contact cu asfaltul, ricosau inapoi, sarind de colo-colo. Fiind de mici dimensiuni, impactul cu alte obiecte din jur, nu era asa de dur.

Dupa alte 10 minute, se lasa linistea totala, deplina, de final.

KATSU indrazni sa iasa afara………… sari usor peste treptele de la intrare, si privi mai intai in sus. Cerul incepu sa se lumineze. In fata, pe strada, bilutele de gheata se transformara intr-un strat subtire de polei, care , in contact cu aerul cald din atmosfera, incepu sa se evapore.

Lua aparatul walkie-talkie si-i suna pe colegii sai.

KATSU:

-         Baieti, se pare ca am scapat……

Pe strazile orasului, in curtile oamenilor , la geamuri si balcoane, oamenii isi facura usor-usor, prezenta.

KOU lua microfonul si-si anunta prietenii:

KOU:

-         Gata, s-a terminat!

Lumea iesita afara, se imbratisa, se pare ca au castigat prima repriza in lupta cu nemilosul virus.

Luna isi facu usor aparitia pe cer. Urma prima noapte de vara, in plina iarna. Oamenii zambeau……….

 

© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate