duminică, 12 iunie 2011

FANTANA

           Ca in fiecare sambata la ora 10:00, eu impreuna cu amicii mei, eram deja adunati pe bancuta din fata fantanii satului. De aici, luau oamenii din sat, cea mai buna apa, mai ales daca o foloseau la mancare, direct, fara a o mai fierbe.

-         Salut, baieti, gata de show ?
-         Gata !
-         Da!
-         Cine-i prima ?
-         Vom vedea….

         Ideea principala este ca noi, baietii “buni” din sat, comentam tinutele vestimentare ale doamnelor sau ce noutati mai sunt despre fetele tinere, necasatorite de la noi din sat.

-         Opa, vine tusa Ileana.
-         Mama……

         Tusa Ileana era o doamna prezentabila la vreo 50 de ani, cu 3 copii realizati si deja 5 nepoti, tineri si frumosi.

         Se apropie de fantana, trage capacul de deasupra, arunca galeata metalica in ea si incepu sa scoata apa. Avea o mana dreapta foarte puternica. Prin despartitura bluzei se observa un san drept, frumos conturat.

-         E inca buna, tusa Ileana, nu baieti ?
-         Da, da, arata inca bine…
-         Mama sita, ce-i acolo ? spuse cel mai mic dintre noi.
-         Cand vei creste , vei intelege mai bine…..

         Tusa isi lua caldarea cu apa si pleca in drumul ei.

-         Baieti, ce nota-i dam ?
-         9 !
-         8,75 !
-         9,45 !
-         10 ! spuse cel mai mic dintre noi.

         Din dreapta isi facu aparitia, pasind rapid si cu forta, tusa Valerica, o femeie de aproximativ 40 de ani, vizibil marcata de trecerea timpului.

-         Gata, vine….. si toti facuram liniste.

         Tusa Valerica opri langa fantana, arunca galeata metalica inauntru si incepu sat raga, cu o viteza din ce in ce mai mare….

-         Eah, ce-i acolo ?
-         Un san lasat…..
-         Pai, mai are putin si ajunge pana la….
-         Ombilic .
-         Ombilic, ce-i aia ? intreba din nou, prietenul nostru mai tanar. Unul din noi se oferi sa-i exemplifice pe viu ce-i ala un ombilic, atingandu-l usor pe buricul din dotare.
-         Aha, acum inteleg….

         Valerica pleca in fuga, pe semne avea multa treaba azi. In stanga se facu zarva mare sin u steam de ce . Unul din noi se ridica de pe banca, facu 2 pasi spre ulita si-si dadu seama, cursa dinspre oras isi facu aparitia in satul nostru, si cum parcarea era in fata noastra, aveam ce vedea.
         In 10 secunde autobuzul orpi in fata noastra si din el incepu sa coboare rude, cunostinte, frati , surori si mai ales fetele din sat care erau la scoala in oras. Mama, ce priveliste, ce toale, ce mobile, ce posete aveau fetele noastre. Ne mandream cu ele, erau ale noastre.

         Din spate, cu greu, isi facu aparitia Maria, nepoata tusei Ileana, care o “mostenise” bine, intelegeti la ce ma refer. Ma ridic de pe bancuta si-i intaind mana dreapta, ajutand-o sa se dea jos, era plina de bagaje.

-         Multumesc, imi raspunse ea, coborand de pe ultima treapta a autobuzului.
-         Cu placere !

         O ajut sa-si faca ordine in bagaje si plecam spre casa ei, nu departe de noi.

-         Am uitat ceva …… spuse ea, si trecu strada in fuga, spre fantana.

         Ma tin dupa ea si ajuns langa fantana, imi dau seama ca trebuia sa duca spre casa si o galeata, din cele 2 noi cumparate, cu apa proapata.

-         Dar de ce ai nevoie de apa, tusa Ileana tocmai a luat ?
-         Asa este ordinul, nu se discuta, se executa.

         Nu stau pe ganduri prea mult, asez cele 2 galeti de plastic una in alta, si ma apuc sa scot apa . Incerc sa fac putina impresie, mai ales ca eram cu un tricou alb, mulat pe trupul meu de 16 ani.

-         Ce forta ai in  brate ! spuse Maria….
-         Normal, sunt dreptaci, spun eu cu mandrie…
-         Dar cu stanga cum stai ?
-         Mai slab, zgarie, adica nu o prea folosesc, spun eu rusinat, intorcand capul spre dreapta, dandu-mi seama ca facusem o gafa.
-         Inteleg.

         Iau cu grija si torn apa in galetile de plastic, ii cer si rucsacul pe care-l avea in mana stanga, il pun in spate si ma ofer s-o conduc acasa.
Maria imi aproba tacit dorinta. Baietii mei erau deja ridicati de pe bancuta, asteptam sa vada ce se mai intampla.

-         Si, cum mai este viata la oras ? Cum merge scoala ? intreb eu, pasind cu grija sa nu pierd pe drum prea multa apa.
-         Cum sa fie ? Agitatie multa, oamnei grabiti, cu chipuri reci, ingandurati de probleme pe care le au. Ce ma bucur este ca la scoala este totul ok, mi-am pastrat bursa si e anul viitor, facandu-i pe ai mei fericiti. Stii cat au suferit ai mei, oferindu-mi sansa la ceva mai bun in viata.
-         Da, ai dreptate.

         Din spate isi facu aparitia Mitica, cel mai smecher baiat din sat, primul care avea scuter nou ! Parintii lui erau la munca in Italia si cum tocmai facuse 18 ani, in loc de masina, pentru ca nu-si permiteau, iau luat un scuter nou. Mai erau baieti cu scutere in sat la noi, dar el era primul cu unul nou, luat din Mall-ul de la oras.

-         Hei, papusa, ce faci ? Ai venit acasa ?

Maria, nimic si nimic, lucru care-l intarata si mai tare pe Mitica.

-         Fato, nu ma vezi, sunt in stanga ta, uite, am scuter nou !

Incerc sa intru in discutie, aparandu-mi persoana de langa mine, dar Maria ma prinse cu mana dreapta si-mi dadu de inteles sa nu ma bag. Stia ea si singura sa se apere….

Mitica nu renunta………..

-         Uite, iti place scuterul meu, e nou-nout, e cel mai smecher din sat, te fac o tura ?

Maria isi pierdu cumpatul, opri si intorcandu-se spre Mitica , privindu-i scuterul in toata splendoarea sa, intreba :

-         Ce model e ?
-         Jiajue 4t !
-         Hmm, chinezii o au mica…. Si pleca mai departe !

         Mitica ramas masca de raspunsul dur dat de Maria, porni motorul si se lua dupa noi. Ajuns in fata noastra, intreba din nou:
-         Ce-ai spus ?
-         Chinezii o au mica...... si facu un pas in fata.

         Mitica cobora de pe scuter, veni in fata noastra si intinse mana spre Maria. Eu, vazand ca se incalzeste atmosfera, las galeata cu apa jos, si ma bag intre cei doi.

-         Ce vrei, ma, prichindelule ?
-         Maria a vrut sa spuna ca chinezaria ta are saua mica, nu incap doi pe ea.
-         Cum e mica, uite, este loc pentru 2 persoane, aranda-ne cat loc ramane in spate pentru a doua persoana.
-         Sa mergem, pierdem timpul…. Spuse Maria.

         Noi ne continuaram drumul spre casa ei, iar Mitica al nostrum ramasese in urma, tot calculand cati cm raman pentru locul din spate de pe saua lui.
         Ajunsi in fata portii, ma ofer sa intru si eu in curte, cu bagajele din dotare.

-         Iti multumesc din suflet, dar pana aici..... Le poti lasa pe bancuta.

Suparat ca nu pot intra si eu, asez galetile pe bancuta si dau jos rucsacul din spate. Fac doi pasi inapoi si atunci observ ca intre sanii ei, isi facu aparitia o buburuza. Intind mana dreapta s-o scot, dar greseala mare, ma trezesc cu o palma puternica peste fata.

-         De ce ? intreb eu suparat….
-         Pai cum, de ce ? Ai vrut sa-mi bagi mana…..
-         Nu, era o buburuza, vroiam doar s-o scot....
-         Iarta-ma, spuse Maria care intorcandu-si capul spre curtea sa, vazu ca nu este nimeni si atunci ma saruta dulce pe obraz.
-         O zi magica!

Isi lua bagajele si intra in curte strigand cat o tinea plamanii < Gata, am ajuns ! > Atunci isi facu aparitia tusa Ileana iar eu nu am timp decat sa ma las jos, la nivelul bancutei, sa nu fiu observat.

Fac 8-9 pasi si dupa ce trec de coltul gardului, ma ridic usor, si incep sa alerg spre colegii mei care ma asteptau pe bancuta din fata fantanii. Mai aveam note de dat pe ziua de azi….


© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate


Un comentariu:

Anonim spunea...

Foarte interesant textul tau!