http://scenariidefilm.blogspot.com/2010/07/testamentul-tatalui.html
Acum revin si cu partea intreaga, corectata si actualizata!
Lectura placuta!
========================================================================
TESTAMENTUL TATALUI - 2011
Iarna dintre anii 1944-1945, undeva prin Muntii Carpati, locuia o familie formata din 3 persoane, mama – ANA si fiul ei – ION, impreuna cu MIHAI, verisorul lui ION.
In camera de zi, ION asculta stirile zilei la un radio:
ION:
- Mama, incep stirile!
In bucatarie, ANA spala niste vase, dupa micul-dejun:
ANA:
- Da-l mai tare, termin de spalat vasele si vin si eu.
ION:
- Bine, mama!
Raspunse el, asezandu-se pe scaunul de langa geam.
RADIO:
- “ Trupele germane inainteaza spre estul tarii. Vor avea loc lupte violente intre trupele germane si romane. Va rugam sa va adapostiti cat mai bine si sa va faceti provizii din timp…”
ION:
- Mama, auzi? Vin nemtii!
Striga el, intorcand capul spre bucatarie, unde ANA mai avea putin si termina de aranjat vasele curate la locul lor.
ANA:
- Da, puisor, in caz de nevoie, ne vom adaposti in pivnita sau vom urca mai sus, pe munte, intr-o pestera.
ION:
- MIHAI, unde este? Nu l-am mai vazut de la micul dejun.
ANA:
- Varul tau este plecat in padure sa aduca lemne. Vine mai tarziu.Daca ai facut curat pe masa, poti pleca la joaca.
ION se intoarce in bucatarie si incepu sa stearga masa, aranjand fata cum trebuie pe ea.
ION:
- Am terminat. Ne vedem la pranz.
Fugind spre locul sau de joaca, pivnita.
ANA:
- Sa nu te mai joci iar cu focul, ai vazut ce s-a intamplat data trecuta, erai sa dai foc la pivnita.
Spuse ea, asezand ultimele farfurii in dulapiorul de deasupra chiuvetei.
ION:
- Am sa fiu atent. Trimite-l pe MIHAI cand ajunge acasa.
ANA:
- Bine, bine. Fii cuminte.
In padure, MIHAI incarca o caruta de lemne si pleca spre casa.
MIHAI:
- Of, grele mai sunt si lemnele astea, sa vad cum le voi duce acasa. Dii, calutilor, spre casa!
Acasa, ION se juca in pivnita:
ION:
- Acum ne vom juca de-a razboiul…In stanga vor fi nemtii, in dreapta, vitejii soldati romani. Tu vei sta aici, el este comandantul vostru si trebuie sa-l ascultati. Puneti tancurile aici, tunurile vor sta mai in spate. Nemtii vor inainta prin vale, iar romaniiii vor bombarda. Tac, tac, tac….bum, bum….Ati pierdut tancurile….Atentie, vin avioanele germane….Romani, atacati….
In curte, MIHAI ajunse cu lemnele din padure:
MIHAI:
- Oh, brr, calutilor…..Am ajuns!
Cobora din caruta… in pragul usii de la intrare, ANA striga, privind dreapta-stanga:
ANA:
- MIHAI, tu esti?
MIHAI:
- Da, matusa, am ajuns! Descarc lemnele si vin in casa.
ANA:
- Sa nu uiti sa treci pe la ION, vrea sa va jucati.
MIHAI:
- Dar tot timpul pierd, m-am saturat.
ANA:
- Alege-i de data asta pe romani, va astept apoi la pranz.
Se apuca sa descarce lemnele, asezandu-le la locul lor, adapa caii si inchise cu grija poarta. Apoi, pleca spre pivnita, unde era asteptat de ION. Trase usa de metal, si cobora jos:
MIHAI:
- ION, IONUT, unde esti? Aha, te-ai ascuns….Bine, cum vrei. Daca te gasesc, te “impusc”, si atunci voi conduce eu armata romana.
ION:
- Nu-i corect, eu conduc armata romana, nu tu!
Raspunse ION, iesind de dupa un dulap.
MIHAI:
- Dar asa, eu nu castig niciodata…
ION:
- Tu vrei ca nemtii sa ne ocupe? Nu esti patriot ?
MIHAI:
- Ba da! Lu-ar-ai naiba de nemti. Vreau sa castig si eu macar o data…
ION:
- Daca spui asta, inseamna ca nu ma iubesti….
Spuse ION, lasand capul in jos, mai-mai sa planga.
MIHAI:
- De ce spui asta? Nu-i adevarat…Te iubesc foarte mult, esti “fratele” meu mai mic. Sa nu uiti asta niciodata!
Ridicand usor capul, schitand un mic zambet, ION raspunde:
ION:
- Daca spui asa, trebuie sa faci totul sa nu ma supar, sa ma aperi si sa ma inveti tot ce-i bine, nu?
MIHAI:
- Desigur….Eu spuneam sa facem schimb de armate, tot romanii vor castiga si vom fi amandoi fericiti.
ION:
- Bine, bine, dar eu voi pierde!
MIHAI:
- Nu uita! Viata e un joc, o repriza o pierzi, alta o castigi. Niciodata nu stii rezultatul de la inceput!
Punand palmele pe umerii lui.
ION:
- Cum zici, de data asta cedez.
MIHAI:
- Ai vazut ce usor este! Numai sa vrei…
ION:
- Sa jucam. Asta este armata mea, asta a ta.
Spuse ION, rotandu-se in jurul mesei. Lupta incepu.
In bucatarie, ANA termina de preparat pranzul. Iesi in curte si striga spre baietii din pivnita:
ANA:
- Copii, la masa! Auziti?
ION:
- Da , mama. Venim!
Raspunse ION suparat ca nu putea sa se joace mai mult.
MIHAI:
- Ti-a placut cum am castigat? A fost minunat!
ION:
- Dar nu-i corect! Am pierdut si nu-mi place.
MIHAI:
- Ai fi vrut sa bati tu? Bine, daca armata romana ar fi pierdur batalia, nemtii ne ocupau , iar tu, eu si mama ta, puteam fi morti….Acum, ce zici? Daca ar fi adevarat?
ION:
- M-ar durea sufletul…Dar totul e o joaca,nu?
Spuse el, aruncand un zambet spre MIHAI. Acesta, punand mana drepata pe umarul lui, raspunse:
MIHAI:
- Da, ce facem noi aici…pe terenul asta de joaca. Dar ce se intampla jos, la campie, nu-i o joaca. E realitate. Hai sa ne spalat pe maini si sa mancam, mi-o foame….
ANA:
- V-ati spalat pe maini? Sa le vad!
COPII:
- Poftim, sunt curate!
- Si ale mele…
- Suntem gata.
Raspunsera baietii, intangand palmele spre ANA.
ANA:
- Mamaliguta, sarmale si ochiuri. Sa nu uit! Branza cu smantana…
ION:
- Delicious, putem face ursuleti…
Spuse ION asezandu-se la masa. Dupa cateva secunde, incepura sa se auda sirenele din vale:
ION:
- Ai auzit? Vin spre noi…
MIHAI, muscand cu forta dintr-o sarma mai mare, raspunse:
MIHAI:
- Am auzit sirenele din vale, si nu mai glumi pe seama asta…Ce jucam noi, e alegerea noastra, noi hotaram cine castiga, cine pierde….E ca o poveste cu final fericit de fiecare data. Acolo, e iadul pe pamant, e viata! Si uneori doare!
ION:
- Asa-i , mama?
ANA:
- Da, puisor, are dreptate, terminati de mancat. MIHAI, am sa te rog sa mai vanezi ceva dupa-amiaza…. Nu mai avem prea multa carne deoparte…
MIHAI:
- Desigur, matusa!
ION:
- Vreau si eu la vanatoare? Pot, mama?
Intreba ION, zambindu-I mamei sale, asezata la dreapta sa.
ANA:
- Daca promiti ca esti cuminte….
ION:
- Da, promit!
Raspunse el, asezand palmele la piept, ca la o rugaciune.
ANA:
- Bine, fie, dar numai azi!
Si fiecare manca din bunatatile de pe masa, in liniste.
COPII:
- Multumim, saru mana pentru masa.
- A fost foarte bun….
- Excelent.
Raspunsera baietii, care plecara spre camera de zi, unde incepura pregatirile de vanatoare.
ANA:
- Sa va fie de bine…
Si incepu sa faca curat in urma lor.
In camera de zi, MIHAI lua pusca din dulapior si o verifica:
MIHAI:
- Aceasta pusca a fost a tatalui meu. Cu ea a ucis multe animale….Sper sa ajung si eu un mare vanator…
ION:
- Ce vanam noi astazi?
MIHAI:
- Depinde…cateva pasari , poate un porc mistret. Cu el e mai complicat, trebuie ucis din prima…
ION:
- Ai prins unul pana acum?
Intreba el, mirat .
MIHAI:
- Nu inca, poate avem noroc azi…Cine stie…
Pregatira caii si caruta, luara cele necesare si plecare sus, sus pe munte.
Dupa o perioada de mers, ION intreba:
ION:
- Ma inveti si pe mine sa trag cu arma? Te rog….
MIHAI:
- E foarte periculos….Esti mic si cu arma nu-i de joaca!
ION:
- Invata-ma, te rog….Fii profesorul meu? Pe tine cine te-a invatat?
MIHAI:
- Tatal meu! Aveam cam varsta ta cand am fost cu el la vanatoare.
ION:
- Atunci fii “tatal” meu! Si invata-ma sa trag cu arma…
Zambindu-I cat putu de frumos.
MIHAI:
- Bine, fie…
MIHAI opri caruta, se dadu jos si spuse, indreptandu-se spre marginea drumului:
MIHAI:
- Vezi, voi aseza o piatra aici, pe acest trunchi si ne retragem 10-12 pasi, vezi, asa….
ION:
- Si acum?
MIHAI:
- Punem 2 gloante, armam si privind pe aici, ochim bine si tragem….
ION:
- Uau, ai crapat-o-n patru…vreau si eu sa trag!
Sarind in sus cat putu de tare……
MIHAI:
- Bine, uite cum facem….Asezi o alta piatra pe acel trunchi, te pun sa ochesti si apoi sa apesi pe tragaci.
ION se aseza in pozitia de tragere. MIHAI il supraveghea cu mare atentie:
MIHAI:
- Mai punem un glont, armam…
ION:
- Bine, ochesc si lovesc!
Trase, lovitura fiind puternica, il arunca 2 metri in spate:
MIHAI:
- Cum e?
ION, ridicandu-se de jos si stergandu-si pantalonii de praf, spuse:
ION:
- In afara de cazatura, totul e bine!
MIHAI:
- Sa mergem, se intuneca… si asa n-am prins nimic………..
ION:
- “Varule” , de ce vaneaza oamenii ?
Mirat de intrebare, incerca sa-i raspunda scurt si la obiect:
MIHAI:
- Este, in primul rand, o lupta pentru supravietuire. Cine are o arma, oricare ar fi ea, poate invinge mai usor. Si, desigur, exista oameni care ucid animale din placere, din prostie sau pentru a face bani.
ION:
- Liniste, am auzit ceva in spate…
Intorcand capul spre spate…
MIHAI:
- Poate o fi un animal, i-a sa vedem…Sa urcam intr-un copac, uite, urca sus… de aici vedem mai bine…
ION:
- E prea sus, nu vom ameti? Uite, acolo in stanga…
Indreptand mana dreapta spre locul de unde parea ca se aud acele zgomote.
MIHAI:
- Am avut dreptate, e un mistret, pare femela, ar fi bine s-o prindem…
ION:
- Si cum facem?
MIHAI:
- Trebuie ucisa din prima, daca numai o ranim, poate fi periculoasa pentru cei din jur…
ION:
- Trebuie s-o lovim direct in inima?
Intreba ION, incercand sa urce sus, pe o ramura mai groasa.
MIHAI:
- Sau in cap….Vezi sa nu aluneci!
ION:
- Stai linistit, ma tin bine…
MIHAI:
- Ar trebui sa cobor jos si s-o lovesc direct, de la nivelul solului, de aici pare incomod…
Spuse MIHAI, vizibil deranjat de crengile din jur.
ION:
- Uite, avem vizibilitate buna, putem incerca de aici….
MIHAI:
- Da, stai linistit, voi trage …
ION:
- Ura, ai doborat-o……nuuu…
Si ION se prabusi la pamant, cazand de pe ramura aflata la 3 metri deasupra solului.
MIHAI:
- Esti bine, te doare?
ION:
- Un pic! Au….. Piciorul meu……..
MIHAI:
- Stai ca n-o mai vad, unde e?
ION:
- Si-a revenit……uite-o….
Indreptand in fata, mana stanga………… iar cu cea dreapta, se masa pe picior.
MIHAI:
- Stai putin, nu mai vad nimic…..
ION:
- Vine spre mine, da-mi pusca……
MIHAI:
- Fugi, nu mai sta….
ION:
- Da-mi puscaaaaa….
Striga ION la el, care indrepta pusca spre el. Acesta o lua, si trase 2 focuri, scurt si rapid. In padure se facu liniste.
MIHAI:
- ION, spune ceva!
Striga spre el, care cazu de pe ramura, fiind acoperit de mistret.
ION:
- Sunt bine, si misca mistretul de pe mine, e greu……
MIHAI:
- Slava Domnului ca esti bine…..Of, ce m-ai speriat!
ION:
- Ma doare piciorul…
MIHAI:
- Hai, urca in spate, sa mergem la caruta…..
MIHAI, cu ION in spate, se indreptara spre caruta, amandoi avand probleme la cate un picior. Il aseza in caruta, intr-o pozitie comoda, apoi se intoarce si lua mistretul. Apoi plecara spre casa. Pe drum:
ION:
- Abia astept sa-i spunem mamei…..
MIHAI:
- Aici e aici, sa nu-i spui ca te-am invatat sa tragi cu arma……si ca eu am ucis porcul….. Ne-am inteles ?
ION:
- Cum spui tu…
Dupa 30 de minute, ajunsera in fata casei.
ANA:
- Copii, voi sunteti?
Striga ANA , iesind in prag.
ION:
- Da, mama! Sa vezi ce-am prins….
ANA:
- ION, ce-ai patit? E grav?
MIHAI:
- Nu-i nimic grav, a alunecat pe zapada….
ION:
- Nu, nu-i grav, doare putin.
ANA:
- Asa a fost?
MIHAI:
- Da, asa-i cum a spus el!
ANA:
- Treceti sa va spalati si sa mancati, e destul de tarziu. Maine e o alta zi si cine stie ce ne mai asteapta….
Primavara urmatoare – 1945:
MIHAI:
- Buna dimineata! Ce mancam azi?
ANA:
- Buna dimineata! Ca de obicei…Deschide radioul, ION !
Uitandu-se spre el, care tocmai intra in camera de zi.
ION:
- Imediat! Buna dimineata!
RADIO:
- “ Trupele germane s-au apropiat tot mai mult de nordul tarii…Nu uitati sa va faceti provizii…..”
ANA:
- Dupa ce mancati, treceti la joaca…..Si nu uitati, azi e zi de baie, ION sa nu uiti sa vii sa ma speli pe spate….
UItandu-se la el, care incepu deja sa infulece din bunatatile puse de ANA. Mancara in liniste, uitandu-se rar unul spre altul.
COPII:
- Ce bun e!
- Mama, ce gospodina buna esti!
- Da, ai dreptate, e tare gustos….
ANA:
- Gata, dispareti de aici………..
Baietii fugira spre pivnita, la joaca, ANA se apuca sa faca curat prin bucatarie, iar MIHAI, coborand scarile jos, intreba mirat:
MIHAI:
- Cum adica, s-o speli pe spate…..
ION:
- Da, uneori imi cere s-o spal pe spate….
MIHAI:
- Gata cu prostiile, hai la joaca…….Te las azi sa conduci armata romana…..Ieri m-ai lasat tu sa castig…..
ION:
- Asa-mi place, vezi ce bine ne intelegem….
ANA puse apa la incalzit, si dupa ce termina de aranjat prin bucatarie, intra in baie, unde incepu sa se imbaieze de zor. Dupa o perioada, striga spre fiul ei:
ANA:
- ION, hai sus, trebuie sa ma speli pe spate…..
ION:
- Gata, plec, revin imediat….
MIHAI:
- Asa, tocmai cand eram in avantaj………nu-i corect…..
Raspunse suparat, parca fusese lasat cu ochii-n soare…
ION:
- Stai linistit, revin cat pot de repede…..
ION urca repede scarile, intra in casa si facu stanga, spre baie. Ajunse in dreptul usii, bocani usor de doua ori si spuse:
ION:
- Mama, pot intra?
ANA:
- Da! Intra!
Intorcand usor capul spre el.
ION:
- Ce trebuie sa fac?
ANA:
- Cum asa? Doar stii, prostutule……
ION:
- Nu am uitat, dar azi sunt mai distrat………..Frecam buretele de sapun, asa facem spuma si dam bine cu el pe spatele tau, apoi clatim cu apa….Nu?
ANA:
- Desigur………E foarte bine, continua.
Lasand capul mai bine aplecat spre inainte… Se simtea relaxata.
ION:
- Mama, de ce nu poate intra si MIHAI aici?
ANA:
- Pai, nu are voie, tu esti fiul meu…
MIHAI, urmarind prin micul gemulet al usii, toata scena, exclama in gand:
- “ Ce frumoasa e ….”
ANA:
- Gata, multumesc! Treci afara, si pregateste-te sa vii si tu. Eu schimb imediat apa.
ION:
- Am inteles, plec jos la MIHAI.
Iesi din baie si dadu nas in nas cu MIHAI:
ION:
- Ce faci , aici ? Ne spionezi? Stii ca nu e frumos…
MIHAI:
- Nimic, vreau si eu sa fac o baie….Credeam ca mama ta a terminat…
ANA termina de schimbat apa in cadita si-l striga pe fiul ei:
ANA:
- Gata, ION, treci la baita…..
ION:
- Acum vin……..Mama, poate si MIHAI sa faca baie cu mine?
ANA:
- NU! Nu impreuna, dupa ce te speli tu, face si el…..Hai, dezbracarea si in cadita….
ION:
- De ce nu poate face baie cu mine?
MIHAI:
- Daca vrei sa fac baie cu tine, ar trebui ca mama ta sa plece de aici….
ION:
- Dar nu vreau asta, nu pleca!
ANA:
- Taci si spala-te. Si vezi sa nu ma stropesti….
ION:
- Ma ustura ochii, mi-a intrat spuma pana si in gura….
ANA incerca sa-l sapuneasca, dar el se misca de colo-colo, deranjand-o:
ANA:
- Nu te mai misca atat, stai linistit, nu vezi ca m-ai stropit …
ION:
- Iarta-ma, mama! Gata, stau cuminte!
Ridicand genunchii spre piept si punand palmele pe ei.
ANA:
- Plec in bucatarie…..sa nu faceti prea multa apa pe jos, va rog!
ION:
- O sa avem grija…
MIHAI:
- Gata, iesi afara, acum e randul meu….
ION:
- Pot sa te intreb ceva?
Uitandu-se la MIHAI, in timp ce acesta se dezbraca.
MIHAI:
- Spune!
ION:
- De ce suntem “diferiti”, doar suntem amandoi “barbati” ?
MIHAI:
- Suntem, e un fel de a spune. Doar ca exista unele “mici” diferente, cu timpul, cand ai sa cresti, ai sa intelegi.
ION:
- Cum iubeste un barbat o femeie?
MIHAI:
- Ce intrebare e asta?
Raspunse MIHAI mirat, in timp ce intra in cadita.
ION:
- Pai, asa cum spun.
MIHAI:
- In mai multe moduri! Tu iti iubesti mama?
ION:
- Desigur, foarte mult! De ce intrebi?
MIHAI:
- Pai, tu iti iubesti mama intr-un fel, eu o iubesc in alt fel, doar e “matusa” mea…….Tatal tau a iubit-o in alt mod, era sotia lui, era mama ta…. Fratele isi iubeste sora intr-un fel….si asa mai departe!
ION:
- Dar, o femeie, cum iubeste un barbat?
Intreba el din nou, nefiind multumit de raspunsurile primate pana acum.
MIHAI:
- Tot asa… ca o fiica, ca o mama, ca o sotie…..
ION:
- E rau daca……………eu te iubesc!
MIHAI:
- NU! Suntem rude, si e permis acest lucru….
ION:
- Gata, ai terminat? Ce facem mai tarziu? Ai vreo idee?
MIHAI iesi din casite, se sterse si incepu sa se imbrace si sa faca curat in baie. ION il privea cu atentie. Apoi , dupa un moment de gandire, ii raspunse:
MIHAI:
- Sa mergem la pescuit , ce zici?
ION:
- Suna foarte bine! Vreau!
Sarind in sus de bucurie!
ANA:
- Ati terminat cu balaceala? Sper ca ati facut curat!
ION:
- Mama, stai linistita, am facut ordine. Am o idee! Ne lasi la pescuit?
ANA:
- Cum la pescuit? Acum?
ION:
- Da! Se poate? Hai, te rog!
ANA:
- Bine, fie. Dupa ce hraniti animalele.
ION:
- Hai mai repede…..
Iesira in curte si se ocupara de toate animalele de prin jurul casei, in timp ce discutau despre pescuit:
ION:
- Ce vom prinde?
MIHAI:
- Nu stiu, vom vedea, poate niste pastravi!
ION:
- MIHAI, nu te supara, nu stiu sa pescuiesc. Ma poti invata?
Rugandu-l cu frica, aruncandu-i si un zambet dulce:
MIHAI:
- De ce nu !
ION:
- Ce ne mai trebuie cu noi?
MIHAI:
- Am uitat de rame…
ION:
- Rame, pentru ce?
MIHAI:
- Cum pentru ce? Le punem in ace si le folosim ca momeala pentru pesti.
ION:
- Pai, sa mergem la “cules” de rame….
Luara caruta, inhamara caii si plecara la pescuit. Dupa 20 de minute de mers, oprira intr-o poienita.
MIHAI:
- Sa scoatem lopatica si sa cautam mai adanc, posibil sa gasim multe rame.
ION:
- Uite, inca 2, sa le punem in cutiuta….Ce ma bucur…
MIAHI:
- Asa, e foarte bine…
Dupa ce stransera cateva zeci de rame in cutiuta metalica, era timpul sa mearga spre lac.
MIHAI:
- Sa mergem spre lac, avem tot ce ne trebuie….
ION:
- Gata, am ajuns…..Ce frumos e……Uite….
MIHAI:
- Da, ai dreptate, arata minunat!
Era liniste, soarele se oglindea in apa crsitalina a lacului, ce mai, o imagine de vis.
ION:
- Si acum ce facem?
MIHAI:
- Pai, ne pregatim de “lucru”….
Coborara jos cele necesare si se asezara langa apa, intr-un loc ales cu grija de MIHAI.
MIHAI:
- Scoatem o rama din cutiuta, o prindem de ac si o aruncam in lac, cat mai departe de mal.
ION:
- Ce-i aia?
MIHAI:
- E o pluta, asa o sa ne dam seama daca am prins ceva, un peste sau nu. Daca intra sub apa, inseamna ca avem o “greutate”, s-a agatat ceva de acul nostru.
ION:
- Si eu ce fac?
MIHAI:
- La fel! Uite, am ceva si pentru tine!
ION:
- Ce?
MIHAI:
- O undita, ti-o daruiesc!
ION:
- Super! Hai ca ma apuc si eu de treaba. Multumesc!
ION copie identic miscarile execute de MIHAI cu cateva minute in urma:
MIHAI:
- Bravo…..inveti repede!
ION:
- Si cat trebuie sa asteptam?
MIHAI:
- Pana vom prinde ceva, poate dura si cateva ore….
ION:
- Atata timp ? Si … si nu putem spune niste povesti, bancuri, ceva, sa treaca mai usor timpul?
MIHAI:
- Ba da! Hai ca incep eu : “Cu ceva timp in urma, undeva departe era o familie fericita ce avea un copil. Baiatul lor crestea vazand cu ochii, iar intre el si tatal lui era o relatie mai speciala, plecau impreuna oriunde…..La vanat, la pescuit, la cules lemne…..
ION:
- Asa cum facem noi,nu?
MIHAI:
- Da, oarecum…..Tatal era un om simplu, trecut prin greutatile timpului si foarte rabdator.
ION:
- Cat mai asteptam?
MIHAI:
- Inca putin. Cum spuneam, era o relatie speciala, numai ca….
ION:
- Ce? S-a intamplat ceva?
MIHAI:
- Da, a venit razboiul si tatal lui a trebuit sa plece pe front, a luptat departe de tara, si a fost rapus…..
ION:
- Si unde e?
Intreba el, indreptandu-si privirea spre MIHAI.
MIHAI:
- A fost ingropat langa un rau, alaturi de fluierul sau.
ION:
- Canta la fluier?
MIHAI:
- Si inca cum. Toata ziulica, cand avea un moment de respiro, scotea fluierul si canta cu drag.
ION:
- Canta si fiul sau ?
MIHAI:
- Si el canta, desigur….Ascultandu-i pe amandoi, cum cantau ei, asa cu mult suflet, nu era cum sa nu-ti dea lacrimile…Ce melodii, ce sunete…
ION observa cateva lacrimi pe obrazul lui MIHAI si intreba incet:
ION:
- De ce plangi?
MIHAI:
- I-am ascultat si eu de cateva ori cantand…Acum, cand treci pe langa mormantul tatalui sau, apa parca scoate un sunet de fluier, ca si cum ar canta cineva …………
ION:
- Stii sa canti la fluier?
MIHAI:
- Da, poate alta data, acum nu pot…
ION observa cum una din plute se misca pe suprafata apei:
ION:
- Uite, s-a miscat pluta…..Am prins ceva?
MIHAI:
- Da, uite si ce mare e….Bravo!
Era un peste destul de maricel, dupa cum se zbatea in apa.
ION:
- Vreau sa-l vad mai de-aproape.
MIHAI:
- Acum, stai putin, sa-i scoatem acul din gurita, cu grija, sa nu ne intepam in el, si-l punem in plasa….
ION:
- Mai vreau unul, sa mai prindem unul…. Ce spui ?
MIHAI:
- Punem din nou o rama si o aruncat in larg….
Si asa, petrecura cateva ore pe marginea lacului.
A doua zi, dimineata:
ANA:
- Buna dimineata! Cum ati dormit?
ION:
- Bine, bine. Ce mancam, ca ne o foame…
ANA uitandu-se spre mainile lor, primi un raspuns de la MIHAI, care-i si intinse palmele la control:
MIHAI:
- Deja ne-am spalat.
ANA:
- Asa da. Avem lapte cu paine si dulceata de prune…
ION:
- Hmm, suna bine…
ANA:
- Iar la amiaza, pestii prinsi de voi ieri.
ION:
- Ura, cat ma bucur….
ANA:
- Haideti, mancati, ca apoi aveti treaba.
ION:
- Ce avem?
Intreba el mirat, in timp ce intindea niste dulceata pe o felie de paine.
ANA:
- Am gasit 2 copacei in sura si ar da bine daca s-ar planta in fata, la intrarea in curte… Ce spuneti ?
ION:
- Bine, dar ce ne mai trebuie?
MIHAI:
- O lopata, un harlet, o caldare cu apa si….mai vedem noi.
ION:
- Eu aduc lopata, stiu unde e.
Care nici nu termina de mancat ca si iesi afara din bucatarie.
MIHAI:
- Gata, ai mancat?
ANA:
- Aveti grija sa nu va loviti….
ION:
- Da, da….
Intrara in sura, luara cele necesare si pe cei 2 copacei. Iesira afara, in curte, cautand cu privirea un loc cat mai bun de a-i planta.
MIHAI:
- Ce zici, unde sa-i punem? Aici unul, si celalat aici.
Aratand cu degetul locurile alese de el.
ION:
- Pai, asta ar trebui mai la dreapta. Asa, inca un pic…..Stop! E bine asa!
Facandu-i semn sa se opreasca in acea pozitie. Primul copac il pozitionara.
MIHAI:
- Bine, asta e bun aici?
Intreba MIHAI, asezand al doilea copac la locul sau.
ION:
- Da, lasa-l asa.
Spuse ION, apucand lopata de coada.
MIHAI:
- Acum sa sapam cate o groapa, eu aici si tu la dreapta…
ION:
- Of, dar e inghetat pamantul….merge greu.
MIHAI;
- De asta am luat harletul, tine, incearca cu el prima data.
ION:
- Ce copacei sunt?
MIHAI:
- Cred ca sunt 2 puieti de stejar…..
Dupa un sfert de ora, ION spuse:
ION:
- Gata, am terminat…..Acum ce fac?
Punand mainile in sold.
MIHAI:
- Si eu sunt gata! Mai lipsesc 2 lucruri!
ION:
- Ce?
Intreba mirat, scarpinandu-se in cap cu mana dreapta.
MIHAI:
- Sa-i “botezam” !
ION:
- Cum asa?
MIHAI:
- Eu il “botez” pe al meu sit u ii pui un nume copacelului tau…
ION:
- Hmm, greu de zis…Numele tatalui meu? E bine?
MIHAI:
- Daca asta vrei, de ce nu!
ION:
- Atunci te “botez” MANOLE !
Spuse ION, fancand semnul crucii.
MIHAI:
- GHEORGHE sa-i fie numele!
ION:
- Si al doilea lucru?
MIHAI:
- Sa cantam la fluier…
ION:
- De ce?
Intreba el, spijinandu-se in coada lopetii.
MIHAI:
- Ca sa se poata prinde mai bine de glia tarii!
ION:
- Sa ce?
MIHAI:
- Sa aiba multe radacini, lungi, bine infipte in pamant. Sa ramana pe vecie pe aceste locuri….
ION:
- Asa sa dea Dumnezeu!...............
MIHAI incepu sac ante la fluier, de jale si dor.
ION:
- Pot sa te intreb ceva?
MIHAI:
- Desigur! Ce?
ION:
- Vrei sa fii “tatal meu”?
Acesta oprindu-se din cantat si blocandu-se cateva secunde…
MIHAI:
- Ce? Nu se poate! Ma simt flatat…..dar, eu sunt varul tau!
ION:
- Dar eu vreau, e asa de bine langa tine!
Strangandu-l in brate.
MIHAI:
- Nu se poate! Pot fi un “frate mai mare”, dar in nici un caz “tatal tau”!
ION:
- Inseamna ca nu ma iubesti…..
Plecand de langa el suparat foc.
MIHAI:
- Linisteste-te! Te iubesc, doar suntem rude…….Dar, sunt lucruri pe care nu le poti comanda in viata, chiar daca ti le doreti foarte mult. As putea sa fiu tatal tau, dar nu in “totalitate”!
ION:
- Cum nu, “in totalitate”?
Oprindu-se in loc, intorcand putin capul spre el.
MIHAI:
- Ar trebui ca……mama ta sa ma iubeasca, eu s-o iubesc pe ea si sa fim casatoriti.
ION:
- Cum, n-o iubesti pe mama mea?
Intorcandu-se de tot spre el, uitandu-se cu o privire rece la el.
MIHAI:
- Ba da! Dar e ………..mai complicat! Tatal tau a iubit-o foarte mult….
ION:
- Tot nu inteleg, sunt buimac deja….
MIHAI:
- Ar trebui ca eu sa-i iau locul tatalui tau in familie, in casa, in inima mamei tale, si acolo nu mai este loc pentru un alt barbat…. Al doilea e deja prea mult…
ION:
- Si daca ea ar vrea?
MIHAI:
- Hei, stai cuminte, sper ca nu te bate gandul s-o intrebi, o sa se supere….
ION:
- Dar eu vreau…..
MIHAI:
- Stai linistit!
ION:
- M-am suparat pe tine, nu o sa mai vorbesc cu tine toata saptamana, uite-asa….
MIHAI:
- O sa-ti treaca!
ION:
- Plec in casa!
Si intra in casa, lovindu-se de ANA, care iesi afara sa vada de unde atata galagie.
ANA:
- Ce-i ION? De ce plangi? Te-ai lovit cumva?
ION:
- Mama, mama, MIHAI nu vrea sa fie tatal meu!
ANA:
- Ce-ai spus?
Oprindu-l in loc, punand palmele pe umerii lui.
ION:
- Nu vrea sa fie tatal meu…Hmm, hmm…
ANA:
- Puisor, e imposibil acest lucru. Ce-ti veni si tie acum?
ION, suparat foc, iesi din curte.
ANA:
- Unde pleci? ION, vino inapoi…..
ION:
- Nu! Plec de acasa!
Plecand spre padure.
MIHAI:
- Lasa-l matusa, o sa-i treaca, cand o sa-i fie foame, o sa vina inapoi!
Saptamana urmatoare:
COPII:
- Buna dimineata!
- Ne o foame de lup!
- Ce mancam?
Intrebara baietii, asezandu-se pe scaune.
ANA:
- Buna, copii! Parca nu stiti?
ION:
- Da, arata bine! Ce planuri avem azi? Ce am putea face?
MIHAI:
- Nu stiu, propui ceva?
Sorbind o gura din cana cu lapte.
ION:
- Ma gandeam la un picnic pe malul lacului? Suna bine?
ANA:
- Da, dar mai intai terminati de mancat!
Ideea ii suridea lui ION, care dadu drumul la radioul din camera de zi.
RADIO:
- “ Trupele germane au trecut muntii si se indreapta spre fontul de Est, unde se poarta lupte grele…”
ION:
- Ai auzit, mama? Au trecut de noi…
ANA:
- Sa dea Domnul!
MIHAI:
- Ce bun e! Si, apropos de picnic, ce vom lua cu noi?
ANA:
- Lapte, fructe si restul de pastravi care i-ati prins saptamana trecuta, si desigur, carnea de mistret…
ION:
- Placinta cu visine, nu luam?
ANA:
- Era sa uit! Si……….pe LABUS!
MIHAI:
- O patura, si desigur…pusca!
ION:
- De ce sa luam pusca? Suntem in pericol?
MIHAI:
- Putem fi atacati de ursi, porci mistreti, si ai vazut ce-am patit data trecuta…
ANA:
- Ce-ati patit?
Intreba mirata ANA, privindu-i pe cei doi care plecasera capul.
MIHAI:
- Era sa ne atace, noroc ca l-am impuscat……si ION s-a lovit la picior si…
ANA:
- Te mai doare?
ION:
- Nu, pot alerga din nou. Stati sa va arat!
Si incepu sa sara intr-un picior prin bucatarie.
ANA:
- Nu e nevoie, ne-am dat seama si singuri… Stai jos si termina de mancat.
MIHAI:
- E adevarat, esti ca nou…
ANA:
- Daca ati terminat, sa mergem la picnic.
ANA incepu sa faca curat prin bucatarie, iar baietii prin curte, pregateau cele necesare iesirii la picnic.
ION:
- LABUS, nu pune gura, e rau, da jos…
MIHAI, privindu-l pe ION cum se juca cu LADUS, spuse, privind-o in ochi pe ANA:
MIHAI:
- Ce bine arata impreuna.Ca doi prieteni adevarati.
ANA:
- Pacat ca nu mai are tata….
Raspunse ea, plecand capul cateva secunde.
MIHAI:
- Mi-a cerut sa fiu eu tatal lui. Si-mi pare rau ca nu poate fi adevarat…
ANA:
- Cum iti pare rau?
Intreba mirata, oarecum deranjata de raspunsul lui MIHAI.
MIHAI:
- Imi pare rau ca nu sunt mai mare si sa va pot face sa ma iubiti ca pe un barbat…
ANA:
- Ce tot spui acolo?
MIHAI:
- Va iubesc!
ANA:
- Termina cu prostiile….
Si intra in casa.
MIHAI, in urma sa, isi ceru scuze:
MIHAI:
- Cer scuze daca v-am jignit!
Plecara spre lac, unde abia ajunsi, ION tipa in gura mare ca-i este foame:
ION:
- Deja mi-e foame, ce avem?
ANA:
- Parca nu stii…Serveste fiecare ce vrea!
Asezand pe patura cele necesare.
ION:
- Si LABUS?
ANA:
- Ce-o sa ramana. Pofta buna!
LABUS:
- Ham, ham!
ION:
- Asa-i cum spui tu!
MIHAI:
- Dupa cum da din coada, e si el multumit!
Se facu liniste, fiecare serve ace dorea, LABUS primind de la fiecare cateva resturi de mancare.
ANA:
- Gata, v-ati saturat?
ION:
- Da! A fost foarte bun…
MIHAI:
- Da, gustos! Nemaipomenit!
ION:
- LABUS, i-a de aici, sper sa-ti placa….
LABUS:
- Ham, ham!
MIHAI:
- Si , acum? Ce propuneti?
ION:
- Putem face baie in lac?
Intreba ION, gata-gata de sara in apa, oarecum rece de primavera…
ANA:
- Mai tarziu, apa e cam rece la ora asta….
ION:
- Atunci sa stam de vorba!
MIHAI:
- Despre ce?
ION asezandu-se pe coltul paturii, trase aer in piept si spuse cu glas tare:
ION:
- Mama, de ce nu vrei ca MIHAI sa fie “tatal meu” ?
ANA:
- Stii ca nu se poate! Si termina cu prostiile astea…..
ION:
- Doar ne iubim cu totii, nu-i asa?
Privindu-i cu caldura pe amandoi….
ANA:
- Ba da! Dar fiecare in felul sau!
ION:
- Cum adica? Ah, intre voi trebuie sa existe acea “latura sexuala”!
ANA:
- Ce-ai spus?
ION:
- “Latura sexuala”!
ANA:
- De unde ai auzit aceste cuvinte?
ION:
- De la MIHAI, dar sunt prea mic sa le inteleg!
ANA:
- Desigur, cand vei fi mai mare vei intelege! Ti-am spus sa nu vorbesti cu el toate bazaconiile?
Privindu-l suparata pe MIHAI, vizibil iritata de ce intrebari punea fiul ei.
MIHAI:
- Iarta-ma, dar nu am stiut ce sa-i mai spun, punea prea multe intrebari…
ANA:
- Ajunge! Mergeti la scaldat…Ma doare capul…
ION:
- Ura! LABUS, hai in apa!
MIHAI:
- Gata, vin si eu!
ION intrat pe jumatate in apa, striga spre mama sa:
ION:
- Mama, nu vii si tu?
ANA:
- Nu! Aveti grija….
MIHAI:
- Ce rece e…..Uau….
ION:
- Da, dar……uite aici, pare sa fie un pic mai calduta!
MIHAI:
- Da, ai dreptate…..
Dupa cateva minute de adaptare, MIHAI il intreba in soapta pe varul sau:
MIHAI:
- ION, ce spui, mama ta s-a suparat pe mine?
ION:
- De ce spui asta?
Aruncand o bucata de lemn spre LABUS, cerand-o s-o aduca inapoi.
MIHAI:
- Poate am jignit-o si-mi pare rau…..
ION:
- Dar ce i-ai spus?
MIHAI:
- O iubesc!
ION:
- Si ce-i rau in asta? Si eu va iubesc!
Zambind spre el, bucuros de cele auzite.
ION:
- I-am spus-o in alt mod…..am privit-o in ochi si i-am zambit…
ION:
- Dar asa fac si eu….
Luand bucata de lemn din gura lui LABUS, aruncand-o in directia opusa.
MIHAI:
- Da. Eu sunt barbat si tu un copil, fiul ei, e si normal….
ION:
- Gata, hai sa facem scufundari……
Vizibil iritat de discutia cu MIHAI.
MIHAI:
- Uite o stanca. Sa ne suim pe ea si sa sarim…
ION:
- Incep eu! Atentie , sar!
Dupa cateva serii de scufundari, MIHAI veni cu o propunere:
MIHAI:
- Facem altfel! Te sui pe umerii mei si asa ai sanse sa atingi fundul lacului…
ION:
- Vreau, vreau!
MIHAI:
- Pune picioarele pe genunchii mei, te sui apoi in spate si sari. Te tii bine?
ION, urcand de pe stanca pe umerii lui, striga spre mama sa:
ION:
- Da! Mama, uite! Sar!
ANA:
- ION, fii cuminte! Ai sa te lovesti!
Sari………. Iesind de sub apa, striga la ANA:
ION:
- Mama , vino si tu!
Cedand pana la urma, ANA hotara sa intre si ea in apa, doar langa mal.
ANA:
- Bine fie, vad ca altfel faceti numai prostii…
ION:
- Ura….Uite, vezi, apa e calduta…
Indreptand-o pe ANA intr-o zona cu apa mai calduta, care sa n-o deranjeze.
ANA:
- Gata, nu mai da! Ma uzi toata!
Ferind ochii de apa aruncata in ea de baieti , iesind cateva secunde din apa.
ION:
- Dati rochia jos…
ANA:
- Nu se poate…
ION:
- Buf…
Impingand-o in lac pe mama sa.
ANA:
- De ce ai facut asta!!! M-ai udat toata….
Striga spre el, suparata ca a fost impinsa in lac.
ION:
- Credeam ca o sa-ti placa!
ANA:
- Dar nu in acest mod!
Incercand sa stoarca rochia uda, bucatica cu bucatica.
ION:
- Iarta-ma, mama, nu am vrut!
ANA:
- Gata cu joaca! Iesiti din apa, sa ne uscam si sa mergem acasa, sunt foarte suparata ! Mai ales pe tine, ION!
ION:
- Stiu, mama!
MIHAI:
- Nu mai stam?
Intreba mirat, vroia sa mai ramana macar cateva minute in apa.
ANA:
- Nu! Am rochia uda si voi sunteti murdari…..
Vazand-o nervoasa, MIHAI se oferi sa faca curat.
MIHAI:
- Lasati, strang eu!
ION:
- LABUS, gata, mergem spre casa!
LABUS:
- Ham, ham!
Plecara spre casa. Nimeni nu a scos un cuvintel nici macar LABUS.
ANA:
- Dezbracarea si la baie! Imediat!
COPII:
- Am inteles! Putem face baie impreuna? Se poate?
ANA:
- Numai azi!
Si pleca in camera ei.
ION:
- Ce bine ca putem face baie impreuna…..Pana acum ma spala doar mama.
MIHAI:
- Nu-i nimic, ne vom descurca…
ION:
- O sa ma speli pe cap si pe spate, asa cum facea mama?
MIHAI:
- Desigur, iar tu o sa ma speli pe spate …
ION:
- Imi face chiar placere…
Dadusera la nimale de mancare, adapara caii si intrara in bucatarie, punand apa la incalzit. Apoi intrara in baie.
MIHAI:
- Am sa-ti propun ceva, dar s-ar putea sa te supere!
ION:
- Ce anume?
In timp ce turna apa calda in cadita.
MIHAI:
- Sa facem un schimb!
ION:
- Ce fel de schimb?
Intreba el, continuand sa se dezbrace.
MIHAI:
- Cand mama ta v-a face baie, eu s-o spal pe spate….
ION:
- Si mama nu o sa supere?
MIHAI:
- Fii sigur ca o sa-i placa!
ION:
- Daca zici tu!
Si intrara impreuna in cadita, spalandu-se unul pe celalalt.
Dupa o jumatate de ora, ANA striga spre ei:
ANA:
- Gata, ati terminat? Afara!
MIHAI:
- Acuma, schimbam apa si iesim.
ION:
- Imediat !
ANA deschise usa , intra in baie si incepu sa spele rochia murdarita de ION la picnic.
ION:
- Sa vin sa te spal pe spate?
ANA:
- Da! Dar mai tarziu, o sa te strig eu….Hai, valea…
ION:
- Hai sa ne jucam de-a razboiul….vii?
Intreba ION, plecand spre pivnita.
MIHAI:
- Azi n-am chef! Raman prin bucatarie…..Tu te joci, daca poti singur….si stau sa astept cand te striga mama ta! Apoi intru in locul tau!
ION:
- Bine, am plecat la joaca!
Ajuns jos, ION se regati sa joace 1:1.
ION:
- Sa vedem cum facem…eu contra mea. Pai, alegem armatele romane si tot eu, aici voi fi cu cele germane. E ciudat, joc contra mea….Nu e prea corect, dar asta e, armata romana trebuie sa castige, nu consteaza mijloacele…
In baie, ANA spala de zor rochia .
ANA:
- Off, uite cum arata rochia, mi-au murdarit-o in asa hal….Trebuie sa frec bine la ea, ca sa iasa petele…..Gata, am terminat…..
Dupa 10 minute, intra in cadita si incepu sa se imbaieze.
ANA:
- Ce bine e…..Ce minunat…..
Chiar avea nevoie de un moment de relaxare.Dupa 5 minute, striga dupa fiul sau.
ANA:
- ION, esti prin zona? Treci sa ma speli pe spate….
MIHAI intra in baie, incepu s-o spele usor cu buretele pe spate fara sa apese prea tare, astfel incat sa nu-si dea seama ANA ca este el si nu ION.
O impinge usor spre fata ca sa-si faca loc in cada, intra in spatele ei, si apoi facu dragoste cu ea.
Dupa un sfert de ora, ANA spuse plangand:
ANA:
- De ce ai facut asta? Ma simt murdara, umilita!
MIHAI:
- Nu spune asa……Am incercat sa nu fiu prea brutal….Si a fost alegerea lui ION, el m-a lasat in locul sau.
ANA:
- Nu trebuia sa se intample asta, niciodata!
MIHAI:
- Ai si uitat cum e sa te simti FEMEIE…..Te iubesc, de ce nu vrei sa intelegi. Sotul tau, fratele meu, nu se mai intoarce de pe front…..Ar trebui sa intelegi asta…Au trecut ceva ani de cand a murit…..
ANA:
- Dar l-am iubit atat de mult, si el pe noi…
MIHAI:
- Stiu, si eu pe el, si pe voi! Iar ION are nevoie de un tata!
Strangand-o in brate. ION veni din pivnita, vazand ca MIHAI intarzie, dechise usa si intra in baie:
ION:
- MIHAI, ce faci in cada cu mama? Nu asa mi-a fost intelegerea…..Iesi afara!
Strigand cat il tineau puterile.
MIHAI:
- Nu faceam nimic, doar o spalam pe spate. Nimic mai mult!
ION:
- Mai si minti, doar v-am vazut……Te-ai folosit de mine, de mama mea! Iesi afara ! Acum !
MIHAI:
- A fost si alegerea ei! Nu am facut nimic rau . Ti-am spus de “latura sexuala”….nu? Asta a fost!
ION:
- Si eu cu ce ma “aleg” din toata povestea asta?
ANA, revenindu-si din plans, incerca sa raspunda fara ca scena in sine sa degenereze:
ANA:
- Tu te alegi cu un TATA si eu cu un BARBAT !
MIHAI:
- Gata, ajunge pe seara asta! Prea multa tensiune! Sa mergem la culcare!
ANA:
- Sunt de acord!
A doua zi dimineata:
In bucatarie, ANA pregatise micul-dejun.
ION:
- Buna dimineata! Ce bine am dormit…si mi-e o foame…
ANA:
- Taceti si mancati!
Acesta ramasese cu o bucata de paine in gura, nemaiputand musca din ea.
ION:
- Dar ce ai? De ce esti suparata?
ANA:
- Nu-i nimic, sunt doar obosita….
MIHAI:
- Ce bun e!
ION:
- Mama, aseara a fost cam frig…..Poate sa doarma MIHAI cu noi? El sta singur si poate ii este frig…ma gandesc.
MIHAI:
- Cum? Nu! A fost chiar bine….
ANA:
- Bine, cu o conditie!
ION:
- Care?
ANA:
- Sa dormi tu la mijloc!
ION:
- Sunt de acord! Tu, MIHAI ce zici?
MIHAI:
- Sunt si eu de aceeasi parere. Multumesc!
Si terminara de mancat. Alaturi, din camera de zi, se auzea radioul:
RADIO:
- “ Trupele germane bat in retragere, razboiul se va sfarsi curand, vom invinge….”
ION:
- Ati vazut ? Vom invinge….
MIHAI:
- Da, dar mai dureaza…..
Si ziua trecu repede, ANA prin casa cu ale ei, baietii ba prin curte, ba prin pivnita, etc…. Se facu seara.
ANA:
- Baieti, spalarea si la masa! E tarziu! Va ajunge pe azi…
COPII:
- Venim, ne spalam imediat.
- Mama, cat am alergat azi, de colo-colo, ca un spiridus….Nu-i asa?
- Da, ai dreptate, sunt si eu obosit……
- Nu mai pot….
Zambind de cele auzite, ANA spuse:
ANA:
- Da, tu si spiridusul….
ION:
- Am zis ceva hazliu?
Raspunse ION, privind-o pe mama sa in ochi.
ANA:
- Taci si mananca!
ION:
- Gata, am terminat! Mi-e asa un somn…..
MIHAI:
- Si eu , m-a ajuns oboseala si pe mine…Merg la culcare la mine in camera.
ION:
- Ce faci? Ai uitat?
Intorcand capul dupa MIHAI.
MIHAI:
- Ce sa uit? Ah, saru’ mana pentru masa!
ION:
- Bun si asta, dar in seara asta dormi cu noi, nu-i asa mama?
ANA:
- Ba da! Te asteptam la noi in camera.
MIHAI:
- Am uitat….scuze!
ION:
- Si asa, vom fi o familie “adevarata”….
ANA:
- Lasati ca spal eu, la culcare cu voi…..
Cei doi plecara spre camera si se pregatira de culcare. ANA , in bucatarie, facea curat de zor. Dupa o jumatate de ora, veni si ea in camera, cei doi erau deja in pat, ION fiind la mijloc.
ANA:
- Noapte buna…..
Si se aseza la marginea patului.
ION:
- Noapte buna…..mama….”tata”…
MIHAI:
- Nopate buna, “mama”….”fiule”…
ION:
- Ce bine suna! Mama, tata, fiule….
ANA intorcandu-se spre el, spuse:
ANA:
- Dormi…..
Noaptea trecu repede. Dimineata, cei trei erau in pat si se trezira pe rand, unul cate unul.
ION:
- Buna dimineata………..Hmm, ce bine am dormit……Voi?
ANA:
- Foarte bine…..
MIHAI:
- Si eu…..chiar aveai dreptate, a fost mai cald….
ION:
- Ti-am spus eu…..
Facandu-i semn cu degetul ca avea dreptate.
ANA:
- Pana pregatesc masa, la splat si dat mancare la animale prin curte….
Spuse ea, coborand din pat.
ION:
- Si lui LABUS!
MIHAI:
- Si lui…
ION:
- Azi, eu sunt fiul tau si tu tatal meu, vom fi ca o familie……Asa-i ?
MIHAI:
- Da, ai dreptate!
Cei doi incepura sa se imbrace.
ION:
- O ajutam pe mama, prin casa, prin curte, si apoi………….ne jucam de-a procesul!
MIHAI:
- Cum?
Intreba el mirat, tragandu-si ciorapii.
ION:
- Da! Eu sunt Judecatorul si tu Acuzatul….
MIHAI:
- Dar, cu ce-am gresit?
Tragand o haina pe el.
ION:
- Vei vedea atunci…..Pana atunci, la treaba!
Si iesi din camera. MIHAI, in urma, spuse pus pe ganduri:
MIHAI:
- Ciudat, chiar nu-mi dau seama…..
ANA:
- Aveti grija sa nu va loviti sau sa patiti altceva….
Cei doi dadura de mancare pe la animale, lui LABUS, facura curat prin curte. Dupa vreo doua ore, terminasera totul.
ION:
- Acum ca am terminat, sa inceapa Procesul!
Si-i facu semn lui MIHAI sa-l urmeze in pivnita, locul lor de joaca.
MIHAI:
- Cum zici….
Cei doi se asezara fata in fata, la masa de joc.
ION:
- Esti acuzat de tradare, minciuna si abuz de incredere….
MIHAI:
- Ce tradare?
Sarind in picioare de pe scaun.
ION:
- Stai jos ! Ai abuzat de increderea mea…..de faptul ca te iubeam si m-ai tradat….
MIHAI:
- Dar nu-i adevarat….
ION facandu-i semn sa taca, incepu:
ION:
- 1 ) M-ai tradat la jocul de-a razboiul fara sa vreau cu adevarat…. M-ai fortat sa schimb tabara…
MIHAI:
- Dar tot romanii au castigat….
Ridicandu-se de pe scaun usor. ION ii facu semn sa se aseze, apoi continua:
ION:
- Da, dar erau condusi de tine si nu te mine…
MIHAI:
- Nu esti patriot….
Lasandu-se pe spate, in scaun.
ION:
- Ba da! Dar EU trebuia sa castig!
MIHAI:
- Bine, fie. De acum incolo ai sa joci numai cu armata romana……iar eu voi pierde tot timpul, multumit ?
ION:
- 1 – 0 pentru mine…..
MIHAI:
- Ce ?
ION, continuand sa ridice tonul la MIHAI, spuse:
ION:
- 2 ) De ce m-ai mintit in legatura cu acea “latura sexuala” a relatiei dintre tine si mama mea?
MIHAI:
- Dar n-am mintit…
ION:
- Si eu am unele vise mai “deosebite”, cred ca nu-mi dau seama ce ai facut cu mama in cada? Ti-a placut? Raspunde?
Apucandu-l de mandibula.
MIHAI:
- Da, si cred ca si mamei tale i-a placut…
Spuse el, razand usor.
ION:
- Nu o amesteca pe mama in asta……..nu se coboara ea atat de jos…..
Intorcandu-se de doua ori, de jur-imprejur in fata lui MIHAI.
MIHAI:
- Da, dar pe vremurile astea, copii au nevoie de un “tata” … care este tot mai greu de gasit.
ION:
- Bine, vad ca nun e intelegem. Schimbam foaia! De ce ai fugit de razboi?
Indreptand un deget spre el.
MIHAI:
- Dar nu am fugit de el!
Raspunse el, incercand sa nu se ridice de pe scaun.
ION:
- Dar ce? Ti-e frica?
MIHAI:
- NU! Adevarul este ca…… am pierdut unele lupte, dar nu si razboiul!
ION:
- Ce batalii? Ce tot vorbesti acolo ?
MIHAI:
- Un tata, o mama, un frate……..o casa!
ION ramasese fara replica……….. Trase aer in piept de cateva ori, se intoarse spre el si continua:
ION:
- Si cum zici ca-l vei castiga?
MIHAI:
- Tinandu-mi promisiunile facute tatalui tau!
ION:
- Cum asa?
MIHAI:
- I-am promis, inainte de a pleca pe front, sa am grija de voi doi, de tine si de mama ta!
ION:
- Si?
MIHAI:
- Si cred ca m-am tinut de cuvant, pana acum….
ION:
- Minti!
MIHAI:
- Pai, sa vedem…..Te-am invatat sa vanezi, sa pescuiesti, sa plantezi copaci, te-am invatat despre cum e sa fii barbat….
ION:
- Si ai abuzat de mama mea!
MIHAI:
- Asta nu! E o femeie frumoasa, minunata si nimeni n-ar trebui sa abuze de ea….
ION:
- Dar tu ai facut-o!
MIHAI:
- Nu-i adevarat! Am petrecut clipe minunate alaturi de ea si nu-mi pare rau. Am facut-o sa se simta din nou FEMEIE!
ION:
- Dar e mama mea!
MIHAI, aplecandu-se usor spre fata, continua:
MIHAI:
- Si va ramane mama ta! Dar asa i-am promis tatalui tau. Mi-a dat binecuvantarea lui!
ION:
- 2 – 0 ! Pentru ca ai abuzat de mama mea!
MIHAI:
- 2 – 1 ! Este un lucru pe care o sa-l afli mai tarziu….
Zimbind usor spre ION.
ION:
- Ce sa aflu?
MIHAI:
- Ce-ai spune daca o sa ai un fratior sau o surioara?
ION:
- Ce-ai zis?
Ridicand pumnul spre MIHAI.
MIHAI:
- Daca se va mari “familia noastra”?
ION:
- Nu voi permite acest lucru!
MIHAI:
- E prea tarziu pentru acest lucru…
ION:
- Ce-ai zice daca te-as impusca?
Spuse el, indreptandu-se spre dulapiorul cu arme.
MIHAI:
- Ce?
ION:
- Te ucid si apoi te dau la lupii din padure sa te manance….
MIHAI:
- Ai face acest lucru? Spune, ai face asa ceva ?
ION:
- Mama este numai a mea…..
MIHAI:
- Esti bolnav? Chiar nu te inteleg!
ION:
- Daca trag va fi 3 – 0 ! Nu? Ai pierdut razboiul! Ha-ha-ha !
Ridicandu-se usor de pe scaun, incercand sa nu faca miscari bruste.
MIHAI:
- 3 – 1 ! Si nu vei trage, sunt tatal copilului pe care-l poarta mama ta in pantec….
Auzind galagie jos, in pivnita, ANA se hotara sa coboare la baieti.
ANA:
- Ce faceti voi aici?
Intrand in incapere, ramanand blocata de cele vazute.
ION:
- Ne jucam de-a Procesul!
ANA:
- Ce faci cu pusca, ION?
Intreba ea, incercand sa se apropie usor de fiul ei.
MIHAI:
- Vrea sa ma ucida!
ANA:
- Esti nebun? De ce?
Privind cand la ION, cand la MIHAI.
ION:
- A abuzat de tine……si nu permit asa ceva! Te iubesc, dar pe el il urasc Si, si…. Spunea ca va fi tatal copilului tau?
ANA:
- Ma iubeste si eu am inceput sa-l privesc cu alti ochi. E ceva firesc, daca tragi in el, vei trage mai intai in mine si-n copilul pe care-l port in pantece! In fratele sau in surioara ta!
Si se interpune intre cei doi.
ION:
- Dar nu pot sa cred ca vei avea un copil cu el? Nu accept asa ceva !
ANA:
- Ce-i rau in asta, in avea un fratior sau o surioara…Stii ce si-a dorit tatal tau cand a plecat pe front? Sa mai ai pe cineva, sa nu fii SINGUR! Daca tragi, vom muri toti “trei”!
ION:
- Gata, imi ajunge, imi plesneste capul…..Nu mai pot!
Intorcandu-se in loc, de 2-3 ori……… Isi duse mana stanga spre ceafa, avea dureri tot mai mari.
ANA:
- Lasa arma jos, hai sa ne linistim.Vom uita acest eveniment cat mai repede si vom merge mai departe, sa ne vedem de vietile noastre, vom fi 4, curand….
MIHAI:
- Mai stau mult asa? M-a cam luat foamea…..
Incercand sa schimbe subiectul discutiei sis a-I mute gandurile lui ION spre altceva.
ION:
- Fie, cum spuneti voi…..Si mie mi-e foame….
ANA:
- Haideti, am facut ceva bun….
Apropiindu-se de ION si luiandu-i pusca din mana. Apoi il imbratisa.
ION:
- Ma doare……..tare………o sa ma iertati vreodata?
Si incepu sa planga.
ANA:
- Da, puisor…..
ION:
- Dar , tu, TATA ?
Privindu-l in ochi pe MIHAI, incercand sa-i zambeasca.
MIHAI:
- Desigur,….FIULE !
Si se indrepta spre cei doi, intr-o imbratisare colectiva.
Apoi urcara sus, in bucatarie, la masa, nu inainte de a inchide arma la loc, in dulapiorul ei.
ION:
- Ce de-a bunataturi……Incepem cu ce vrem noi?
ANA:
- Da! Pofta buna!
Gustand din toate cu pofta, ION intreba:
ION:
- Mama, ce o sa se aleaga din “familia noastra”?
Privindu-i pe amandoi, cand pe unul, cand pe celalalt.
ANA:
- Cum asa?
ION:
- Pai, esti insarcinata cu MIHAI, dar nu te poti marita cu el?
ANA:
- Dar ai vrea?
ION:
- Ar fi minunat!
Luandu-i de mana pe cei doi.
MIHAI:
- Ti-am ascuns un adevar dureros si ar fi cazul sa-l cunosti , daca de acum incolo vom fi ca o FAMILIE !
ION:
- Nu inteleg!
MIHAI:
- Eu nu sunt varul tau, adica tatal meu nu era frate cu tatal tau!
ION:
- Unchiul GHEORGHE nu era tatal tau?
Intreba el mirat !
MIHAI:
- NU!
ION:
- Atunci ce?
MIHAI:
- Eu si tatal tau, MANOLE, eram frati!
ION:
- Frati?
MIHAI:
- Da! Iar tatal nostru era GHEORGHE!
ION:
- Stai ca nu mai inteleg nimic….. Atunci, unchiul GHEORGHE imi era bunic?
Intreba el dupa cateva secunde de pauza.
MIHAI:
- Si asa va ramane!
ION:
- Si acum ce vom face?
MIHAI:
- Daca vei fi de acord, as vrea sa ma insor cu mama ta….
ION:
- Sa va casatoriti?
ANA:
- Ne iubim si am vrea sa fim sot si sotie, dar sa fii de acord si tu cu acest lucru!
ION:
- Dar tatal meu si al tau ar fi fost de acord?
MIHAI:
- Le-am promis! De asta nu am plecat la razboi……Si ar mai fi un lucru!
ION:
- Altul? Care? Deja e prea mult !
MIHAI:
- Ce nume va purta ala micu’ ?
ION:
- Pot eu sa aleg?
ANA:
- Desigur!
MIHAI:
- Ce spui?
ION:
- Daca va fi baiat: MANOLE, ca pe tatal meu!
ANA:
- Si daca va fi fetita?
ION:
- Tot ca pe tine, ANA !
ANA:
- Multumesc! Sa mancam!
ION:
- Multumesc, mama !
MIHAI:
- Pofta buna, “fiule”!
ION:
- Si tie, “tata” !
ANA:
- Doamne-ajuta!
Facand semnul crucii si continuand, in tacere, sa manance impreuna, ca o adevarata familie.
SFARSIT !!!
© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu