duminică, 20 martie 2011

PROFESOARA DE PIAN

 
PROFESOARA DE PIAN


                Era o frumoasa dimineata de vara, o zi de sambata obisnuita, cand MIHAI conducea linistit masina sa, dinspre zona Metalurgiei, spre Podu-Ros. Asculta RADIO 21, tocmai canta trupa lui preferata. LUCIAN, bunul sau amic, tocmai termina o convorbire la mobil, cand, in dreptul Mall-ului din Tudor, inainte de semafor, observa cum roata dreapta spate a masinii din fata sa, pur si simplu exploteaza. Masina este aruncata pe trotuar, unde se da peste cap de doua ori. MIHAI franeaza brusc, trage dreapta de volan, oprindu-se in bordura inalta. Cei doi sar repede din masina, incercand sa vada ce s-a intamplat cu soferul.

LUCIAN:

-         Uite, aici, in dreapta….

Spuse el, incercand sa deschida portiera. Fiind un tip destul de puternic, reuseste din prima incercare. MIHAI era in dreptul soferului, observand cum geamul portierei este spart si inauntru, la volan, se afla o dra cu parul lung, lovita la cap………

MIHAI:

-         Asa usor……

LUCIAN, fiind medic de profesie, verifica intai daca dra nu are probleme la coloana, daca poate fi miscata.

MIHAI:

-         Acum ce facem ? Chemam salvarea ?

LUCIAN:

-         Vad ca dra este bine, poate fi miscata. Hai s-o mutam la noi in masina si mergem direct spre spital.

MIHAI:

-         Ok !

MIHAI o ridica usor, asigurandu-se ca n-o va lovi la cap, o scoate din masina si se indrepta spre masina sa. LUCIAN deschide portiera din spate, il ajuta pe MIHAI s-o aseze pe bancheta pe dra accidentata si urca la volan. Fiind un sofer experimentat, calcula in cateva fractiuni de secunda drumul cel mai scurt spre Spitalul de Urgente.

MIHAI:

-         Gata, poti …………

Si  LUCIAN tocmai demara puternic, trecu pe rosu si inainta spre Podu-Ros. In spate MIHAI ii tinea capul drei intr-o pozitie cat mai comoda. Ii trecu mana dreapta prin par, incercand sa-I observe chipul. Parea o japoneza si cum lui MIHAI al nostru ii placeau asiaticele, zambi. Dra respira, acesta fiind un semn pozitiv.

LUCIAN trecu de Facultatea de Constructii, urca spre Palat si cum trebuia sa scurteze drumul, facu stanga la Biserica Trei Ierarhi, trecand peste barierele de protectie. Conducand o masina 4x4, cu bull-bar frontal, masina nu suferi prea mult. Puse avariile, si trecu in viteza printer persoanele care se plimbau, impreuna cu cei dragi, pe Stefan cel Mare.

MIHAI intreba scurt:

MIHAI:

-         Cat mai avem ?

LUCIAN privi in oglinda cum prietenul sau fu fascinat de dra pe care o tinea langa el. Zambi scurt si spuse:

LUCIAN:

-         3 minute !

Accelera puternic, trecu de cladirea TAROM, si urca spre Copou. In 2 minute si 45 de secunde, ajunsera in fata la Spitalul de Urgenta. Aici, la intrare, ii astepta doctorul T.C., bun amic cu cei doi.

TC:
-         Ce avem noi aici ?


LUCIAN il ajuta pe MIHAI sa coboare cu dra din spate, o urcara usor pe targa….. Ii explicara amicului lor, pe scurt, cele intamplate.

TC:
-         Ok, de aici ne descurcam noi.

Si pleca inauntru, cu dra direct in sala de radiografii. Afara, cei doi prieteni, se asezara pe o banca. LUCIAN privi scurt spre MIHAI, acesta fusese puternic afectat de situatia in sine. Incercand sa-l faca sa se gandeasca la altceva, se indrepta spre un automat de cafea, lua 2 pahare de Mocaccino.

LUCIAN:
-         Poftim, poate te mai liniststi!

Si-i intinse paharul lui MIHAI. Acesta il lua scurt, sorbi 2 inghitituri din el si-l aseza pe banca. Introdu mana dreapta in buzunar, scoase un pachet de tigari si-si aprinse una.

LUCIAN, stiind ca MIHAI nu fumeaza, intreba mirat:

LUCIAN:
-         De cand fumezi ?

Si sorbi si el din paharul cu Mocaccino.

MIHAI, neridicand ochii din pamant, raspunse scurt:

MIHAI:

-         De azi !

In spital, lucraurile au decurs normal, radiografiile au iesit ok, si dra japoneza fuse internata intr-o rezerva personala. Doctorul TC il suna pe LUCIAN:

TC:

-         Este bine, puteti urca !

LUCIAN:

-         Merci, venim ! Hai sus, putem s-o…

Si nici bine nu termina fraza ca MIHAI se ridica de pe banca si alerga spre etajul 2.

Ajunsi sus, TC le dadu voie doar 5 minute s-o vada pe dra japoneza.

LUCIAN prefera sa ramana afara, intra numai MIHAI. Acesta trase scaunul mai aproape de pat, si se aseza. Lua palma stanga a drei si o stranse usor, delicat, intre ale sale. Aceasta tresari, dar nu deschise ochii. Il simti langa ea.

Afara, LUCIAN discuta cu bunul sau amic TC.

LUCIAN:

-         Si cum se simte ?

TC:
-         Este bine, in 2-3 zile poate iesi…….. A avut noroc ca avea centura pusa.

LUCAIN:
-         MIHAI al nostru este fascinate de ea, stii cine este ?

TC:

-         Il inteleg….


Si zambi lung. Apoi continua:

TC :
-         Stiu de la una din asistentele mele, ca este o profesoara de pian din Japonia, venita la niste cursuri in IASI, si in timpul liber, preda limba japoneza la Palatul Copiilor. Si ca ar avea un recital la pian peste 2 saptamani.

LUCIAN:

-         Interesant…..

Spuse el, terminand se baut Mocaccino si aruncand paharul la cosul de gunoi. In salon, MIHAI si dra japoneza, incercau sa comunice prin simturi. Aceasta roti capul de la dreapta la stanga si acest lucru il facu pe MIHAI sa se ridice usor de pe scaun, in speranta ca ea va deschide ochii. Alarma falsa, din pacate. MIHAI ofta usor si se aseza usor, delicat, fara zgomot, inapoi pe scaun. Cele 5 minute, cele mai scurte din viata sa, trecura. In usa isi facu aparitia TC si-i facu semn se iasa.

MIHAI ii saruta mana drei si-i spuse scurt:

MIHAI:

-         Am sa ma intorc !

Iesi oarecum dezamagit………

LUCIAN ii multumi amicului sau TC pentru ajutor si il condu pe MIHAI acasa.

Week-end-ul trecu repede, se facu luni, si MIHAI se pregati sa mearga la spital. Ieri fusese plecat la mama sa in Bacau sin u avu timp sa treaca pe la spital s-o vada pe dra japoneza. Opri in Podu-Ros, lua un buchet mare de trandafiri rosii si porni spre spital. Aici, urca la acelasi etaj 2, intra in aceaiasi rezerva, si…….. dra japoneza nu mai era aici.

Mirat, blocat de cele vazute , iesi pe hol si intreba pe prima asistenta intalnita in cale:

MIHAI:

-         Stiti unde este dra japoneza, din acest salon ?

ASISTENTA:

-         A, profesoara de pian ?

MIHAI, blocat de cele auzite, intreba:

MIHAI:

-         Care profesoara de pian ?

ASISTENTA:

-         Dra japoneza este profesoara de pian si de limba japoneza, la Palatul Copiilor. A iesit dimineata la 04.00 din spital, se pregateste de un recital in 2 saptamani.

MIHAI:

-         Dar de unde stiti toate aceastea ?

ASISTENTA:

-         Fiica mea face japoneza cu ea la Palatul Copiilor……….. A lasat un biletel pe pat, special pentru dvs.

MIHAI intra, si incerca sa gaseasca cat marepede biletelul. Era pe perna, il lua si citi : < Chuu shiteyo ( traducere exacta: "Te rog da-mi un sarut" mai mult femei catre barbate ) = http://scenariidefilm.blogspot.com/2011/01/te-iubesc-in-toate-limbile-planetei.html  


MIHAI ii multumi scurt doamnei si alerga jos, in parcare. Urca in masina si se indrepta spre Palatul Copiilor. Dupa 10 minute ajunse in spate la Junimea. Parca gresit, dar ce mai conta.  Intra inauntru si intreba domnul de la receptie.

MIHAI:

-         Are cursuri aici o dra japoneza, preda japoneza sau lectii de pian.

Domnul nostru, ridica usor ochii si zambi:

DOMN:
-         Stiam ca ai sa vii…………

Si zambi usor.

MIHAI nu se lasa, insista din nou:

MIHAI:

-         Si cum pot da de ea ? Unde preda ?

DOMN:
-         Inainte si ultima usa pe dreapta.


MIHAI alerga usor, ca san u faca galagie. Privi pe geamul usii, inauntru erau 10-15 copii care ascultau e melodie la pian. Bocani usor si intra.

MIHAI:

-         Sarut mana, imi cer scuze, caut o dra japoneza, care preda aici……. Stiti unde o pot gasi ?

PROF:

-          Buna ziua, pe dra  AIKA ( 愛佳 ) : Japanese name meaning "love song."  ( http://www.20000-names.com/female_japanese_names.htm  ) ?


MIHAI:

-         Da, pe ea!

PROF:

-         Este in concediu 10 zile, dar va reveni sambata viitoare, la recital.

MIHAI:

-         Ce recital ?

Copii incepura sa zambeasca.

COPII:

-         Cum, nu stiti ?
-         Va canta la pian ..
-         Da, da, si noi vom fi acolo !
-         La ora 19.00
-         Abia asteptam.

PROF:

-         Ati vazut ?

MIHAI:

-         Ok, multumesc frumos de ajutor….

Saluta copii si pleca……nici bine nu inchise usa, ca reveni in sala.

MIHAI:

- Scuze, am uitat ceva! Puteti sa-mi spuneti si mie ce inseamna in japoneza : < Chuu shiteyo > ?

Copii incepura toti sa zambeasca.

PROF:

-          Copii, ce inseamna < Chuu shiteyo > ?

Toti, dar absolut toti, ridicara 2 degete in sus!

PROF:

-         Raspunde tu, ANA !

ANA:

- In limba japoneza, < Chuu shiteyo >  inseamna,  < "Te rog da-mi un sarut" > !


PROF:
-         Multumesc, poti lua loc! Ati inteles ?

MIHAI zambi usor, multumi si pleca spre birou, intarziase prea mult la lucru.


Cele 12 zile trecura foarte greu, era sambata, ora 17.00. MIHAI se pregati de recital. Facu un dus scurt, isi puse un costum, ura costumele, dar na, asa era frumos, cumpara din nou un buchet de trandafiri albi, de data aceasta, si pleca spre Filarmonica „Moldova” din Iasi.

In parcare, dadu peste grupul de copii de la palatal Copiilor, care i-l recunoscura.

COPII:

-         Buna seara!
-         Ati ajuns ?
-         Ce bine !
-         Mama, ce trandafiri frumosi….

MIHAI:

-         Sarut mana doamna, buna seara copii! Pai cum era sa lipsesc de la asa ceva ?

COPII:

-         Ura !
-         Vreti sa stati langa noi ?
-         Va rugam!

PROF:

-         Copii, mai usor! Iertati-i sunt asa de mici….

MIHAI:

-         Nu-i nimic. Da , copii, voi sta langa voi!

La casa de bilete, MIHAI insista sa plateasca toate cele 17 bilete, 2 pentru adulti si 15 pentru copii, inchise telefonul mobil si intra in sala. S-au asezat frumos, pe 2 randuri, mai in fata, pe centru.

Sus, pe scena, trona un pian negru, Koch & Korselt , model 1900. Luminile s-au stins, toata lumea incetara a mai scoate un sunet. Pe scena, dupa cateva secunde, isi facu aparitia dra AIKA .

MHAI tresari, observa miscarile parca de felinea, delicate ale ei, felul cum se aseza pe scaun, cum a ridicat capaul la clape. Copiii zambeau fericiti in dreapta sa.

Concertul incepu. Dupa 1 ora, cea mai lunga ora din viata lui MIHAI, luminile s-au aprins, lumea aplauda in picioare concertul drei AIKA. Copiii, fericiti, alergau spre scena , imbratinsandu-si profesoara. MIHAI, in spatele lor, prinse rand . Mai avea cateva personae in fata sa, toate cu flori pentru dra AIKA. Inima ii incepu sa bata cat mai tare, respire greu, dar cauta putearea sa-si stapaneasca emotiile. Ajunse in fata ei.
AIKA ii zambi scurt, copiii ii facura loc sa se apropie si mai mult de ea. Unul din ei, incepu sa strice, parca in soapta: < Chuu shiteyo >  . Cei 2 incepura sa rada. MIHAI ii intinse buchetul de trandafiri albi, si………… o saruta.  Scurt si cu toata forta lui. Apoi ii sopti la ureche < Kimi o aishiteiru > (  TE IUBESC , mai ales barbat catre femeie, dar poate fi folosit si invers. )

Dupa cateva minute, in care dra AIKA mai primi aplauze din partea celor din sala, plecara cu totii spre restaurantul din zona, la un suc cu cei mici.



© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate



Niciun comentariu: