LIFTIERUL

              Imi iau ramas bun de la amicii mei, achit partea mea de 33,33 % si ma indrept spre lift. Restaurantul unde tocmai am luat masa, se afla la ultimul etaj al celui mai inalt hotel din oras.

              Ma primeste in lift, cu un zambet larg, liftierul. Un domn prezentabil, cam de 65 de ani, imbracat intr-un costum caramiziu, cu o sapca eleganta pe cap.

-         Incotro ? ma intreaba el, radicand deja bratul drept, in asteptarea comenzii mele.

-         Spre casa, ii raspund eu, lasand primirea in jos.

              Liftul incepu sa coboare, fiind la etajul 15, coborarea nu putea dura mai mult de 30 de secunde. Paf, o zdruncitura puternica ma facu sa deschid ochii. Ies pe usa metalica larg deschisa si pasesc afara, cand, din stanga in facu aparitia un rechin. Ma aplec si aproape tangent, rechinul imi atinge fata cu o usoara lovitura de coada.

- Mama, ce-a fost asta ? intreb eu……

              Din spate nu veni nici un raspuns. Incerc sa-mi revin, trag o gura de aer, ciudat, puteam respire, aici, in ocean. Ce priveliste, ce univers mirific…. Rar vezi asa ceva intr-o viata de om…. Fac doi pasi inapoi, si atingand usa metalica, aceasta se deschide lin, astfel incat eu, sa pot intra , din nou, in acest lift, destul de ciudat.

-         Cum a fost ? ma intreaba liftierul.

-         Ce-a fost asta ? intreb eu, punand ambele maini pe balustrada metalica, rece, ce inconjura liftul, ca intr-o imbatrisare a doi adolescenti.

-         Ai vazut ca nu are de ce sa-ti fie frica de apa ? N-ai patit nimic ! Si acum ?

-         Cum unde ? Acasa, la ai mei….

Liftul isi porni din nou coborarea, parca mai inceata de data aceasta. Se opreste brusc, usa se deschide pe jumatate, parese ca s-a blocat….

-         Sa ies ? intreb eu, privindu-l pe liftier.

-         Incearca si ai sa vezi……….

Pasesc timid afara……….. Nu vad nimic, parca sunt intr-un turn, in plina bezna, rece, a unei nopti de iarna.

Fac un pas mai in fata, cand alunec, brusc, la vale. Ma trezesc pe schiuri, sus la munte, dar fara cele doua bete in maini.

-         Ce ma fac, nu stiu sa schiez ? 

Incerc sa pun in aplicare ce-am vazut prin emisiunile de profil straine, si usor-usor, incep sa cobor, tinandu-ma mai bine pe cicioare si cu o viteza din ce in ce mai mare.

Privesc in jurul meu, cei de langa mine, par figure prietenoase, dar destul de intunecoase, gata, mi-am dat seama cine sunt, sunt cei dragi plecati “dincolo”. Tot privind, ba la stanga, ba la dreapta, nu observ la timp cum in fata mea, din ce in ce mai aproape, isi facu aparitia o usa, mare, neagra, de metal. Incerc sa franez, dar….. este prea tarziu, ma lovesc…..

              Ba nu, n-am intrat direct in usa, ci m-am trezit din nou in lift.

-         Omule, nu stiu cine esti, dar imi ajunge pe ziua de azi. Mi-e frica de apa, mi-e frica sa schiez….

-         Stiu, de asta si incerc sa te ajut sa-ti infrunti “fricile” de zi cu zi… Am plecat, este pe cont propiu………. Imi spune el, facandu-mi cu mana si sarind pe usa liftului, afara. Incerc sa-l prind, dar este prea tarziu, usa se inchisese deja.

              Ce ma fac ? Am ramas singur in lift, nu stiu la ce etaj, cate mai aveam pana jos, si, culmea, nu steam unde o sa ma indrept. Apas pe tasta P , liftul incepu sa coboare. Ma prind bine de balustrade metalica si astept…. Ridic usor ochii spre ecranul de deasupra usii, si oberv cifrele cum in ordine descrescatoare, se aprind si se stang, consecutiv. Gata, am ajuns, sper eu , la parter.

              Usa se deschide larg si-n ochii mei isi facu aparitia o lumina puternica , alba, ce-mi incalzea usor obrajii. Pasesc cu grija, dar din cauza razelor de soare, nu observ cum…………… Cad de la inaltime, intr-un plonjon parca aruncat dintr-un avion, de la 10.000 de metri inaltime.

-         Nu vreau sa mor !!! Ce ma fac ?

Cum ma zabt mai tare, cum caderea mea era tot mai brusca si mai rapida. Incerc sa stau calm……. Duc mana dreapta la spate, in speranta gasirii unei parasite, chiar si una mica, de rezerva. NIMIC ! Nu am gasit nimic………. Simt pericolul tot mai aproape, deja am trecut de jumatatea distantei dintre cer si suprafata terestra, cand, in dreapta mea, isi facu aparitia liftierul, Calare pe un dragon, stantat cu logo-ul PARASUTE DE VANZARE !

-         Ce faci, omule ? ma intreaba el, zambind sadic.

-         Hmm, te omor cu mana mea…. Daca….

-         … daca scapi ! Vezi, mai ai fix 30 de secunde pana …

-         …. jos ! Vreau o PARASUTA !

-         Nexam !

-         Adica , cum nexam ?

-         Pai, nu ai tu “bani” sa cumperi o parasuta !

              Duc repede mana stanga in buzunar si scot portofelul.

-         Uite, am card GOLD !

-         Canci, nu e bun “aici” !

-         Ok, ok, ok ! Ce trebuie sa fac ? Ca sa scap ?

-         Off, tinerii din ziua de azi….

-         Spune, omule, mai repede, mai am 14 secunde pana jos….

  Si parca de niciunde, il vad pe filtier cum scoate din desaga de pe dragon, un CONTRACT in alb ! Din cizmulita stanga, scoate un condei, ma inteapa cu el si mi-l intinde!

-         Poftim, semneaza cu sangele tau !

-         Ce sa fac ?

-         Mai ai 7 secunde ! 6….5…. semneaza odata !

-         Niciodata asa ceva !

-         3…..2…..

-         Doamne, faca-se voia ta ! zic cu glas tare si inchid ochii .

Paf…………. O palma puternica peste fata, facu sa ma trezeasca.

-         Va e rau, stimate domn ? ma intreaba liftierul, acelasi liftier, de aproximativ de 65 de ani, imbracat intr-un costum caramiziu, cu o sapca eleganta pe cap.

-         Dar, dar , ce-am patit ? intreb eu, ducand mana dreapta dupa ceafa.

-         Vi s-a facut rau…….. ati lesinat! Sa chem salvarea ?

-         Nu, imi revin imediat….. Multumesc!

-         Gata, am ajuns ! spuse liftierul, invitandu-ma sa ies afara, la parterul hotelului.

              Pasesc cu grija , cine stie ce mai pot pati. Privesc stanga-dreapta, lucrurile par in regula. Oare ce-o fi scris in acel contract? Dar daca il semnam, ma salvam ? Sau pateam ceva mai rau ?

              Cu aceste intrebari, ma indrept in parcarea hotelului, ma sui in masina si pornesc spre casa………

© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate

TREI RUGACIUNI

Sfanta Cruce a lui Iisus Hristos, departeaza de la mine orice arma taietoare,

Sfanta Cruce a lui Iisus Hristos, revarsa asupra mea tot binele,

Sfanta Cruce a lui Iisus Hristos, departeaza de la mine tot raul,

Sfanta Cruce a lui Iisus Hristos, fa sa ajung pe calea mantuirii,

Sfanta Cruce a lui Iisus Hristos, departeaza de la mine atingerea mortii,

Sfanta Cruce a lui Iisus Hristos, pazeste-ma de orice accident corporal si temporal.

Doamne Atotputernic, fa sa ador Sfanta Cruce a lui Iisus Hristos, nazaritean crucificat, si ai grija de mine. Sfanta Cruce a lui Iisus Hristos, fa ca duhul rau sa fuga de la mine, in vecii vecilor. AMIN.

In Cinstea Sfantului Sange nepretuit a lui Iisus, in Cinstea incercarii intre viata vesnica, precum este adevarat ca Iisus hristos este nasut in ziua craciunului si a murit in Vinerea Mare. AMIN.

Acela care va scrie aceasta rugaciune, fie pentru el, "fie pentru altul, il voi binecuvanta !", zice Domnul Dumnezeu, iar cel care va rade si nu va crede, batandu-si joc de ea sau dispretuind-o, va fi pedepsit.

Cand aceasta rugaciune va fi pusa intr-o casa, acea casa va fi ferita de fulgere, de bombe si de arice primejdie. Casa aceasta nu va putea fi distrusa de dusmani.

Acela care va citi in fiecare zi aceasta rugaciune, va fi prevenit printr-un semn divin, trei zile inainte de ceasul mortii. AMIN.

DOAMNE DA-MI SANATATE, FERICIRE, PACE, IUBIRE SI PUTEREA SFINTEI TALE LUMINI, ACUM SI PURUREA ! 

( Rugaciune descoperita in anul 1505 sub piatra de mormant a Mantuitorului )

===================================================================

Asa, DOAMNE, Stapane a toate, auzi-ma pe mine nevrednicul, slujitorul Tau si dezleaga pe robul(a) Tau(Ta) ( NUMELE ) de toate legaturile satanei si daca este legat in cer, sau pe pamant, sau cu piele de animale necuvantatoare, sau cu fier, sau cu piatra, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sange de om, sau cu al pasarilor, sau cu al pestilor, sau prin necuratire, sau in alt chip, sau abatut asupra lui, sau daca din alta parte au venit, din mare, din fantani, din morminte, sau din orice alt loc, sau daca au venit prin unghii de om, de animal sau ghiara de pasare, sau prin serpi ( vii sau morti ), sau prin pamantul mortilor, sau daca au venit prin strapungere de ace, dezlega-le pentru totdeauna, in clipa aceasta, DOAMNE, cu puterea Ta cea Mare !

( Rugaciunea Sfantului Ciprian )

=============================================================

IISUSE scump, imi stii necazul, imi stii durerea, imi stii suferinta, n-am alta scapare decat la TINE,  ajuta-ma, ca inima TA a vibrat cu inima necajitilor si pentru toata suferinta celor care au venit la TINE. Si TU n-ai alungat pe nimeni, asa ca primeste-ma si pe mine, scapa-ma de necaz !

Competiţie dedicată filmelor documentare

Realizatorii de film documentar se pot înscrie într-un nou concurs dedicat atât producţiilor de televiziune, cât şi documentarelor de tip feature ce tratează teme de larg interes social.

În competiţia de proiecte de film „Open Society Documentaries” pot intra documentare care sunt încă în fază de proiect sau producţii aflate în producţie. Realizatorii filmelor se pot orienta spre producţii de 52 de minute sau documentare mai ample de 75 – 90 de  minute. Termenul limită pentru înscrierea în concurs este 16 mai.

Concursul, aflat la a doua ediţie, este organizat de Fundaţia Soros România în parteneriat cu Televiziunea Română. Fundaţia Soros acordă două premii, fiecare în valoare de 10.000 de dolari, pentru cele două categorii de film: documentar aflat în faza de dezvoltare şi documentar aflat în faza de producţie. Aceste premii vor fi folosite pentru finalizarea celor două documentare. Primul proiect are termen limită pentru finalizare 2 ani, iar al doilea, cel aflat în producţie, un an.

Filmele trebuie să abordeze un subiect de interes larg pentru societate cum ar fi drepturile omului, situaţia minorităţilor, mediul, sănătatea sau alte probleme sociale. În acelaşi timp, subiectul trebuie să fie investigat atent şi să nu mai fi fost acoperit de o altă producţie. În cazul în care tema respectivă a mai fost abordată, realizatorul trebuie să prezinte şi unghiul de abordare care diferenţiază filmului lui de alte documentare asemănătoare.

Tot în această perioadă, Fundaţia Soros a lansat şi competiţia „Open Society Shorts”, un proiect dedicat studenţilor şi producătorilor amatori pasionaţi de filmul digital. În competiţie vor intra producţii realizate după 2009, mai scurte de 20 de minute, ce surprind teme sociale. Termenul limită de înscriere a filmului este 3 octombrie 2011, iar premiile sunt de 500 de dolari pentru fiecare din categoriile: cel mai bun film al unui student, cea mai bună productie independentă a unui autor amator de film şi cel mai bun film al competiţiei. 

Sursa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/competitie-dedicata-filmelor-documentare-928363.html 

Amanunte pe:

http://soros.ro/ro/program_articol.php?articol=269 

Bafta tuturor !

DUMNEZEU NU BATE NICIODATA LA USA

         Tocmai am iesit de sub dus, am avut o zi grea si acest lucru m-a pus cat de cat pe picioare. Ma sterg pe cap cu prosopul luat de pe caloriferul din baie si pasesc cu grija in camera. Deschid usa de la dulap si scot halatul bleu si-l pun pe mine, cand aud batai in usa. Ma uit la ceasul asezat pe noptiera, indica 18:47, ciudat, cine o fi la aceasta ora ?

         Trec prin camera in viteza si ma indrept spre usa, privesc pe vozor. Hmm, nimic, oare cine o fi batut ? Ma indrept din nou spre camera, cand aud din nou batai in usa. Ma rotesc 180 de grade, alerg spre usa si-o deschid:

-         Buna ziua, nene ! Aveti un kg de faina, mama vrea sa faca un chec.

-         Buna ziua, zic eu, scotand capul pe casa scarii, privind in ambele parti. Nimic deosebit.

-         Tu ai bocanit acum 20-30 de secunde, il intreb eu pe baietel.

-         Da, am crezut ca nu ai auzit de prima data si am revenit la dvs, nici celalalt vecin nu are faina.

-         Ok, stai putin .

         Trag o fuga in bucatarie, caut kg de faina, iau pachetul de pe raft si ma intorc la usa.

- Gata, am gasit ! zic eu si ma aplec sa-i dau copilului pachetul, cand, in stanga mea, simt o adiere ciudata , ca de vant. Si mai ciudat, pe casa scarii nu sunt geamuri deschise.

- Multumesc frumos, am sa va aduc un colt de chec, sa ma iubeasca soacra, imi raspunde copilul, plecand multumit de la mine.

- Ok, am inteles…… Zambesc, ce pusti in ziua de azi.

         Inchid usa si ma indrept in camera, cand observ o lumina ciudata , prea puternica pentru acest moment la zilei. Pasesc cu grija , incepeam sa tremor, o senzatie ciudata imi cuprinse tot trupul….

-         Hai, intra, curaj….

Aud o voce puternica de barbat.

-         Ia loc ! si observ cum un scaun de la masa de bucatarie se deplaseaza inapoi, parca invitandu-ma sa ma asez.

-         Cine esti? Ce vrei de la mine ?

-         Stai calm , nu am venit sa-ti fac rau, te rog!

Si un al doilea scaun se misca inapoi, observand cu “cineva” parca se asezase pe el, greutatea sa ii schimba formele.

-         Am auzit ca faci ce-a mai buna cafea din zona, ma poti servi, te rog, cu o cescuta ?

-         O cafea, o cafea la aceasta ora……

-         Se poate sau cer prea mult, la mine ziua abia acum incepe…..

-         Da, imediat.

Ma apuc s-o pregatesc, iau cele necesare din dulapioare, le pun in cafetiera si dau drumul.

-         In 3 minute jumate, este gata! Zic eu, tremurand si mai tare.

-         Multumesc, am timp berechet.

Cine o fi, ca nu-mi dau seama, si ce este ciudat, nu-l vad, dar il simt langa mine.

-         Off, e tare greu in zilele astea, am tot mai multa treaba, inainte nu era atata rautate in jur….

-         Da, da, aveti dreptate…. Zic eu, numai sa-mi tin timpul ocupat, pana este gata cafeaua.

-         Multa rautate, prea multa rautate, oamenii parca sunt niste fiare, niste animale, sufletul lor de copil a murit de mult….. Nu mai stiu sa zambeasca, sa priveasca in jurul lor, sa-si iubeasca aproapele, sa-si ajute prietenul la nevoie…

-         E gata , strig eu cat pot de tare.

-         Ma bucur. Cu 2 lingurite de zahar, te rog.

-         Imediat!

Asez rapid 2 cesti pe blat, torn cafeaua fierbinte si in ambele, pun si amestec cate 2 lingurite de zahar brun.

-         Este zahar brun, se spune ca e mai putin toxic decat cel alb.

Ii intind cescuta in fata, tremurand cat mai putin, nu vroiam s-o vars, imi pun si mie una, si ma asez, in sfarsit la masa.

Observ cum ceasca din fata mea se ridica de pe masa, se opreste in dreptul ochilor mei si cum usor, cafeaua paraseste ceasca, fiind sorbita de “persoana” din fata mea.

-         Mama, ce buna este, aveau dreptate !

Atunci observ cum “persoana” din fata mea, capata forme, poate si datorita cafelei fierbinti din care sorbea. Raman uluit, eram la masa cu DUMNEZEU !

- Inchide gura, nu-i frumos ! imi spune DUMNEZEU, sorbind din nou din cescuta de cafea.

- Mda, da, daaaa, de ce tocmai la mine, in casa mea ?

Dupa cateva secunde de liniste, DUMNEZEU incepu sa povesteasca:

- Eram in trecere prin cartier, asa face eu, la cateva luni trec pe la voi sa vad cum decurg lucrurile, ce mai este nou prin zona….. Si cum acest lucru il fac dupa ceaiul de la orele 14:30, intr-o zi mi se facu dor de o cafea. Si ce-mi zic ? Ia sa vedem noi cine face cea mai buna cafea din cartier? Deschid “e-mail-ul” , dau search < cafea cartier > si in mai toate mesajele, cu dorinte, rugaciuni, probleme, critici, rugaminti, etc, apare numele tau. Si cum azi chiar aveam nevoie de o cafea buna, am zis sa trec pe la tine.

- Multumesc, ma simt flatat!

- Pot sa te mai rog ceva, daca nu te superi ?

- Cum sa ma supar, tocmai eu ?

- O bucatica de ciocolata ai ?

- Desigur, cu lapte, face bine la creier …..

- Merge!

Pasesc spre frigider, deschid usa si iau o ciocolata cu lapte, eram pregatiti tot timpul aveam minim 2 in casa. Rup 3 patratele, le asez pe o farfurie si le pun langa cescuta de cafea a lui DUMNEZEU.

-         Super! Merg ca uns, nu alta!

-         Ma bucur ! zambesc eu usor.

-         Hai spune, ce te macina ? Stiu ca vrei sa ma intrebi ceva de cand m-ai vazut ….. Ce ai pe suflet ?

-         Nu stiu cum sa incep, de vreo 5-6 saptamani, ma macina ceva urat, imi trec ganduri urate , negre, prin cap.

-         De ce ? Doar te-ai spovedit, te-ai impartasit, ce este ?

-         Simt ceva rau in aer, ceva pluteste, ca si cum oricand, in viitorul apropiat, o sa se intample ceva urat cu cei dragi…

-         Cum asa ?

-         Poti sa-mi promiti ceva?

-         Ai uitat? DUMNEZEU nu face promisiuni !

-         Ah, nu, scuze, am gresit ! Vreau sa fie totul bine cu fetita si sotia mea ! Nu vreau ca ele sa pateasca ceva, prefer sa fiu eu cel care sufera, nu ele!

- Hmm, depinde numai de tine, si mai putin de MINE !

- Ma simt obosit, parca nu mai am vlaga, nu mai am energie sa pasesc mai departe……….. Vreau sa le stiu in siguranta !

- Dar de ce crezi ca se va intampla ceva rau in perioada urmatoare ? Poate te inseli!

- E o senzatie ciudata, pe care o simt la cativa ani, si pana acum n-a dat gres…..

- Dar poate va fi invers, o sa ai parte de o mare bucurie , de o mare realizare, tu sau cienva din familia ta .

- Pariu ?

- Tu vrei sa pui pariu cu MINE ?

- Scuze….. iertare!

- Ok, e timpul sa plec……….. mi-a placut la nebunie cafeau ta, pe data viitoare….

- Cum, gata, pleci ?

- Da, este timpul si pentru altceva.

DUMNEZEU mai soarbe ultima inghititura de cafea, musca din ultima bucata de ciocolata si incet-incet, observ cum “dispare” din fata mea, apoi pana si scaunul isi recapata forma initiala.

         Dupa 10 secunde aud batai in usa! < NU SUNT EU !> aud undeva in departare, raspunsul lui DUMNEZEU!

         Ma indrept spre usa si o deschid cu o miscare brusca. In prag statea vecinul meu, cu o bucatica de chec, fierbinte.

-         Poftim, e de la mama…………

-         Si coltul, sa ma iubeasca soacra ? zambesc eu.

-         Amandoua I le-am dat lu’ tata, are nevoie! Raspunde piticul si alerga inapoi, spre usa apartamentului sau.

   Inchid usa, neuitand a pune lantul……… Intru in bucatarie , asez checul pe masa si scot din frigider sticla de lapte. Faceau echipa buna. Mai erau cateva minute si sotia impreuna cu fetita noastra trebuiau sa ajunga acasa, iar eu, urgent, trebuie sa-mi revin, sa arat fresh.

   Strang totul de pe masa, spal cestile si le asez la locul lor, totul arata ca nou. Merg la baie si ma spal pe fata, ma schimb cu ceva comod si dau drumul la TV, pe canalul de sport. Aud soneria de la usa….. Ele trebuie sa fie….. Au ajuns!

© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate

SCUTERUL

 

                   Fratilor, am o dilema, ce scuter sa-mi cumpar, avand in vedere pretul tot mai mare la benzina ( si cum masina mea merge cu benzina, am hotarat sa-mi iau un scuter ).

                   Mda, grea alegere, sa incepem! Ce marci prefer, veti intreba voi ! Cum ce marci ? Japoneze, chiar daca si altii stau bine la acest capitol. Deschid calculatorul si intru pe net, dau search dupa < scutere japoneze > . Imi par pe ecarn, Aproximativ 1.360.000 (de) rezultate (0,34 secunde)  , mama, da’ rapizi mai sunt cei de la google, cu toate ca au schimbat recent algoritmul de cautare.

                   Si dai citire la site-urile de pe prima pagina de pe google: www.tomina.ro , http://www.motociclism.ro/ , modele noi si second-hand. Sincer, vreau ceva nou, cu garantie. Fiind mare fan HONDA, arunc un ochi pe forumul http://www.scuteristi.ro/, sectiunea  http://www.scuteristi.ro/honda/ ; http://www.scuteristi.ro/suzuki/ ; http://www.scuteristi.ro/yamaha/ sin u in ultimul rand http://www.scuteristi.ro/kymco/ (Kymco este prescurtarea de la KWANG YANG MOTOR Co. Compania produce scutere, motociclete si ATV-uri. Fondata in 1963 pentru a produce piese de schimb pentru Honda, a devenit cea mai mare fabrica de scutere din Taiwan. Cu peste 3000 de angajati, aceasta produce circa 480.000 de vehicule pe an. Are, de asemenea, filiale in Jakarta (Indonesia), Shanghai si Chenghu (China). ) Hmm, au ceva din “Honda”, oky-doky.

                   Pana acum este ok, oricare va fi alegerea mea, este de bun augur. Sa incercam o cautare dupa google imagini, dau search < scooter honda smart > si-mi sare in ochi urmatoarea reclama:

                   Mama, asta este ! De unde sa-l iau?! Ma intreb eu, scarpinandu-ma usor dupa ceafa. Intru din nou pe google, si dau search. http://jalopnik.com/#%215113402/honda-gets-smart-with-scooter-ad , intru pe site-ul official si dau de:

http://powersports.honda.com/2008/metropolitan.aspx -  model 2008 costa 1.899 $

http://powersports.honda.com/2009/metropolitan.aspx - model 2009 costa 2.049 $

                   Nu gasesc la noi, din ce-am citit pe net nu se mai importa scutere Honda in tara. Ok, imi zic, nu-I bai, sa incercam la Kymco. Intru pe net din nou si imi sare in ochi http://www.niba-scutere.ro/scuter/63-Super-8-50-4T  - Pret: 1590 euro ( TVA inclus )

Arata si bine ! Gata, e al meu!

                   Intru pe pagina de contact si trimit comanda prin e-mail. Sper ca in 2-3 zile scuterul sa ajunga acasa, prin curier. Fiind sub 50 cmc, nu-mi trebuie permis. Am emotii, dar fiind vremurile tot mai grele ( americanii au emotii ca s-ar putea sa ajunga galonul la 5 $  curand ).

                   Si e tocmai bun de mers la servici, am aproximativ 20 km dus-intors, zilnic. Nu-mi ramane decat sa astept si, sa sper ca, in curand, o sa apara si la noi, cireasa de pe tort: http://world.honda.com/EV-neo/index.html  .

Doamne-ajuta!

Voi ce preferinta aveti ?

© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate

CEASUL

           Stau singur pe bancuta din Parcul Voievozilor, chiar vis-à-vis de Posta. Citesc ziarul de sport preferat, cand, la un moment dat, imi sare in ochi ceasul nou, amplasat chiar in centrul parcului. Ma uit la cel de la mana mea, arata 11:28, ceasul stradal arata gresit, 11:23.

           In fine, o fi de la soare… Citesc 2-3 pagini din ziar, apoi ochii mi se indreapta spre ceas, cel stradal arata 11:18, ma uit din nou la cel de la mana mea, era 11:33, la naiba, imi zic, al meu merge inainte, cel stradal inapoi.

           Privesc in jurul meu, cautand alta persoana care detine un ceas. La 10 metri in stanga mea, observ venind spre mine un domn prezentabil, la vreo 50 de ani.

-         Buna ziua!

-         Ziua buna, flacaule….

-         Nu va suparati, nu stiti cat este ceasul, al meu se pare ca merge inainte.

Domnul din fata mea, se uita la cel de pe mana, si-mi spune:

-         Este 11:16 ! Exact cat cel stradal… si-mi arata tacticos cu mana dreapta, ceasul din centrul parcului.

-         Imposibil, onorabil domn, al meu este 11:35.

-         Se pare ca aveti o problema……….. Ziua buna!

-         Multumesc, si-l salut respectuos, plecand capul inainte.

           Mama, ce o fi cu ceasul meu ? Il scot de pe mana, il trantest de 2 ori de banca, si-l asez din nou pe mana. Il intorc si ma uit din nou la el. Arata 11:37, cel stradal 11:14. Iarasi? Zic cu voce tare si ma ridic de pe banca.

           Ma uit in jurul meu, si gata, imi pica fisa…. Toate lucrurile din jurul meu “merg” inapoi……… cateiii iesiti in parc, merg cu spatele, copiii care alearga spre parintii lor, dar cu spatele, legumele unei doamne care scapase sacosa pe jos, fiindca s-a rupt o toarta, se rostogolesc si “sar” inapoi in ea, calatori care urca inapoi in autobuz, care la randul sau, merge inapoi spre statia anterioara, o minge care traversa strada in sens invers, fiind sutata de un vecin, pasarile care survolau zona parcului, zburau in sens invers…..

           Asez pe rand, cate un picior pe bancuta, imi leg bine sireturile si plec in fuga spre ceasul stradal. Lovesc puternic cu piciorul drept si privesc in sus, la ecranul sau. S-a oprit! Super, imi zic eu in gand si privesc in jurul meu. Toate, dar toate lucrurile, s-au oprit in loc, asemeni unui stop-cadru de la un film. Trag aer in piept si lovesc din nou, cu acelasi picior drept. A pornit !

           Ma trag 2 pasi inapoi si ma uit la el, merge inainte, arata 11:15…… Ma uit la al meu, arata 11:38. Intorc capul spre spate si privesc cum toate lucrurile au revenit la normal…..

           Excelent imi zic, si ma indrept spre bancuta mea, incercand totusi sa termin de citit ziarul preferat…….. Normal ca toate gandurile mele imi aleargau de colo-colo, nu-mi dadeau pace.

           Existau doua intrebari care ma macinau:

-         prima, de unde diferenta de 23 de minute ?

-         si a doua, cine era totusi acel domn prezentabil, la 50 de ani, care mergea inainte,spre mine, corect prin cadrul acestui film al vietii mele ?

Hmm, sper sa gasesc rapid raspunsuri la ele. Voi ce parere aveti ? Ce raspunsuri gasiti ?

© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate

HRISTOS A INVIAT !