CRUCEA DE APA

Conduceam linistit spre casa, trecand prin padurea dintre cele doua orasele. Fiind destul de tarziu si mai avand pana acasa de parcurs cam jumatate e drum, hotarasc sa opresc pe marginea drumului.



Trag de volan dreapta si parchez, astfel incat sa ies putin mai in afara soselei, aprind avariile si ma las pe spate, adanc in scaunul ergonomic al masinii mele. Inchid ochii… Dupa cateva secunde, o lumina orbitoare va loveste in fata, deschid ochii speriati, crezand ca o masina de pe sensul opus va intra in mine…. “Doamne-fereste”, zic eu in gand, vazand ca totul a fost o alarma falsa.


O voce ciudata, de nicaieri, imi spune, parca suflandu-mi in ceafa :”Iesi afara!”…. Ies, deschizand usor portiere si asigurandu-ma ca nu vine nicio masina din spate. In stanga mea, la 30-40 de metri , observ o CRUCE DE APA, parca luminand. Ma uit la ceas, este trecut de ora 23.00, ciudat, de unde atata lumina. Trantesc usor portiera, ma asigur si trec pe cealalta parte a drumului. Incet-incet, inaintez printre copaci. Ajung dupa 2-3 minute in fata ei, a crucii. Pare vie, plina de viata.


Da, da, este de apa………… Ma pun in genunchi si ma inchin de 3 ori….. Dupa cateva secunde, ea, CRUCEA, se sparge sub greutatea ei, siroaie de apa se indreapta spre mine…inghet pe loc, neputand face nicio miscare. Firisoare de apa trec pe langa mine, fara sa ma atinga. Incep sa transpir, dar de unde atata transpiratie pe mine, doar nu este amiaza ? Intorc capul in spate, firisoarele de apa, trecute de mine, se ridica spre cer, formand un copac, un COPAC VIU!


Ma ridic cu grija, dar genunchii nu ma ajuta, asa ca ma folosesc de brate. Ma indrept spre copac, el, copacul, dupa cateva secunde , se transforma intr-un VULTUR DE FOC, rosu-maroniu. Dadu de doua ori din aripi si deja castigase inaltime, plana de cateva ori si se indrepta spre mare. Hotarasc sa-l urmez, imi fac vant de pe loc si incep sa alerg…. Alerg, alerg tot mai tare. Vulturul de foc prindea viteza si mai mare, tot mai mare si mie imi era din ce in ce mai greu sa-l urmez.


Ajung la marginea falezei, nu era prea abrupta si hotarasc sa cobor….. usor-usor, fara sa ma accidentez….. Dupa 3-4 minute de coborare, ajung pe malul marii. Sus, deasupra mea, vulturl de foc se indreapta spre mine. O iau la sanatoasa, speriat de cele vazute si alerg, alerg spre mare. Din doua in doua secunde, intorc capul sa vad daca vulturul ma ajunge…. Mai are putin si….. Si ma arunc in mare. Dup ace-mi revin si ies din valuri, observ pe mal, vulturul de foc transformat intr-un CASTEL DE NISIP………….


Mii de firisoare de nisip fierbinte, adunate ca intr-un desen magic, cu aburi iesind sin fiecare turn. Da, am iesit din apa….. simt caldura degajata de castel care-mi frige fata……….. Hotarasc sa intru din nou intre valuri, sa ma racoresc…….. Din spate, un val puternic ma doboara , aruncandu-ma direct peste castel, distrugandu-l, acesta transformandu-se intr-o ADIERE DE VANT……….


Adorm…..




© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate