Era primăvară! Cireşii înfloriră, lacul arăta super, iar muntele Fuji se oglindea pe suprafaţa lui cristalină.Ceasul trecuse de ora 12.00, când bieţelul meu sosi de la şcoală.
-Tati, tati, am luat azi un A!
-Ce-i Masaru ? ( Masaru = victory, win ; http://www.aboutnames.ch/japanese.htm )
-Am luat un A !
-Bravo! Treci in casă, te schimbi, te speli si te aşteptăm langa lac.
-Bine, tati.
Noi, familia Mai ( Mai = dance ) , tocmai ne mutasem lânga lacul Tanukiko, aproape de Muntele Fuji ( http://www.reggie.net/photos/japan/shizuoka-ken/lake_tanukiko/2636353_fuji_reflection-600.jpg ).
Zona era superbă şi fusese aleasă special de soţia mea, Kaori ( Kaori = fragrance, aroma, perfume ), care este scriitoare si avea nevoie de o schimbare.
Pe lânga Masaru, mai aveam o fetiţă, Aiko ( Aiko = love child ), care tocmai se juca lângă ponton.
- Aiko, ai grija fata mea....
- Da, tati, sunt atentă.
Era frumoasă, leit mama ei...............
Din casă îşi făcu apariţia Masaru, echipat de joacă.
- Tati, hai să–ţi arăt ce-am învăţat azi la şcoală, la orele de kendo.
-Ce ?
- Lovitura la nivelul gâtului... uite aşa......... şi impinse shinai-ul spre gâtul meu.
-Mai uşor, fii atent. Este o lovitură foarte periculoasă, una dintre cele 4 de baza din abecedarul unui samurai adevarat.
- Iartă-mă, tati. Pe viitor am să fiu mai atent.
- Mai bine mergi să te joci cu sora ta...
- Da.
Porni spre ponton, sărind câte 2 trepte deodata, cât pe ce să se impiedice după primele 7-8.
Din spate, uşor, se apropie soţia, care printr-o mişcare fulgerătoare, mă cuprinse de mijloc.
- Yubi, te iubesc!
- Da, şi eu! Cum merge scrisul la noua ta carte?
- Excelent, mă...mă simt născută a doua oara...
- Mă bucur!
Jos, pe ponton, copii se jucau de zor, aruncau bucăţele de pâine la răţuştele de pe lac, la broscuţe... Erau veseli, lucru care ne bucura cel mai mult.
- Uite, aruncă o bucăţică şi-n dreapta, vezi, ea nu are nimic.
-Am vazut, imediat...
Aiko, cu mâna dreaptă rupse o bucăţică din felia de pâine şi o arunca spre rătuşca înfometată. Intorcând capul spre dreapta, o observă pe mama, şi incepu să strige:
- Mami, mai, uite, dau de mâancare la răţuşte.
- Aiko, ai grijă sa nu te loveşti.
- Da, mami.
Soţia zâmbi, simţeam că este fericită, că şi-a găsit din nou, liniştea, şi acest lucru îmi dădea forţa să merg mai departe... După 5 ani foarte agitaţi, puteam şi eu zâmbi...
- Unde ai ajuns cu scrisul?
- Sunt pe la mijocul cărţii, sper ca până în iunie sa fie gata... Avem nevoie de bani cât mai urgent. Mutatul ăsta ne-a cam vlăguit...
- Ai dreptate... Lasă, vom reuşi până la urmă.
Stăteam îmbrăţişaţi, străans până aproape de durere, dar eram fericiţi. Aveam o casă noua, copii erau sănătoşi şi soţia promitea un roman de excepţie...
Ziua trecu repede, soarele începu sa apună, peisajul era superb.
- Copii, gata, la masă!
- Imediat, mami!
Intrarăm în casă... toţi 4, ca o familie fericită!
Afară, lacul arăta magnific, totul în jur era ca din basme... Era o primăvară ca-n poveşti!
© 2010 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu