M-am saturat… peste tot unde ma uit, vad ca sunt inconjurat, incoltit, chiar sugrumat, de “pinguini”! Pinguini de joasa speta, increzuti, plini de sine, care scuipa pe nari, jeturi fierbinti de ura………. Calca totul in picioare, tot ce este mai frumos si mai plin de viata. Ei sunt cei care stiu totul, ei sunt cei carora li se cuvine totul, si noi, cei din jurul lor, suntem niste nimicuri, niste mici furnici calcate in picioare zilnic de labutele lor, nu numai o data, daca se poate de doua, de trei, de “n’ ori, pana se scurge pe asfalt si ultima picatura de sange din noi.
La un moment dat, dupa atatea ghionturi, imbranceli si suturi in plina figura, ma opresc , ridic capul din pamant si ma intreb: “Oare se merita sa-i infrunt ? “. Ma uit in ochii lor, sunt negri, fara sfarsit, sunt ca un tunel in care niciodata nu o sa apara “luminita de la capatul tunelului”.
Timpul trece repede, in clipele in care stau si trebuie sa aleg, daca sa-i infrunt sau nu, sunt inconjurat, luat pe sus si carat pe umeri de ei, de pinguini, 2, sunt 3, acum s-au facut 5, si cu fiecare pas facut de ei in fata, sunt tot mai multi, sunt 9, sunt 12, si tot asa…………. Plutesc pe o mare de pinguini…… Dar incotro ?
Privesc in jos……….. dar ce vad ? Sunt tot mai sus, ei, pinguinii sunt deja pe 2, pe 3 , pe 5 randuri, ca un joc de carti cu “n” etaje…. Ce ma fac ? timpul pentru mine trece asa de repede……
Si gata, am gasit, sper eu, solutia salvatoare…...
Ma ridic in picioare pe umerii lor, si dupa un triplu salt mortal pe spate, aterizez pe Pamant………….. pe dulcele Pamant! Si-i intreb :
- Cum fac pinguinii flotari ?
Ei, pinguinii, de la ultimul etaj, se opresc brusc din miscari si se aseaza pe burta, incercand sa-mi demontreze cum se fac flotarile. Atunci, randul 2, randul 3 de sus in jos, si tot asa pana la picioarele mele, incearca sa-I copieze pe cei din primul rand………… Dar, acest castel de pinguni, se destrama, pinguin cu pinguin, rand dupa rand si la atingerea Pamantului, fiecare se transforma in cenusa…………… cenusa luata apoi de vant si dusa cat mai departe…………. Dincolo de noi, de lumea noastra.
Se pare ca am scapat de ei, dar vai, ma insel, sunt in fata mea, sunt in spatele meu, sunt la dreapta mea, sunt la stanga mea.
Ma sui pe o banca si strig in gura mare: “ Cum fac pinguinii flotari ? “
Cum asta i-am incuiat, toti, dar absolut toti pinguinii din jurul meu, se aseaza in labute incercand sa-mi demonstreze cum se face corect acest exercitiu…… Si fiecare pinguin se transforma in cenusa, unul dupa altul, ca un joc de domino cu piesele asezate concentric, si de la mine spre marginea Pamantului………. Sunt inconjurat de o patura groasa de cenusa…..
Raman singur………….. sus pe bancuta, ca o statuie, plina de viata. Zambesc, am si uitat cum este……
Aud un zgomot metalic, scurt……… Ridic ochii si ce vad ? Masinarii zburatoare, cu mii, zeci de mii, milioane de pinguini, care se pregatesc de aterizare…. Oare de unde vin si incotro se duc ?
Voi scapa si de data aceasta ?
2 comentarii:
Florin, textul asta mi se pare a fi cel mai bun dintre toate textele tale(cel putin din ceea ce am citit eu)!Mi-a placut ENORM!EXCELENT!!
Multumesc din suflet ! Se putea si mai bine, dar trebuia sa sar de o limita a bunului simt !
Trimiteți un comentariu