Ies rapid de sub dus, ma sterg cu prosopul alb din bumbac si ies pe terasa balconului, nu inainte de a pune pe mine un halat albastru, pufos. Afara vremea arata destul de urat, pe semne ca in aceasta seara va ploua. Ma asez pe scaun, langa masuta de lemn, si sorb cu placere din ceasca de ceai.
In dreapta, soarele disparu rapid, se facu seara deja, sip e cer usor-usor, prinsera viata, mii de stele. Deschid ziarul de dimineata, neavand timp la micul dejun sa-l rasfoiesc pe tot, citesc rubricile sarite la primele ore ale zilei. Multe informatii dintre ele mi fusesera utile in cursul zilei, dar , sarind peste ele, am avut de pierdut. Nu mult, dar cat se se simta…..
Afara cerul se intuneca brusc, vantul incepu sa bata puternic , pasarile devenisera agitate, cautand un adapost de furtuna care va veni. Ma ridic de pe scaun si inchid balcul. Din neatentie, vantul imi rapi ziarul, care cazu jos, peste masinile parcate, de la inaltimea etajului 8 al blocului in care locuiam.
Picaturi mici, dese, isi facura aparitia pe geamurile balconului meu. Cateva fulgere , urmate de tunete puternice, isi facura aparitia pe cerul orasului meu. Furtuna incepu… picaturi tot mai mari de plaoie, loveau puternic geamul din fata mea, facandu-ma sa ma dau doi pasi mai in spate. Grindina isi facu si ea aparitia, si, in duet cu picaturile de apa, incepura sa deseneze pe geamul din fata mea, un chip uman. Bucatile de gheata, albe, rotunde, tot mai mari, incepura sa crape geamul dublu de la balcon. Crapaturi, zeci de crpaturi, urmand parca un desen imaginar, schitat pe sticla de picaturile de apa, se unesc formand chipul sorei mele, pierdute acum multi ani intr-un stupid accident.
Alunec pe gresia din balcon, slapii imi sar din picioare si cad pe spate, pe fotoliu, strigand usor: “Chryss”………. Era ea, sora mea…. Apoi, chipul ei, parca sters de lacrimi din ploaie, dispare de pe geam, lasand locul crapaturilor, intr-un desen neutru, fals, fara sens…..
© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu