PRECAUTIE
Marin Sorescu
M-am imbracat c-o armura
facuta din pietrele care-au ramas
dupa ce a trecut apa.
Mi-am pus o pereche de ochelari
in ceafa,
ca sa pot vedea numai
cu mintea
de pe urma.
Mi-am protejat
mainile, picioarele, gandurile,
nelasand nici un loc liber
care sa poata fi atins de mangaieri,
ori de alte otravuri.
Chiar inima din piept
mi-am acoperit-o cu o carcasa
de broasca testoasa
ce-a trait 800 de ani.
Cand totul a fost gata
i-am raspuns tandru :
- Si eu te iubesc.
===========================================================
UNDE-AI FOST FERICIT ALTADATA...
Felix Grande
Unde-ai fost fericit altadata
nu trebuie sa te intorci nicicand: vremea
a trecut si a sters multe, ridicand
frontiera zidului sau
de care uimita iluzia ta se va lovi.
Vremea
a tesut
cu multa negraba
infrangerea ta,
in timp ce lipseai, in timp ce umblai
nestiutor prin lume,
pastrand ca pe o amintire
ceea ce nu era decat distrugere tainica,ruina.
Daca fericirea ti-a dat-o o femeie,
acum a-mbatranit sau a uitat
si nu vei simti decat amara uimire
- arvuna pentru blestemele de dupa aceea.
O carciuma de va fi fost, isi va fi schimbat
stapanul ori clientii
si coltul tau va fi ocupat
cu intrusi fantasmagorici
care te vor imbranci grosolani in strada,in pustiu.
Un cartier de va fi fost, vei gasi
printre schimbarile progresului urban
scheletul tau imprastiat.
Nu trebuie sa te intorci nicicand, niciunde,
caci orice poveste intrerupta
supravietuieste numai
pentru a se razbuna pe iluzie,
pentru a-ti infige cutitul in vis,
disperat, murind asasinat.
Si totusi stii ca ai sa te intorci
pentru ca fericirea te-a insemnat
cu fierul rosu al nostalgiei, transformandu-ti
viata
intr-o uriasa cicatrice;
si daca esti cinstit cu tine insuti, te vei roti
in jurul dezastrului de neoprit,
cum se roteste cainele in jurul mormantului
stapanului sau, stapanului sau, stapanului sau...
================================================
SIMETRIE
Marin Sorescu
Mergeam asa,
Cind deodata in fata mea,
S-au desfacut doua drumuri :
Unul la dreapta,
Si altul la stinga,
Dupa toate regulile simetriei.
Am stat,
Am facut ochii mici,
Mi-am tuguiat buzele,
Am tusit,
Si-am luat-o pe cel din dreapta
( Exact cel care nu trebuia,
Dupa cum s-a dovedit dupa aceea).
Am mers pe el cum am mers,
De prisos sa mai dau amanunte.
Si dupa aceea in fata mea s-au cascat doua
Prapastii :
Una la dreapta
Alta la stinga,
Fara macar sa clipesc, fara macar sa-mi fac vint,
Gramada cu mine in cea din stinga,
Care, vai, nu era cea captusita cu puf !
Tiris m-am urnit mai
departe.
M-am tirit ce m-am tirit,
Si deodata in fata mea
S-au deschis larg doua drumuri.
"V-arat eu voua" - mi-am zis -
Si-am apucat-o tot pe cel din stinga,
In vrajmasie.
Gresit, foarte gresit, cel din dreapta era
Adevaratul, adevaratul, marele drum, cica.
Si la prima rascruce
M-am daruit cu toata fiinta
Celui din dreapta. Tot asa,
Celalalt trebuia acum, celalalt...
Acum merindea imi e pe sfirsite,
Toiagul din mina mi-a-mbatrinit,
Nu mai dau din el muguri,
Sa stau la umbra lor
Cind m-apuca disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scirtiie si miriie impotriva-mi,
C-am tinut-o tot intr-o greseala...
Si iata in fata mea iar se casca
Doua ceruri :
Unul in dreapta,
Altul in stinga.
=======================================
DE VORBA CU DIAVOLUL
ION MINULESCU
Azi-noapte, Diavolul din mine -
Un diavol ce pretinde-a fi profet -
M-a luat cu
vorba-ncet... incet...
Si m-a bagat in tainele divine,
Pe care eu - spun drept - mi-e frica
Sa nu care cumva sa le-nteleg,
Fiindca sunt taine care - cand se strica -
Nu se mai dreg...
De-aceea nici nu sunt prea lamurit
Asupra celor ce mi-a povestit...
Dar cum azi-noapte Diavolul din mine
Vorbea ca un profet adevarat,
Sa nu-l ascult deloc mi-a fost rusine,
Si curios, ca orice om, i-am suportat
Nazbatia cu care m-a-ngrozit
De la-nceput si pana la sfarsit...
Mi-a spus ca-n viata trebuie sa stii
Ce nu stiu decat mortii
Cand pleaca dintre vii,
Sa stii ca daca-ntamplator vei fi flamand,
Sa nu te-arati bogatilor asa cum esti,
Sa nu te-auda prietenii plangand,
Sa nu-ntinzi mana dreapta sa cersesti
Femeilor ce ti-au papat avutul,
Sa nu-ti compari prezentul cu trecutul,
Sa nu blestemi... si sa nu faci
Nimic mai mult decat ce face mutul:
Sa taci, sa taci, sa taci...
Si iar sa taci...
Iar cand vei amuti
complet,
Ca orice-autohton fara defect,
Tacerea, care-i aur controlat,
Te va-ndrepta spre lozul cu noroc,
Iar tu - un simplu sambure de-aluna -
Te vei schimba-ntr-un sambure de foc...
Si Diavolul din mine sfarsi cu...
"Noapte buna!"...
===============================
ROMANTA VECHE
St.O.Iosif
Ma duc de-acum si poate ca n-am sa mai revin,
Ma duc in alta tara , cu cerul mai senin
Si nu-ti mai cer nimica,decat cand toamna vine,
Si vor fosnii salcamii,sa te gandesti la mine...
Cu fruntea inclinata apoi incet s-a dus,
Era o zi de toamna frumoasa in apus,
Si pe poteca alba pe care se ducea
o raza aurie in pulbere lucea...
S-a dus si luni trecura si n-a mai revenit,
Caci moartea-n alta tara de mire l-a gasit.
In ea curand o alta iubire se trezi,
Si-i vesela , si canta si rade-ntreaga zi.
E vesela , si rade, si l-a uitat deplin,
Si pasari calatoare se duc si iarasi vin.
Ea-i vesela ,
si canta , si rade zgomotos,
Si roze albe-si prinde in parul ei frumos.
E vesela si canta si-n serile tarzii,
Cand negura coboara ca-n seara cea dintai,
Asa de trist salcamii fosnesc incetinel...
Ea insa niciodata nu s-a gandit la el.
=================================================
RANDURI PENTRU NECHEMATA
Ion Minulescu
Astepti pe cineva?
Nu stii pe cine?
Sau,nu te-astepti decat pe tine
Sa te-nfruptezi din ce ti se cuvine?
Nu stii ca azi sau maine
Vrei , nu vrei,
N-astepti decat sosirea EI?
Si orice-ai fost
Sau vei mai fi,
Sosirea celei nechemate,
Fie ca-ti bate-n geam in zori de zi,
Fie ca-ti intra-n casa-n miez de noapte,
Exact in clia cand ti-apare,
Doar te saruta si ...
Dispare!
================================
DESPARTIRE
Jorge Luis Borges
Intre iubita mea si mine se vor ridica
trei sute de nopti ca
trei sute de ziduri,
iar marea va fi o taina intre noi.
Nu vor mai fi decat amintiri.
O, inserari cu care m-a nvrednicit durerea,
nopti pline de speranta de a te privi,
campii pe care-mi deschid drum, cer instelat
pe care-l prind cu privirea si il pierd ...
Definitiva ca marmura,
absenta ta va intrista alte inserari.
=======================================
ELOGIUL ANIMALELOR
Felix Grande
Stiai ca exista animale blande si credincioase
care atunci cand isi pierd perechea
adulmeca vantul cu narile disperate
ataca urla se gandesc
si nu mananca si umbla si innebunesc?
===============================================
REMUSCAREA
Jorge Luis Borges
Am comis cel mai grav dintre pacatele
Pe care le poate comite un om. N-am fost
Fericit. Fie ca ghetarii uitarii
Sa ma taraie si sa ma piarda, necrutatori.
Parintii m-au zamislit
pentru jocul
Riscant si frumos al vietii,
Pentru pamint, apa, aer, foc.
I-am inselat. N-am fost fericit. Implinita nu le-a fost
Speranta cea tinereasca. Mi-am daruit mintea
Indaratniciei simetrice
A artei, care tese fleacuri.
Ei mi-au lasat mostenire curajul. N-am fost curajos.
Nu ma paraseste. Sta intotdeauna linga mine
Aceasta umbra de a fi fost nefericit.
=======================================================
DEMONUL
Mihail Lermontov
Ma jur pe-ntaia zi a firii
Ma jur pe ultimu-i azur
Pe blestemul nelegiuirii
Pe vesnicul adevar ma jur
Ma jur pe chinul prabusirii
Pe sacrul biruintei dor
Ma jur pe clipa intalnirii
Pe-amenintarea despartirii
Pe visul meu nepieritor
Ma jur pe duhuri, pe infrangeri
Pe goana lor din loc in loc
Ma jur pe veghetorii ingeri
Vrajmasi cu palose de foc
Ma jur pe iad, pe cer, pe fire
Pe tine jur, ca sa-mi ramai
Ma jur pe
ultima-ti privire
Ma jur pe lacrima-mi dintai
Pe rasuflarea-ti ce-n tacere
Revarsa-al buzelor prinos
Pe parul lung si matasos
Pe fericire si durere
Pe dragostea ce-ti port duios
Ma jur sa fug de razbunare
Ma jur sa nu mai fiu trufas
De azi din lume va disparea
Cel ce-i al raului faptas
Vreau sa ma rog, vreau sa iubesc
In bine iar sa cred voiesc
...........................
Tamara, crede-mi sfantul tel
Ca-n dragoste precum si-n ura
Eu sunt statornic, eu nu-nsel!
============================================
CE BINE CA ESTI
Nichita Stanescu
E o intamplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decat mine, decat oasele mele,
pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece in delta
fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi
tampla de stele, pana cand
lumea mea prelunga si in nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cantece diferite, lovindu-se, amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamant,
una foarte de sus, aproape rupta
in infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt.
==============================================
Daca Dumnezeu mi-ar oferi inca o bucata de viata
Gabriel Garcia Marquez
Daca,
pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca nu sunt decat o paiata de carpa si
mi-ar oferi o bucata de viata, fara indoiala ca n-as spune tot ceea ce
gandesc, dar m-as gandi la tot ceea ce spun.
As aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valoreaza, ci pentru ceea ce ele
inseamna cu-adevarat.
As dormi putin, n-as mai visa deloc, caci prin fiecare minut cand inchidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cand ceilalti se opresc, m-as trezi cand altii adorm.
As asculta cand altii vorbesc, si as savura o inghetata buna de ciocolata.
As "trai ca indragostit de dragoste"
Daca
Dumnezeu mi-ar oferi inca o bucatica de viata, m-as imbraca simplu, as
cadea in genunchi in fata soarelui, lasandu-mi goale corpul si sufletul.
Dumnezeule, daca as avea o inima, mi-as scrie ura pe gheata si as astepta primele raze de soare.
Cu un vis al lui Van Gogh as picta pe stele un poem de Benedetti si i-as oferi lunii un cantec de Serrat.
As stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simti durerea spinilor si sarutul rosu al petalelor.
Dumnezeule,
daca as avea o bucata de viata... n-as lasa sa treaca nici o singura zi
fara sa le spun celor pe care-i iubesc cat de mult ii iubesc.
As convinge fiecare barbat, fiecare
femeie ca ei sunt preferatii mei si as trai ca indragostit de dragoste.
As
demonstra oamenilor cat se inseala crezand ca inceteaza sa se
indragosteasca imbatranind, fara sa stie ca incep sa imbatraneasca
atunci cand inceteaza sa se indragosteasca!
I-as da aripi unui copil, dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.
"Cand ma vor pune in cutie..."
I-as invata pe batrani ca moartea nu vine o data cu batranetea, ci cu uitarea.
Am
invatat atat de mult de la voi, oamenilor! Am invatat ca toata lumea
vrea sa traiasca pe culmi, fara sa stie ca adevarata fericire consta in
felul in care escaladezi muntele.
Am invatat ca atunci cand
nou-nascutul strange pentru prima data, in pumnul lui mic, degetul
tatalui, il cucereste pentru totdeauna.
Am invatat ca un om n-are
dreptul sa-l priveasca pe un altul de sus decat atunci cand trebuie sa
se aplece pentru a-l ajuta sa se ridice.
E adevarat ca multe am putut invata de la voi, dar nu vor folosi la mare lucru, deoarece,
cand ma vor pune in aceasta cutie, vai, voi fi mort.
=============================================
Usa Interzisa
de Gabriel Liiceanu
.....mi-am
dat seama deodata ca am tacut "bine" atatia ani de zile.Neputinta de a
ma "exprima" m-a facut,desigur,nefericit,dar ceea ce pana acum m-a
impiedicat sa vorbesc liber a fost tocmai "sentimentul constient al
insuficientei personale".Veninul strans in mine nu atinsese concentratia
necesara pentru a deveni leac.Eram pur si simplu necopt.A trebuit sa
cunosc spaima carnii si lehamitea ultima a sufletului,sa ma desprind de
oameni care plecand au luat parti din mine,sa-mi ingrop
prieteni,......,sa ma destram,sa ma detest,sa ma inec in regrete si
remuscari si sa mai vreau,totusi sa ma adun din nou....
========================================
Meditatie in ritm de maree
(A.E.Baconsky)
Numai
tacand si gandidu-te singur la toate, ajungi sa-ntelegi ca din tot
ce-ai fi vrut prea putine
raman langa tine..numai vazand cum se-aprind si se sting noaptea toate
cararile tale gresite - numai lasand sa te-nvaluie pulberea lor vei
ajunge sa stii ca regretul e sarpele galben pe care-ntr-un vis il auzeai
ca pe-un rau adormind la picioarele tale, adormind si trezindu-se iar.
Fara cuvant, fara strigat: drumul pe care-ai umblat, ori ca-l strigi,
ori ca-l fluieri, nu se va-ntoarce la tine; ghemul lui negru si brun
cineva l-a azvarlit in ocean. Decat orice parere de rau e mai buna
tacerea. Numai tacand si gandindu-te singur ajungi sa-ntelegi ca
trecutul e-o casa pustie, pentru toate pacatele izbavirea e numai in
timp, e numai in rosu, e numai in oameni, in faptele lor. Liniste-n
urma! Totul e numai acolo-nainte, totul e-n fata. Alearga uitand, ceea
ce nu vei uita va veni dupa tine o data cu turma de cerbi stravezii,
care sunt poate visele tale. Totul e numai inainte, totul sunt anii care
ard si te-ntampina-n cale.......................
==========================================
Grup
Marin Sorescu
Traiau de mult timp impreuna
Si cam incepusera sa se repete:
El era ea,
Si ea era el,
Ea era ea
Si el era tot ea,
Ea era, nu era,
Si el era ele,
Sau cam asa ceva.
Dimineata mai ales,
Pana se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde si pana unde,
De ce asa si nu altminterea,
Trecea o groaza de timp,
Trecea timpul ca pe apa.
Voiau uneori chiar sa se sarute,
Dar isi dadeau seama la un moment dat,
Ca amandoi sunt ea,
Mai usor de repetat.
Atunci incepeau de spaima sa caste,
Un cascat de lana moale,
Care se putea si croseta
In felul urmator:
Una casca foarte atent
Si cealalta tinea ghemul.
============================================
Cine dintre noi
Ana Blandiana
cand pleci,
nu stiu care dintre noi doi a plecat,
cand intind mana
nu stiu daca nu ma
caut
pe mine,
cand iti spun: te iubesc,
nu stiu daca nu mie imi spun
si mi se face rusine.
odinioara
stiam cum arati,
erai
nespus de inalt si de subtire,
stiam de unde-ncepi
si unde ma sfarsesc,
iti gaseam usor
buzele, gatul,
clavicula dulce,
umarul copilaresc.
de mult, imi amintesc,
eram doi,
tin minte cum ne tineam de mana...
cine-a fost infrint dintre noi?
cine-a putut sa ramana?
singurul trup este al tau
sau al meu?
si mi-e atat de dor
de cine?
numai tacand,
cu ochii inchisi, cu dintii stransi,
mai pot sa te distrug
cu greu
in mine.
==========================================
Scrisori din camera de alaturi
Marin Sorescu
Nu pot sa scriu decat despre tine,
Cu mana ta. Este un fel de-a te pastra
Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada,
Ca un perete pe care schiaza
Gandurile noastre de iarna.
Din fuga trenului ai zarit
Prin nameti un vinator.
A aparut intii pusca intinsa - Tocmai ochea
Un fulg de zapada.
O bubuitura si toata iarna
S-a naruit din cer, ingropandu-l in zapada.
Copacii parca plecasera si ei
Sa haituiasca Baraganul
("Baragan" - loc unde viscoleste,
Asa se traduce, din cumana.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar asa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)
Iata-ne, asadar pierduti in desertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai si provocat.
Ai dorit atata sa ninga, stiai ca fenomenul tine
De concentrarea ta... Si te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai opreste.
Roseata din obraji coloreaza peisajul. Ai febra?
"Nu, dar vreau sa colorez peisajul".
Foloseste rujul, mai bine.
Tu esti de tinut intr-un castel
Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la fulgi.
Si eu sa vin la tine
Intr-o sanie trasa de cerbi,
Sa ma urc in iatac, pe-un turtur imens,
Sa urc si sa cobor, ca e alunecos,
Si iar sa dau sa ma catar... si tu sa-mi arunci
Niste pinteni.
Sa cioplesc sloiul, urcandu-ma
Sa-i dau pinteni
Si sa apar sus, c-o floare de gheata
In mana. "Unde e geamul?
Sa-ti plantez pe el aceasta
Floare de gheata."
"O, ador florile de gheata", sa zici,
"Unde-ai gasit-o?" Hai sa iesim putin.
"Unde, iar afara? Iar in zapada? Iar in tren?
Iar vagon neincalzit?"
Eu sunt un om de interior,
Pentru ca sint numai suflet
Si sufletul e de interior.
Sunt un om de budoar, de stat intre perne,
Printre carti, printre rujuri...
Tot ce emana caldura
Si intimitate. Pune-ma la o masa de restaurant
C-o suta de insi in jur,
Care se uita la tine
Si inghet.
N-am ce sa-ti spun, parca nu ne mai cunoastem.
Tu imi citesti inceputul de enervare
Pe freamatul degetelor,
Pe miscarea de la coltul ochilor
Si "Hai sa mergem", zic.
"Unde?"
In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decat c-o sanie trasa de cerbi.
Tot in tren suntem? Tot.
=====================================
Pantera
Felix Grande
Aceasta
pantera este sora mea mai mare. A urlat pentru prima data cand eu mai
iubeam inca tot ce mi se intampla: am ascultat acel urlet ca pe ceva
care-mi daruia universul. S-a nascut astfel intre noi o anume duiosie
necinstita si incomparabila. Ea, cu forma ei agila si acoperita cu
abanos stralucitor, se apropia de mine pentru a ma seduce prin
miscarile-i de otel: ii privesc stralucirea hipnotica deplangand saracia
puterilor mele si-mi amintesc de clipele cand ne-am imbratisat pe
coridor, infratiti de dorinta comuna a anihilarii. Incestul nostru s-a
fortificat datorita unui cutit al urii din al carui tais surade o
duiosie deconcertanta: am invatat ca ura e mai senzuala decat pietatea.
Spune-le
adevarul. Spune-le ca ma apar de ghearele tale. Spune-le ca placerea
mea cea mai mare este sa planuiesc
distrugerea ta. Spune-le ca te contraatac la orice ora cu insuportabila
speranta de a-ti micsora putin cate putin agresiunea ta compacta,
existenta ta, apropierea ta, memoria ta. Spune-le ca m-am folosit,
impotriva ta, de toate armele: de femei, de munca, de muzica si de mii
si mii de tigari, de prieteni si de cuvinte, de pictura si de alcool.
Traiam numai in cuvantul ajutor. Traiam in legitima aparare. Am folosit
toate armele impotriva capului tau splendid si intunecat, toate armele
impotriva splendorii tale, toate armele impotriva nemuririi tale
nesabuite.
Aceasta pantera este sora mea mai mare. Ma urmareste
precum oceanul tarmurile si ma alinta cu nume dragastoase. Eu o urmaresc
ca un condamnat la moarte in fiecare minut si, in lipsa unui alt nume
mai vast si mai depravat, ii spun Tristete.
===============================
Dragostea nu
Anca Constantin
Astazi nu mai cred in dragoste.
Dragostea nu e un sentiment,
e un hatis de vibratii,
unele line, altele taioase.
Dragostea e motivul pentru care noi
cautam in launtrul nostru,
sperand sa gasim raspunsuri
la intrebari pe care le puneam altuia,
aceluia pe care credeam ca-l iubim.
Dragostea este atunci
cand inveti pe cineva pe de rost,
descoperind mereu ca ceva ti-a scapat.
Ceea ce-ti scapa intotdeauna
esti tocmai tu,
cel necunoscut,
cel neintrebat,
cel singur.
===========================================
Inapoierea cheii
Nichita Stanescu
Mi-e dor sa pot
sa nu-mi mai fie
dor de tine.
Tristetea, ea;
nu este gand
ea lucru este.
Mananc-o, daca ai cu cine!
Durerea vietii
e un lucru,
nu contemplarea lui.
Mi-e dor
sa pot sa nu-mi mai fie dor
de tine.
==================================
Love is a sickness
Samuel Daniel
Love is
a sickness full of woes,
...All remedies refusing;
A plant that with most cutting grows,
...Most barren with best using.
......Why so?
More we enjoy it, more it dies;
If not enjoy'd, it sighing cries--
......Heigh ho!
Love is a torment of the mind,
...A tempest everlasting:
And Jove hath made it of a kind
...Not well, nor full nor fasting.
......Why so?
More we enjoy it, more it dies;
If not enjoy'd, it sighing cries--
......Heigh ho!
===============================================
Sad confusion
Stacy Green
There never was a reason
Why?
Always lingering
as if a cloud in the sky
I sit and think and nothing comes
Through miles and miles my mind does run
Of memories shared
Everything that was ever said or done
I try to see
When your heart turned
Away from me
When the weather changed
From a soft warm breeze
To freezing rain tearing
My heart into
pieces
Bringing me down to my knees
As tears roll down
Like autumn leaves
Forgotten
Not daring to make a sound
Confusion, Pain, and sorrow
Seem to always surround
These feelings I hide
Though in this search they seem to be
All I can find
But I still hope
You will share with me
The reason why you felt the need
To say Goodbye.
=======================================
Auguries of innocence
William Blake
"To see a World in a Grain of Sand
And a Heaven in a Wild Flower,
Hold Infinity in the palm of your hand
And Eternity in an hour.
A Robin Red breast in a Cage
Puts all Heaven in a Rage.
A dove house fill'd with doves & Pigeons
Shudders Hell thro' all its regions.
A dog starv'd at his Master's Gate
Predicts the ruin of the State.
A Horse misus'd upon the Road
Calls to Heaven for Human blood.
Each outcry of the hunted Hare
A fibre from the
Brain does tear.
A Skylark wounded in the wing,
A Cherubim does cease to sing.
The Game Cock clipp'd and arm'd for fight
Does the Rising Sun affright.
Every Wolf's & Lion's howl
Raises from Hell a Human Soul.
The wild deer, wand'ring here & there,
Keeps the Human Soul from Care.
The Lamb misus'd breeds public strife
And yet forgives the Butcher's Knife.
The Bat that flits at close of Eve
Has left the Brain that won't believe.
The Owl that calls upon the Night
Speaks the Unbeliever's fright.
He who shall hurt the little Wren
Shall never be belov'd by Men.
He who the Ox to wrath has mov'd
Shall never be by Woman lov'd.
The wanton Boy that kills the Fly
Shall feel the Spider's enmity.
He who torments the Chafer's sprite
Weaves a Bower in endless Night.
The Caterpillar on the Leaf
Repeats to thee thy Mother's grief.
Kill not the Moth nor Butterfly,
For the Last Judgement draweth nigh.
He who shall
train the Horse to War
Shall never pass the Polar Bar.
The Beggar's Dog & Widow's Cat,
Feed them & thou wilt grow fat.
The Gnat that sings his Summer's song
Poison gets from Slander's tongue.
The poison of the Snake & Newt
Is the sweat of Envy's Foot.
The poison of the Honey Bee
Is the Artist's Jealousy.
The Prince's Robes & Beggars' Rags
Are Toadstools on the Miser's Bags.
A truth that's told with bad intent
Beats all the Lies you can invent.
It is right it should be so;
Man was made for Joy & Woe;
And when this we rightly know
Thro' the World we safely go.
Joy & Woe are woven fine,
A Clothing for the Soul divine;
Under every grief & pine
Runs a joy with silken twine.
The Babe is more than swaddling Bands;
Throughout all these Human Lands
Tools were made, & born were hands,
Every Farmer Understands.
Every Tear from Every Eye
Becomes a Babe in Eternity.
This is caught
by Females bright
And return'd to its own delight.
The Bleat, the Bark, Bellow & Roar
Are Waves that Beat on Heaven's Shore.
The Babe that weeps the Rod beneath
Writes Revenge in realms of death.
The Beggar's Rags, fluttering in Air,
Does to Rags the Heavens tear.
The Soldier arm'd with Sword & Gun,
Palsied strikes the Summer's Sun.
The poor Man's Farthing is worth more
Than all the Gold on Afric's Shore.
One Mite wrung from the Labrer's hands
Shall buy & sell the Miser's lands:
Or, if protected from on high,
Does that whole Nation sell & buy.
He who mocks the Infant's Faith
Shall be mock'd in Age & Death.
He who shall teach the Child to Doubt
The rotting Grave shall ne'er get out.
He who respects the Infant's faith
Triumph's over Hell & Death.
The Child's Toys & the Old Man's Reasons
Are the Fruits of the Two seasons.
The Questioner, who sits so sly,
Shall never know how to
Reply.
He who replies to words of Doubt
Doth put the Light of Knowledge out.
The Strongest Poison ever known
Came from Caesar's Laurel Crown.
Nought can deform the Human Race
Like the Armour's iron brace.
When Gold & Gems adorn the Plow
To peaceful Arts shall Envy Bow.
A Riddle or the Cricket's Cry
Is to Doubt a fit Reply.
The Emmet's Inch & Eagle's Mile
Make Lame Philosophy to smile.
He who Doubts from what he sees
Will ne'er believe, do what you Please.
If the Sun & Moon should doubt
They'd immediately Go out.
To be in a Passion you Good may do,
But no Good if a Passion is in you.
The Whore & Gambler, by the State
Licenc'd, build that Nation's Fate.
The Harlot's cry from Street to Street
Shall weave Old England's winding Sheet.
The Winner's Shout, the Loser's Curse,
Dance before dead England's Hearse.
Every Night & every Morn
Some to Misery are Born.
Every Morn & every
Night
Some are Born to sweet Delight.
Some are Born to sweet Delight,
Some are born to Endless Night.
We are led to Believe a Lie
When we see not Thro' the Eye
Which was Born in a Night to Perish in a Night
When the Soul Slept in Beams of Light.
God Appears & God is Light
To those poor Souls who dwell in the Night,
But does a Human Form Display
To those who Dwell in Realms of day."
=================================================
Spune-mi ceva
Adrian Paunescu
Daca am sa te chem
Da-mi macar un semn
Fie si-un blestem
Din partea ta.
Totusi nu stiu cum
Pentru-atata drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.
In noaptea despartirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi in doi,
In ochi ma bate viscolul cainesc
Si am venit sa-ti spun ca te iubesc.
Probabil drumul meu va duce-n iad
Ma-mpiedic de o lacrima si cad
Si iar adorm si iar mi-e dat un
vis
Ca biata cifra doi s-a sinucis.
Si de atata viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tai ma dor,
Ca tineri am intrat si cu ce rost
Si ce batrani iesim din tot ce-a fost.
Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despartire peste tot
Si se aude ca va fi mai greu
Decat vom fi departe tu si eu.
Dar nu pentru a-ti spune ca e rau
Am dat cu bulgari mari in geamul tau,
Ci ca sa stii, in viscolul cainesc,
Ca plec si mor si plang si te iubesc.
Si vreau sa-ti dau cu acte inapoi
Dezastrul impartirilor la doi,
Ca sa-ntelegi si tu ce-i cuplul frant
Si cum e sa fii singur pe pamant.
======================================
Perplexitate
Octavian Paler
Tu spui, linistit, "adevar"
Ei se uita la tine si tac,
fara sa priceapa ce vrei,
dar pentru ca sunt oameni educati
intreaba: "Cat costa?"
Tu le arati mainile goale,
dar ei nu mai pricep gestul demult
si,
nedumeriti, dau sa plece.
Tu alergi si le spui: "speranta".
Politicosi, ei se opresc si te intreaba
inca o data: "Cat costa?"
Iar tu nu stii ce valoare are speranta. Si taci.
=======================================
Cine moare?
Pablo Neruda
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare
cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele
pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa
staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare
cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite
macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare
cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine
nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare. Daca va fi sa inseli,
inseala-ti
stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti,
minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti
frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa
doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...
======================================
