Fiind sambata seara, ma asez comod in fotoliu, cu o bere rece pe masuta din dreapta mea, asteptam marele meci, finala Cupei Romaniei. Cum berea rece nu merge singura, asez langa sticla de 1 litru si un bol cu alune prajite.
Iau cu mana stanga telecomanda, derulez post peste post, pana dau de canalul care transmitea meciul. “ OK, sa inceapa balu’ ” zic eu in gand, si trag pe gat o gura sanatoasa din berea rece preferata.
Reclame, reclame si iar reclame, in ritmul asta , baietii destepti pierd startul meciului. Nu ca ma interesa in mod special, dar neavand un film bun in program, merge si un meci sambata seara. Sar canal peste canal si dau peste cel de sport, era meci din liga a doua engleza. “ Aici fotbal, nu la noi ! “ zic eu in gand si arunc un ochi pe ceasul din spatele meu, arata 18:49. Mai erau 11 minute pana la startul jocului, raman aici, si ma asez comod in fotoliu, privind cu atentia meciul din Anglia.
Minutele trec rapid, meciul avea cursivitate si, la un moment dat, postul tv se schimba, apare pe ecran mesajul LIVE ! Apuc telecomanda cu mana stanga, apas tasta dupa tasta, si nimic, mesajul ramane afisat pe ecran, postul idem. Dupa 3 secunde de asteptare, observ pe ecran, imagini din casa mea, ca si cum ar fi filmate din fata mea, de dupa televizor. Mirat, ma ridic din picioare, asez berea pe masuta si fac un pas la dreapta. Pe ecran, la diferenta de sub o secunda, imaginile reale din camera mea, se deruleaza fara pauza. Ridic mana dreapta sus , apoi bat din palme, la fel, tot ce se misca in camera mea, se afisa pe ecranul televizorului. Schimb telecomanda din mana stanga in cea dreapta, si incep sa apas pe taste, aleatoriu. NIMIC !
Incerc sa ma calmez, ma asez din nou pe fotoliu si astept, cand, pe ecran, observ cum in spatele meu, usa apartamentului se deschide. Intorcrapid capul spre usa, dar nici o miscare, usa mea ramase inchisa. Intorc din nou privirea spre televizor, pe ecran se derulau urmatoarele imagini. Un domn, imbracat in negru, cu o gluga pe cap, paseste cu grija spre mine, avand in mana o ditamai toporisca, pe semen ca vroia sa ma…… Si nici bine nu termin ce aveam de spus, ca si acel personaj, negru, cu toporisca in mana, se arunca asupra mea. Sar de pe fotoliu, aterizez pe burta, sub masa din fata mea. In cadere, pierd telecomanda din mana dreapta, ajunsa sub dulapul din sufragerie.
Din pozitia incomoda de sub masa, observ ecranul televizorului, domnul in negru, scoate toporisca din spatarul fotoliului si alerga spre mine. Privesc cu goada ochiului spre fotoliu, dar observ numai taietura puternica din spatarul lui. Omul in negru, ia-l de unde nu-i. Ciudat, tare ciudat, una se vedea pe ecran si alta in realitate. Ies taras de sub masa si intru in bucatarie, ma ascund dupa frigider, nu inainte de a ma inarma cu melesteul lasat de sotie, pe masa, la indemana.
Trag aer in piept, incerc sa ma calmez, totul devine din ce in ce mai ciudat in jurul meu. Arunc rapid o privire spre camera, nu-mi sare nimic in ochi, dar de unde ma aflam, observ cu coada ochiului, pe ecranul televizorului, cum domnul in negru, cu toporisca in mana, se afla pe partea opusa a bucatariei, gata-gata sa vina dupa mine.
“ Ce ma fac? “ , nu-l pot tine sub observatie decat daca am contact vizual cu tv-ul. Numar pasii pana la canapeaua din partea opusa a camerei, imi fac vant si ma arunc peste ea. “ 1-2-3 si gata “ , am ajuns. Imi intorc rapid privirea spre tv, observ cum domnul in negru vine dupa mine si loveste din nou, in fata mea, la 4-5 centrimetri de capul meu. Raman stana de piatra, ii simt respiratia rece ce-mi ingheata picaturile de transpiratie de pe chipul meu. In urmatoarea secunda, arunci un ochi spre ecran, apoi in fata mea, diferenta este ca , in fata mea, nu observ decat despicătura din canapeaua mea.
“ Pana aici, totul pana la mobila mea ! In ritmul asta imi darami toata casa ! “ zic eu, si ma ridic, lovindu-l puternic cu melesteul din dotare. Lovitura destul de puternica, dar simt reculul in tot trupul meu, ca si cum as fi lovit un munte de metal. Imi revin rapid din soc si lovesc din nou. Nici o miscare pe ecranul din dreapta mea. Tipul in negru, parca simtandu-l razand de mine, ridica toporisca si loveste din nou. Blochez cu melesteul , dar lovitura puternica ma doboara la pamant.
Cad jos, intins pe covorul persan din sufragerie, foarte aproape de a-mi pierde cunostinta. “ Fii tare! “ imi zic in gand. “OK, vrei sa ne jucam, ne jucam ! “ spun eu cu glas tot mai puternic. Fac un salt mare spre dulat, iau rapid sabia de samurai si ma aplec sub dulap, ca s ascot telecomanda. In acelasi timp, arunc un ochi pe ecranul tv-ului si obserc cum domnul in negru, ma ataca furibund. Am timp sa fac o eschiva si din 2-3 pasi ajung in fata televizorului, inarmat cu telecomanda in mana stanga si cu sabia de samurai, in cea dreapta.
“ Acum sa te vad !” strig eu, aratandu-i cele doua “arme” din mainele mele. Cu un ochi spre “el”, si cu celalalt spre ecran , apas pe telecomanda. NIMIC! Aceiasi imagine, cu noi doi, dusmani ca intr-un razboi al lumilor. Cum sa fac sa scap cu viata ? Ce miscare sa fac, daca telecomanda nu ma ajuta cu nimic. Observ cum domnul in negru ma ataca, si facand un pas inapoi, incep sa apar de loviturile puternice, ale sale, cu sabia in dreapta si cu ochii din secunda in secunda, pe ecranul televizorului. Dupa o prima serie de cateva zeci de lovituri si mii de scantei, sarite in cele 4 zari, in lamele armelor noastre, se asternu o liniste ca de mormant. Observ in fata mea, la maxim 2 metri, aburi reci iesind pe imaginarele nari ale barbatului in negru, iar eu, observ cum sabia din mana dreapta, inca mai flamba dupa tirul de lovituri la care fusese supusa.
In ritmul asta, mai mult de 3 tiruri de lovituri nu resist. Ce am de facut ? Cum scap de el, sau mai bine sic, ce rol malefic joaca telecomanda in acest razboi, cu un singur invingator. “ S-o stric , sa sparg ecranul televizorului sau sa-l omor pe barbatul in negru ? “ . Varianta a treia pare imposibila, asa ca, trebuie sa vad care din priumele doua, este cea care-mi poate salva viata. Arunci o privire scurta cu ochiul stag pe ecranul tv-ului, si observ cum domnul in negru s-a mutat o jumatate de metru spre dreapta mea. Se pare ca va ataca oblic. Ma intorc, facand o jumatate de pas spre dreapta, dar imi dau seama cu tv-ul iese din raza mea de actiune vizuala. Nu am timp sa indrept miscarea facuta ca domnul in negru porni valul doi de lovituri. Ma apar orbeste, ca intr-o lupta neegala, in care eu sunt legat la ochi si adversarul meu, este mult mai puternic. Dupa 2 minute istovitoare, strig “ Gata, ajunge ! Nu mai pot, am obosit ! “ .
Cel din fata mea, nimic si nimc, nu renunta. Atunci, fac o eschiva la stanga si lovesc puternic in dreptul orei 14.00. Se asternu linistea, arunci u ochi pe ecranul tv-ului si observ lama sabiei mele cum s-a infipt in umarul drept al adversarului meu. De cand asteptam acest lucru ? Ridic piciorul drept, il asez pe pieptul sau sis cot sabia. Din “el”, incep sa curga picaturi de lichid negru, care la contactul cu suprafata covorului, se transforma intr-un fel de lava.
Acum este momentul, imi zic, si iau telecomanda, scot bateriile din ea si le arunc pe joc. Privesc incremenit ecarnul tv-ului, imaginea ramane statica, cu noi doi, in aceasta pauza de lupta. “ Cum, nici acum nu scap de tine ? “ si-l lovesc din nou, peste gat. Decapitarea are loc rapid, fara sunet si culoare. Pe ecran observ cum omul in negru se evapora, iar picaturile de lichid negru , se strang intr-un cerc de foc, pe covorul meu persan, din care se formeaza mesajul “ MA VOI INTOARCE “.
Imaginea de pe ecran, acea transmisiune live dispare si-si face loc, meciul de fotbal de la noi. Era minutul 24 din prima repriza, scorul arata sus in stanga, 0 – 0 ! “ Ei, na, mare lucru n-am pierdut ! imi zic in gand. Privesc covorul, mesajul disparuse. Ma asez pe fotoliu, stand pe o parte, ca san u fiu deranjat de despicătura din spatarul ei. Trag rapid de doua ori din sticla de bere, arunc in gura un pumn de alone, sin u inainte de a mai arunca un ochi spre usa apartamentului, ma asez comod la meci. Privesc in gol, mintea mea era deja departe, pregatea intalnirea viitoare cu domnul in negru, cu toporisca din dotare…… Oare cine o fi si ce vrea de la mine, acum ?
© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu