Îţi plâng senzaţia de urmă ce ai lăsat-o în lumea mea,
În lipsa de culoare a sângelui meu prea plin de tine.
Prea gol de tine sufletul meu te strigă şi te adună
Într-o ultimă dorinţă imaginată, o primă vorbă bună
Şi o singură amintire netrăită, sădită într-un abis
De unde doar tu o mai poţi trăi în lipsă ascuns.
Eşti doar absent când cu a ta prezenţă ucizi o lume încă nenăscută
Dar trăită de atâtea ori cu ochii închişi prea strâns.
Nu mă ucide cu ultima-ţi suflare atent ascunsă
În lipsa de culoare a sângelui meu prea plin de tine.
Prea gol de tine sufletul meu te strigă şi te adună
Într-o ultimă dorinţă imaginată, o primă vorbă bună
Şi o singură amintire netrăită, sădită într-un abis
De unde doar tu o mai poţi trăi în lipsă ascuns.
Eşti doar absent când cu a ta prezenţă ucizi o lume încă nenăscută
Dar trăită de atâtea ori cu ochii închişi prea strâns.
Nu mă ucide cu ultima-ţi suflare atent ascunsă
........................
continuarea, doar pe blogul sau: http://anamariacristinatudorache.blogspot.com/2011/11/nu-ma-ucide.html
Spor la citit !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu