METROUL

         Intru in garnitura de metrou cu o fractiune de secunda inainte de a se inchide usile si astfel, sa-mi prinda intre ele, pardesiul nou, primit cadou de la colegii de birou.

         Ma asez langa geam, scot ziarul din geanta si incep sa recitesc sectiunea sportiva, maine aveam de gand sa joc un bilet la pariuri. Timpul trecu repede, si iacata-ma ajuns in statia mea. Ma ridic de pe scaun, iau sub brat geanta si cobor pe peron. Nu fac decat doi pasi si ziarul imi scapa din mana, astfel incat sunt nevoit sa ma aplec sa-l ridic de pe mozaicul rece.

         Simt cu usile trenului se inchid si acesta se pune in miscare. Ridic ziarul si de data aceasta il asez in geanta, spre a nu mai fi nevoit sa-l scap pe jos. Nici bine nu inchid servieta ca din spate sunt lovit, destul de puternic, de un obiect dur, metalic. Cad pe burta, lovindu-ma de peron, noroc ca am timp sa pun intre mine si mozaicul rece, servieta. Incerc sa-mi revin rapid, intorc capul si observ 3 zombi, gata-gata sa ma loveasca din nou. Imi fac vant, impingand puternic cu picioarele si alunec in fata, aproximativ 10 metri. Cine sunt si ce vor de la mine ? Nu am timp sa caut acum raspunsuri, cei trei dejaincep sa ma urmareasca.

         Strangand din dinti , ma ridic cat pot de repede si incerc sa alerg spre celalalt capat de peron.

ZOMBI:

-         E al nostru!

-         Pe el!

-         Mai repede.....

         Tarandu-mi piciorul drept, mai mult sar decat alerg, dar acum nu era timp de exercitii sportive executate exemplar. Incerc sa-mi raspund si la alte intrebari: “ Unde ma aflu, de ce eu, cine sunt ei, cum am ajuns aici , … “ . Privesc in jur, parca si luminile arata altfel, reclama de pe centrul peronului, la VODAFONE nu mai era, in schimb, cea de pe stalp, de acum, sangera din greu. Cei trei zombi se tineau bine pe picioare si nu ma scapau din ochi.

         Ajuns la capatul peronului, hotarasc sa ies la suprafata, fac o eschiva si sar direct pe treapta a treia a scarilor rulante, care culmea, mergea in sus. Sar din 3 in 3, chiar din 4 in 4 trepte. In mai putin de 10 secunde ajung sus. Aici, la suprafata, TOTUL, chiar totul, nu mai arata ca si cartierul meu. Traversez strada in viteza, ajung pe celalalt trotuar si ma indrept spre blocul meu, sau mai bine zis, unde cred eu ca s-ar afla blocul meu. Totul in jur era ars din temelii, masinile facute scrum, casele nu mai aveau geamuri, iar stalpii erau pe jumatate la pamant.

         Trebuia sa ma grabesc , afara se aseza intunericul si cine stie ce surprize mai pot aparea. Alergand pe strada, ma impiedic de ceva si scap geanta jos, de unde imi sare ziarul, care, in bataia vantului, se desface in bucati. Privesc in jurul meu, incercand sa observ de ce m-am impiedicat. Zaresc in stanga un skateboard, il asez pe sosea sic and sa plec, imi sare in ochi data de pe ziarul desfacut: 05.03.2023 !

         Cum, eram in anul 2023 ? Imposibil , imi zic eu. Incerc sa ridic ziarul, dar nu mai aveam timp, cei trei zombi erau tot mai aproape de mine, iar vantul nu era deloc aliatul meu. Trag tare si in 5 minute ajung acasa, sau mai bine zic ce-a mai ramas din ea. Inchid toate usile, ferestrele, si aprin toate luminile din casa. Era mare, spatiasa, formata din etaj + mansarda, 5 camere, living , bucatarie, garaj si 3 bai. Ceva placut si util omului.

         Scot arma din dulapiorul ei, si ma asez in sufragerie, sub masa. Incerc sa fiu atent in jurul meu, la orice noua miscare, la orice sunet. O lovitura dupa cap, ma laa la pamant. Ma trezesc in pat, la spital, inconjurat de cei dragi.

-         Ce s-a intamplat ? intreb eu sotia.

-         Ai lesinat in metrou si un baiat cu skateboard-ul a sunat salvarea, astfel ca ai ajuns rapis la pital. Esti bine….

-         Hmm, un baiat cu skateboard-ul ?

         Ma intors spre masuta,  ridic ziarul si privesc data de pe el, arata : 05.03.2011 ! Eram salvat!

 

© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate