Simt cum deschid ochii, si socat de ceea ce vad, ii inched la loc. In acele fractiuni de secunda, am putut sa cuprind cu toata privirea, intreaga camera. Sotia statea in dreapta, asezata pe marginea patului, cu fetita noastra in brate, in stanga erau parintii si socrii mei, iar deoparte si de alta a patului, doi dintre cei mai buni prieteni ai mei, imi imobilizau mainile pentru a nu ma ridica brusc din pat.
Trag aer in piept, dar degeaba, ritmul respiratiei mele devenise tot mai alert………. Deschid din nou ochii, si speriat de cele revazute, incerc sa ma ridic din pat, strig, urlu de durere……. Acum puteam vedea mai bine ce se intampla cu mine…. Eram asezat pe un pat de spital, alaturi de cei dragi, cu o masca de oxigen pe fata, si piciorul drept in gips, imobilizat la inaltime.
Lacrime reci, ca de sange, incep sa-mi cuprinda chipul ravasit de durere. La contactul cu pielea, aspra, isi reduce viteza de curgere. Privesc in stanga, parintii si socrii mei imi zambesc si incearca sa ma linisteasca din priviri. In dreapta , sotia si fetita mea imi transmiteau toata dragostea lor, incercand sa-mi dea putere pentru a merge mai departe.
Cei doi prieteni ai mei, membrii celui mai tare forum auto din tara, imi elibereaza mainile din stransoare, facand fiecare cate un pas in spate.
- Bine ai revenit ! imi spune Razvan….
- Bine v-am regasit, raspund eu , adormind la loc, intr-un somn, sper eu, cat mai scurt si odihnitor.
Nu era inca timpul sa-i parasesc pe cei dragi…
© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu