duminică, 25 decembrie 2011

BROKEN ANGEL


                   Platesc bautura consumata la bar, las si un bacsis generos, imi iau haina de pe spatarul scaunului si ies in strada. Pana acasa nu am mult de mers, si cum stiam drumul ca-n palma, o iau pe scurtatura.
                   La un moment dat, aud un zgomot puternic in spate, ma opresc brusc si intorc capul , cand, ce sa vad, 3 dragusori aveau chef de lupta.

-         Ha, ha, Florine, te-am gasit, in sfarsit…..
-         Al nostru esti….
-         Pe el…..

                   Si cei 3 se indreptara spre mine, gata-gata sa ma omoare…. Fac o eschiva spre stanga, doi pasi inapoi si…. sunt lovit in plin , cazand pe spate, lovindu-ma de un tomberon.

                   “Au, doare” strig eu in gand, incercand sa ma ridic.

-         Ce faci ? de ce nu te aperi....
-         Te laudai ca esti tare.....
-         Sa-l terminam.....

                   Si cei 3 continuara sa ma atace. Sunt lovit puternic, cu picioarele in stanga, in dreapta, peste tot unde talpile lor puteau avea contact cu, corpul meu.

-         Da-i, asa…
-         E bine….

                   Nu puteam riposta sau mai bine zis nu aveam chef sa ripostez…. Dupa cateva secunde, se auzi o bufnitura in spate, la 30-40 de metri de noi….

-         Ce-a fost asta ?
-         Ce s-a auzit ?
-         Du-te si vezi…

                   Unul din dracusori porni sa verifice, iar ceilalti doi, continuara sa ma loveasca…..

-         Hei, cine este aici ? Yuyu, te-am pr ….

                   Si mai multe nu avu timp sa spuna, ca si o lovitura puternica de picior in dobori.
-         Opa, avem invitati la cina, yummy...
-         Da, da….

-         Buna, animalelor, vreti cu incetinitorul sau pe repede-inainte…..

                   Era, EA, Ingerul meu pazitor.

-         Bine ai venit !
-         Sa mergem…

                   Cei doi ma lasara lipit de gard, plin de rani,  si incepura sa se lupte cu EA. Lupta parea inegala, mai ales ca ei purtau arme, niste sabiute ciudate, special croite pentru ingerasi, pentru aripioarele lor.

                   Dupa zeci de lovituri, de ambele parti, plus ca si al treilea dracusor isi revenise, EA fu ranita la una din aripioare si cum primi o lovitura dubla de picior, se trezi aruncata peste o masina parcata alaturi.

-         Gata, esti terminata…
-         Da, da…..

                 EA, plina de rani, sangerand puternic, se ridica in doua brate si uitandu-ma spre mine, spuse:

-         Florine, daca eu mor, mori si tu !!!

-         Ha-ha, incepui sa rad cu gura deschisa pana la urechi… Poate chiar asta vreau…. Sa se termine acest chin….

-         Florine, gandeste-te la fiica ta!

                   Aceste cuvinte, FIICA TA, ma facura sa tresar. Aveam acasa o fetita minunata, o bomboana, nu alta. Cum sa creasca ea fara tata !?

                   Ma ridic usor in picioare, scot sabia de samurai pe care o port tot timpul la mine si incep sa alerg spre EA:

-         V-am spus doar ca nu lovesc cu mana…..

                   Si ajungand lana cei 3, incep sa lovesc in stanga, in dreapta, in sus, in jos, lateral, sute de lovituri de sabie, de picior, dar nu si de mana……… dupa 10 minute, cei 3, cu capetele taiate, se transforma in cenusa, diparand inapoi de unde au venit…


                   Incep sa privesc de jur-imprejur, cautand-o cu privirea pe EA, ingerul meu pazitor. Incerc sa ma concentrez, sa ascult orice sunet , sa ma leg de orice imagine care ma poate ajuta s-o gasesc. “Uite-o”, zic eu, vazand-o sub masina.

-         Gata, s-a terminat. Sa mrgem !

                   O ridic usor in brate, fara s-o ranesc la aripa zdrobita de atatea lovituri, si usor, ma indrept spre apartament. Eram singur acasa, sotia si fiica tocmai plecasera la bunici. Deschid usa, intru direct fara sa ma descalt, si o asez usor pe pat, punandu-i o perna moale sub cap.

- Am ajuns, usor, asa, o sa te faci bine……

                   O privesc, era epuizata, iar cearsaful de pe pat, alb, incepu sa se inroseasca si mai mult. Nu era timp de pierdut, trebuia s-o salvez. Alerg fuguta in baie si dau drumul la dus. Apoi, ridicand-o usor de pe pat, o duc in baie si o bag sub dusul cu apa potrivita. Imediat apa se facu rosie, cadita umplundu-se vazand cu ochii.

- Au, mai usor, spuse ea, rezemandu-se de peretele din stanga mea.

                   Ridic cu mana dreapta burele sotiei, si incerc, cu blandete, sa-i spal aripa ranita, s-o sterg cu gingasie pe trupul plin de rani.... Gemea de durere, incordandu-se sub fiecare atingere de-a mea.

                   Privesc spre gelul de dus, si ma intreb daca ii poateface rau. Iau flaconul, torn putin peste burete, il trec pe sub jetul de apa, si incep sa-i sterg aripa. In acea clipa, pana cu pana, incepura sa-i cada de pe aripi….

-         Nu, nu asa….. stiga EA de durere, cazand in genunchi.

                   O ridic usor, dar fiind prea grea, parca mai grea ca la inceput, opresc apa, asez buretele la locul sau, si ridicand-o usor de sub aripi, o scot din cabina de dus. Apuc cu mana stanga un prosop curat, de bumbac, si intru cu ea din nou in camera.

                   Asez prosopul pe pat, dupa ce dau la o parte cearsaful plin de sange, si o asez usor. Era atipita.... Iau cu grija din dulap o paturica si o invelesc, cu grija, sa n-o trezesc. Ok, pana acum este bine….

                   Ma indrept, pasind ca pe ace, in bucatarie si-I pregatesc o supita calda, si bine-cunoscuta cafea cu o lingurita de zahar si una de coffeta. Cele 20 de minute trecura repede, si, intorcand capul spre pat, observ ca EA disparuse, lasand pe prosop, un joc de cuvinte desenat din penele sale : < Ai grija de familia ta ! Si te tine ! Multumesc ! >

                   Ma asez la masa, sorbind cu graba din supita mea si din cafeaua calda, privind cu bucurie la fotografia de pe perete. Erau cele doua minunatii din viata mea: fiica si sotia !

- Va iubesc si mi-e dor de voi !  continuand sa sorb din supa calda de pe masa.....


© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate 

Niciun comentariu: