POARTA !

E vineri dimineata…………orele 7.32 trecute fix.
Sotia era in camera cu cei doi juniori, ajutandu-i la pregatit bagajele, mergeam la munte………..
Mama, ce veseli erau………..
Dupa 20 de minute care pareau fara sfarsit, eram toti 4 jos, la masina…………CR-V-ul nostrum negru, cu interior bej, ne astepta.
Punem toate cele necesare, setam sistemul de navigatie pe ruta IASI – GURA HUMORULUI si pornim………..
Tati, tati, cum suna motorul !
Stiu , fiule………..
E doar motor de Honda…………..spuse cel mic .


Iesiram din oras, off, ce greu e traficul la ora asta…………. dupa doua ore si jumatate ajungem la Gura Humorului ( aveam o colega de facultate in zona, asa ca, ne simteam ca acasa……….. )


Dupa 2-3 miscari dreapta-stanga , ajungem pe un drum de tara, cautam o pensiune………http://www.turistinfo.ro/voronet , si opa, ce zarim……….. POARTA


Copii strigara:
- Tati, tati, sa oprim !


Asta e, ce sa faci……………apas frana usor, opresc motorul si tragic frana de mana, pentru o mai multa siguranta….


Sotia facea poze de zor…………..cei mici, se invarteau in jurul EI…………, EA, POARTA, singura ca o picatura de lapte intr-un ocean de apa…………trona in bataia vantului de toamna………..ca in poezia lui Arghezi:


VANTUL


de Tudor Arghezi


Nu stiu cine. pe furis.
Mi-a smuls toamna-n miez de noapte
Din gradini, ca un afis.
Cineva, vorbind în soapte.
De pe-o scara de cosar,
A-ntocmit-o-n sase,sapte,
Si-a vîrît-o-n buzunar.
Hot de frunze, cine-l stie
Sa ia seama : vine iar.




Imaginea parea apocaliptica……………cei mici, dupa ce facura vreo 7 “ture” de poarta , se oprira fix in fata ei. Avea un lacat, vechi, mare, posibil Made in China .


- Tati, tati…………..de ce POARTA e singura aici……….fara gard, fara trepte……….


- Nu stiu fiule…………..posibil ca oamenii sa se fi mutat de mult timp in alt loc……


- Si au plecat cu toate, dar fara POARTA ?
- Cine stie ……………greu de zis………..


Dupa 3 minute isi facura aparitia stropi de transpiratie, erau reci…………….privesc in jur………….vantul isi mari viteza, maturand frunzele din jur………….din neatentie am lasat portiere mea deschisa si astfel au patruns frunze, mici frunze maronii in masina………….


Sotia, vazandu-mi ochii atintiti spre masina, spuse:
- Dragule, inchid eu PORTIERA………….


Scot batista din buzunarul drept ( tot timpul acolo o port ) si-mi sterg stropii reci de pe frunte………………deja simteam cum ei, stropii, ma “ataca” pe spate, in dreptul omoplatilor…………. Cred ca am racit…………. Stranut, iar stranut, de 2 ori, scurt…….


- Sanatate, zice cel mic .
- Multumesc!
- Tati, daca cineva vrea sa intre in curte, cum face ?
- Pai………deschide POARTA, daca are cheia de la lacat………..sare “gardul” sau sparge lacatul……..
- Dar EA nu are “gard”…………
- E totusi o proprietate privata……………..e mai bine sa plecam…………
- Mai stam, mai stam………strigara cei mici…………


Se facu 10.47………….cerul se intuneca brusc…………..cateva picaturi de poaie isi facura aparitia………..


- Copii, sa mergem ! striga sotia, care deja urca in masina………..
- Imediat………..


Cei mici alergara spre masina………….. Eu, stranutand a treia oara, intorc capul din nou spre POARTA…………..EA, singura, statea nevinovata, lovita de vant, de picaturile reci de ploaie …………..care picau tot mai multe, mai multe, mai multe…………..
Si nu spunea nimic………….INDURA……….inghitea in sec……….nemiscata .




Urc in masina………………..cei mici deja se stergeau pe cap cu un prosop………..


- Mergem ?
- Da, mamy, acum…………..stranut din nou, suflu nasul de 2 ori si privesc din nou, POARTA, in timp ce pornesc motorul, cobor frana de mana si bag in treapta intai de viteza, schimbatorul de la masina………..
- Ti-e rau?
- Putin…………………..


Imaginea PORTII, singura in bataia vantului si a ploii, mi-a adus aminte de copilarie………….asa am fost si eu, cand mi-a murit sora, la 6 ani………….Dar am reusit , prin rugaciune si rabdare, sa sparg lacatul si astfel sa-mi dea bunul Dumnezeu un fratior, pe care-l iubesc mai mult decat stie el…………..


Dincolo de POARTA, daca vom putea sparge lacatul, ne asteapta lucruri frumoase…………….chestia e sa nu “sarim” gardul……………..
In fata PORTII suntem SINGURI, dar dupa ea, gasim o FAMILIE .


Eram deja cu a treia……………in fata, isi facu aparitia pensiunea……………


- Tati, tati, am ajuns……………


POARTA, singura in urma noastra, astepta.............
Ce ? Nici EA nu stie..............sa treca ploaia, sa se opreasca vantul............sa apara din nou soarele si pe ulita ei .








© 2010 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate