SCENARII DE FILM

Emisiunea autoMOBILE revine pe micile ecrane in februarie 2012 !

2012-01-28T10:50:00.000+02:00

Emisiunea autoMOBILE isi va relua transmisiile directe la finele lunii februarie.

Emisiunea va avea acelasi format de succes, modelele prezentate vor fi aduse in platoul emisiunii. Nu vor lipsi rubricile: rechemari, service auto, noutati si accesorii.

Pana atunci de puteti gasi pe facebook: https://www.facebook.com/EmisiuneaAutoMOBILE

Sursa: http://www.automobiletv.ro/event.php?id=446

Cereti o aplicatie pentru mobil/tableta pentru site-ul cititordeproza.ning.com !

2012-01-11T14:36:00.000+02:00

Cereti va rog frumos, o aplicatie pentru http://cititordeproza.ning.com in concursul http://www.mobilio.ro/concursuri/turnirul-smartphoneurilor ! MULTUMESC !

PUNCTUL 4 =>

Propune o aplicaţie (maxim 1000 caractere)

Lasă-ţi imaginaţia să zboare şi propune tu o aplicaţie nouă pentru tabăra ta.

Vodafone şi dezvoltatorii de aplicaţii o pot transforma în realitate!

România! Punem la bătaie 3 smartphone-uri, câte unul pentru fiecare tabără.

1.Alege una din cele 3 tabere între 9 ianuarie si 9 februarie 2012 şi recomandă pe Facebook 2 aplicaţii de pe Mobilio.ro care folosesc sistemul de operare pe care l-ai ales.
2.Propune şi tu o aplicaţie nouă pentru smartphone-urile din tabăra pe care ai ales-o.
3.Dă sfoară în ţară şi încearcă să aduni cât mai mulţi adepţi în tabăra ta.

http://www.mobilio.ro/concursuri/turnirul-smartphoneurilor/inscriere

Petrow - Vino cu mine feat. Light (videoclip oficial) by DACMIFILM

2012-01-07T23:52:00.002+02:00

http://www.youtube.com/user/dacmifilm?feature=watch

Cei care doresc o colaborare pe partea de videoclipuri cu DACMIFILM, o pot face prin canalul de youtube http://www.youtube.com/user/dacmifilm?feature=watch sau la Y!M : dacmifilm !

Va multumim !

Sondaj de opinie 2012 despre marcile auto HONDA & ACURA !

2012-01-07T23:14:00.000+02:00

Pe pagina de facebook https://www.facebook.com/AcuraFan , sectiunea INTREBARI, puteti raspunde liber pe urmatoarele 3 subiecte:

A) Ce modele HONDA/ACURA sau similar cu cele de la rivali, v-ar conveni sa apara in viitorul apropiat in Europa/Romania ???

B) Cand ati vrea sa fie introdusa marca de lux ACURA in Europa/Romania ?

C) Ce modele vechi HONDA & ACURA le doriti renascute in curand ?

https://www.facebook.com/AcuraFan?sk=wall

Va multumim!

Premiile Proliteratura 2011 - Cea mai activă comunitate on-line culturala: http://Cititordeproză.ning.com

2012-01-01T08:49:00.000+02:00

Iaca trece şi anu’ aista, parcă vrea să spună nea Gicu, vecinul meu care ar fi bun ca jurnalist pe o rubrică de bârfe. Da’ anu’ trece şi nu îl putem lăsa fără a acorda premiile Proliteratura, editia 1, 2011.

Jurizarea, bate-o vina, a fost făcută exclusiv de o parte a echipei Proliteratura, nu au existat voturi publice sau sondaje printre scriitori. Scriu aceste lucrări pentru că deşi ne-am chinuit să fim obiectivi, nu ştiu cât ne-a reuşit. Aşă că vă rugăm să ne iertaţi subiectivismul.

Categoria Roman

Cea mai mişto carte a anului: Sânge satanic – ediţia a II-a, Cristina Nemerovschi . O carte unică în literatură contemporană care prezintă povestea unei adolescente antisociale. O carte în care autorul reuşeşte să se rupă de limbajul clişeistic. Cristina are 31 de ani, iar Sânge satanic a fost romanul de debut.

Cel mai aşteptat debut individual: În braţe străine – Andra Pavel. Ada, aşa cum este cunoscută Andra, a debutat alături de Oana Stoica Mujea, publicând romanul “Sărutul Morţii“. În vârstă de 17 ani, Ada Pavel şi-a lansat la Gaudeamus romanul În braţe străine, câştigător al marelui premiu acordat de Romanian Crime Scene Writers.

Cel mai interesant roman al anului: …Si la sfarsit a mai ramas cosmarul – Oliviu Craznic. Un roman inedit în care autorul abordează genul horror, având la bază legendele medievale.

Cea mai bună traducere a unui roman: Ana Veronica Mircea pentru traducerea romanului Eu sunt numărul patru (I am number 4), scris de Pittacus Lore şi publicat la editura Nemira.

Cel mai bun roman de memorii: Premiul merge la editura Meteor press pentru publicarea romanului “Executaţi prin înfometare”, scris de Miron Dolot (Mai multe puteţi citi aici).

Poezie

Cel mai bun debut: Crista Bilciu, pentru volumul de poezie “Poema Desnuda”. Crista spune despre ea: “Exist. Scriu de când mă ştiu. Sunt bolnavă fără teatru. Pictez nişte nuduri absolut scandaloase. Îmi place tot ceea ce implică imaginaţie şi creativitate. Mă plictisesc toate celelalte.. .”

Cel mai bun volum de poezie: „Gothic” de Ştefan Bolea, Editura Herg Benet.

Cel mai bun volum colectiv de poezie: „MARFĂ reîncărcată” de Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ, Dan Pleşa, Bogdan O. Popescu, Editura Brumar.

Critică şi Istorie literară

Premiul “Înk tănâr, înk cititor” – „Fotografie de grup cu scriitoare uitate: proza feminină interbelică” de Bianca Burţa-Cernat, Editura Cartea Românească

On-line

Cel mai bun blog de recenzii şi ştiri culturale: www.Bookiseala.ro , editat de Marius Ghilezan.

Cel mai bun blog de poezii şi proză scurtă: Poezie. Proză. Gânduri –Cristian Lisandru şi Marius Ghilezan – Ţigara unui viitor de paie

Cel mai bun blog de povesti pentru copii: Stropi de suflet – Aurora Georgescu.

Cea mai bună librărie on-line: Elefant.ro.

Cea mai activă comunitate on-line culturala: http://Cititordeproză.ning.com

Cel mai interesant demers umanitar al vreunui scriitor: “Poezie pentru Mâncare”- Adela Onete (Un premiu controversat, pentru că există voci – inclusiv în cadrul Proliteratura – care susţin că totul a fost o strategie de marketing. Însă, am preferat să vedem partea bună a campaniei, nu-i aşa Andra?!).

Premiul Tinerii scriitori: Marius Stefan Aldea, pentru poeziile sale inedite, ce parcă ne aduce aminte un pic de Nichita Stănescu.

Editura anului 2011: Editura Titronic, condusă de Bogdan Hrib. Motivele: promovarea autorilor în ţară şi în străinătate, dar şi pentru publicarea tinerelor talente sau debutanţilor.

Premiul special “Proliteratura”: Acuvio. Pentru ajutorul acordat şi pentru că este unul dintre puţinii bloggeri care ştiu că o poză te poate face să râzi mult mai repede decât 1000 de cuvinte.

Acestea fiind scrise, vă urăm un 2012 fericit şi mai bun ca 2011.

PS: Premiile sunt simbolice, înseamnă recunoaşterea talentului sau lucrurilor înfăptuite de către câştigători. Repet, pe alocuri multe dintre voturi au fost subiective.

http://proliteratura.eu/wp16/la-final-de-an-premiile-proliteratura/

http://cititordeproza.ning.com/group/revistasiteurilordecarteculturalebloguri/forum/topics/la-final-de-an-premiile-proliteratura

MOARTEA ESTE DE SEX FEMININ by MIRELA LUNGU !

2012-01-01T07:29:00.000+02:00

moartea - o gagica blonda, siliconata

cu buze a la angelina jolie si ceas Cartier

te invita in Bamboo si ti-o trage

all night long

***

fumezi un pachet de Marlboro

aprinzi tigarile cu bricheta

de la ultima ta achizitie

o pustoaica Madeleine

minora si fff pozitiva

incredibil de tandra, perversa si dulce

ea face sex oral si tu simti

.......

Daca vrei sa afli continuarea, nu uita ca poti cumpara volumul on-line de pe:

http://www.edituratracusarte.ro/magazin/detalii/biografia_coapselor

http://www.buybooks.ro/biografia-coapselor/biografia-coapselor.html

===============================

Doamna Mirela Lungu detine in portofoliu si 3 blog-uri:

http://euridice-badroomstories.blogspot.com/

http://biografiacoapselor.blogspot.com/

http://badroomstories.blogspot.com/

Lansare video a volumului "BIOGRAFIA COAPSELOR":

SECRETUL CARE UCIDE by IULIAN SIRBU !

2012-01-01T07:05:00.000+02:00

Un alt fragment din romanul

UN DETECTIV CU UŞOARE DURERI DE CAP

Fragmentul este din prima parte : SECRETUL CARE UCIDE

CAPITOLUL 1

Sunt înconjurat de trei tipi cu figuri destul de dure ca să nu mai aibă nevoie de pistoalele ce le ţin îndreptate spre mine.

- Papa, ţi-a sunat ceasul! zice unul dintre ei băgându-mi pistolul sub nas.

Ei, fraţilor, situaţia e albastră. şi ce-i mai grav e că nu pot să mişc nici măcar un deget, sunt complet paralizat. E tare nasoală senzaţia asta !

Amicul nu-şi face probleme de conştiinţă şi apasă pe trăgaci. Închid ochii dar în loc de împuşcătură se aude un ţârâit. Nu pistolul ţârâie însă, ci telefonul de pe noptieră.

Aiureala de mai înainte n-a fost decat un vis, măi baieţi!

Scutur din cap să-mi aşez creierul într-o poziţie mai comodă şi ridic receptorul.

-Alo, domnu’ Goldon? aud în receptor.

-Da,chiar el, zic uitându-mă la ceasul de pe noptieră.

-Sunt Jeff, Jeff Delmote!

-Ce dracu’ ai înebunit Jeff, mă trezeşti cu noaptea în cap! zic supărat căci ceasul arată mai puţin de cinci dimineaţa.

-Iertaţi-mă domnu’ Goldon, dar sunt în mare încurcătură. Nu pot să vă spun mai mult la telefon. Vă rog să veniţi la barul “Three Stars”, ştiţi unde este.

-Da, ştiu! În cinci minute sunt acolo, îi spun punând receptorul în furcă.

Pe Jeff îl cunosc de vreo cinci ani , dar niciodată nu l-am vazut (auzit de fapt) aşa de speriat. Mai speriat decât unul pe care l-a călcat trenul fără să-l anunţe mai întâi.

Şi dacă Jeff, care-i uns cu toate alifiile, e aşa speriat înseamnă că e groasă , fraţilor!

Aşa că nu mai stau pe gânduri şi îmi trag la repezeală nişte ţoale pe mine. Scot un pistol din sertar, îi verific încărcătura şi-l bag la centură. Nu închid bine uşa de la apartament c-am şi ajuns jos. Nu ridic bine piciorul de pe ambreiaj că am şi prins o sută la oră.

Îmi înfing piciorul drept în acceleraţie. Sper să nu treacă prin podea. Piciorul…

Acul vitezometrului ar vrea să se mai mişte dar nu mai are unde. A ajuns la maxim. Gonesc. Gonesc nu glumă, fraţilor! Nu mă mai opresc la stopuri . O să le cer scuze la întoarcere.

În trei minute plus ceva măruntiş ajung în parcarea de lângă barul “3 Stars”. Nici n-am închis bine portiera c-am şi intrat în bar.

Arunc o privire în dreapta. Nimeni.

Privesc şi la stânga. Tot nimeni.

In faţă, la bar, doar barmanul cu o figură de om pe care-l dor toate măselele în acelaşi timp. Unde naiba o fi Jeff?

Mă proptesc pe un scaun în faţa barmanului şi comand un whisky . Dublu. Sincer să fiu chiar aveam nevoie de ceva lichid, colorat şi tare. Foarte tare. Băutura alunecă pe gâtlejul meu mai repede decât apa din cascada Niagara.

Îl întreb pe barman de Jeff, dar el îmi spune ca n-a văzut în viaţa lui o persoană cu semnalmentele date de mine. Nu ştiu de ce, dar nu-mi place figura barmanului. Poate din cauza urechilor ca două foi de varza.

În dreapta mea , la capătul tejghelei observ un telefon. Pot pune pariu că de la el m-a sunat Jeff. Deci barmanul mi-a servit gogoşi. Gogoşile nu prea merg cu whisky (cel puţin nu în cazul meu), aşa că-mi strecor mana dreaptă după pistol. Mă răzgândesc însă şi o bag în buzunarul de la pantaloni de unde scot portofelul. Achit paharul cu whisky şi mai scot o hârtie de 5 $ şi o pun pe tejghea şi, fără să ridic mana de pe ea, îi zic barmanului:

-Intrebarea ramane aceeaşi. Răspunsul sper să fie altul acum.

Barmanul îmi arunca o privire şireată, dar şi speriată în acelaşi timp. Dupa ce s-a convins că nu ne aude nimeni pe o rază de cincizeci de mile, îmi spune:

-V-am minţit adineaori, dar m-au ameninţat cu pistoalele şi cuţitele. Au zis că-mi taie urechile dacă spun ceva.

Nu-i mare pierdere îmi zic în sinea mea, uitandu-mă la urechile hidoase din proprietatea insului cel aveam în faţă.

-Ei erau trei-continua el povestea- şi eu eram singur cu prietenul dumneavoastră. După ce m-au ameninţat l-au luat pe sus şi s-au cărat rapid. N-am putut face nimic.

Îmi aduc aminte de visul meu. A dracului potrivire şi acolo erau tot trei tipi!

-Poţi să mi-i descrii puţin pe cei trei? îl chestionez eu fară prea multe speranţe.

Amicul se gândeşte puţin, timp în care se trage de urechea stângă cu mâna dreaptă.

- Tipii erau îmbrăcaţi toţi trei la fel, cu impermeabile negre şi cu pălării cu boruri mari tot negre şi alea, ceva în genul mexican.

Cam ciudată îmbrăcăminte având în vedere că ne aflăm în plină vară, îmi spun în gând.

- Şi altceva, mai deosebit, n-ai observat la ei ? întreb .

-N-am reuşit să le văd feţele din cauza pălăriilor pe care le ţineau pe ochi.

Fac o mutră dezamăgită . Se pare că mare lucru n-am aflat de la el. Aud un pocnet sec. Mă uit mirat la barman. El pocnise. Din degete.

- Ar mai fi un amănunt, zice .

- Care? întreb eu.

- Unul dintre cei trei a făcut o mişcare bruscă la plecare şi i-a alunecat pălăria de pe cap.Aşa am observat că pe obrazul stâng avea o cicatrice oblică.

- E ceva, îi zic, mai mult ca să-l încurajez, căci deocamdată nu văd la ce să-mi folosească cicatricea tipului.

- Şi încă o chestie domnule, mai zice barmanul.

- Da, îi zic privindu-l întrebător.

- Prietenul dumneavoastră…ăă…am uitat cum îl cheamă…

- Jeff, Jeff Delmote, îl ajut eu.

- Aşa, Jeff. Când l-au luat tipii pe sus a rostit un nume, un nume de femeie. Parcă Lola, dacă am auzit eu bine.

Sar de pe scaun lejer agitat.

- Eşti sigur, Lola a spus ? îl întreb eu holbând ochii.

- Da,da, acum când mă gândesc mai bine, pot să pun mâna-n foc că aşa a zis!

Ei, băieţi, se pare că am pus mâna pe un fir! De acum rămâne să descâlcesc ghemul. Deja creierul meu începe să fiarbă sub efortul gândirii intense. Lola este prietena lui Jeff. Dacă el i-a rostit numele, înseamnă că ea e la curent cu încurcăturile lui Jeff. Sau cel puţin aşa sper eu.

- Ăia trei l-au auzit pe Jeff? îl întreb pe barman.

- Nu , nu cred. De altfel a vorbit foarte încet. Chiar dacă l-au auzit n-au înteles nimic. Jeff era cu capul întors spre mine.

-E clar ! zic şi împing bacnota de 5 $ spre barman. O merită.

El o culege cu dexteritate , deschide un sertar dar când să-i dea drumu’ îşi aduce aminte de ceva şi rămâne cu bacnota suspendată deasupra sertarului.

- Domnule, ar mai fi încă o chestie, zice el.

- Ce chestie?

- Vă rog să nu spuneţi la nimeni că ştiţi de la mine.

După ce-l asigur de discreţia mea, lasă să cadă bacnota în sertar şi-mi serveşte un rânjet de mulţumire. Îmi scot portofelul şi mai achit o sticlă de jumatate de whisky. O bag în buzunarul de la haină şi plec condus de barman până la uşa.

Mă urc în Chrysler-ul meu nici prea vechi nici prea nou. Scot sticla de whisky din buzunar şi o pun în torpedou. E bine să am o rezervă pentru vremuri grele. Bag cheia în contact şi-mi fac un mic plan de bătaie. Aşadar trebuie să dau de Lola. Din câte mi-aduc aminte lucrează la expresul “White Horse”, undeva la marginea oraşului. Dar mai întâi trebuie să trec pe acasă să bag ceva solid în mine. Sub plămâni simt un vid mai ceva decât cel din cosmos. Deşi dracu’ ştie cum o fi pe-acolo…

Pornesc motorul, ambreiez, bag într-antâia şi decolez mai ceva ca la cursele de formula 1.

Nici n-am parcat bine maşina pe alee c-am şi deschis uşa de la frigider (mă rog, asta după ce-am deschis şi uşa de la casă ). Mă înarmez cu tot ce mai găsesc comestibil prin frigider. Scot şi sticla de ţuică din dulap. În timp ce mă îndop cu tot felul de bunătăţi, bine stropite cu ţuica, caut în cartea de telefon numărul de la “White Horse”. Aduc telefonul de pe hol în bucătărie şi îl bag în priză . Am prize de astea pentru telefon în toată casa. Inclusiv în baie şi pe terasă.

Dar văd că unii dintre voi sunt nedumeriti în legătură cu băutura mea. Este un fel de vodkă adusă de nişte prieteni de ai mei de departe, tocmai din ţara lor de origine. România se cheamă. Din când în când mă aprovizionează cu apa de asta de foc, care e mult mai tare ca whiskyul, si cu mâncăruri făcute de ei în casă după reţete tradiţionale. Dar despre toate astea am să vă povestesc altă dată, când o să avem mai mult timp.

Salvez cafeaua în ultima clipă şi o torn în ceaşcă. Mă întorc lângă telefon şi formez numărul uitându-mă în cartea de telefon. Îmi răspunde o voce feminină careia îi fac imediat portretul în minte. Blondă, 1,65-1,70 m, corp bine confecţionat. Vârsta corespunzătoare. Oricum nu mai mult de 26 de ani 3 luni 2 săptămâni şi 4 zile. Rămâne să mă conving dacă am ghicit când o să am timp.

- Alo, papuşă, dămi-o te rog pe Lola la telefon, intru eu direct în subiect.

- Îmi pare rău dar nu-i aici. Astăzi are zi liberă. Cine o caută, vă rog?

- Un tip foarte bine, cu două mâini, două picioare şi un cap pe umeri cu ceva creier în el, dacă ai mai auzit de aşa ceva.

Tipa se pune pe râs. Şi râde, măi băieţi, râde fără să se mai oprească. Când s-a mai liniştit puţin o abordez din nou.

- Alo, baby, spune-mi te rog adresa ei. Eu nu mi-o mai aduc aminte.

Puicuţa întreabă pe cineva din apropiere apoi îmi spune adresa pe care o notez pe marginea cărţii de telefon. Mai aflu c-o cheamă Jenny. Nu pe cartea de telefon. Pe tipă. Inchid telefonul dându-i întalnire la o dată cât mai apropiată. Nu telefonului, fraţilor! Tipei. Răi mai sunteţi!

Mă uit la ceas şi constat că arată şase jumătate. E încă devreme, dar pentru Jeff mi-e teamă să nu fie târziu. Sper că nu prea târziu.

Cuvantul autorului:
Restul în cartea care preconizez că va apare în prima parte a anului acesta !

http://iulianes31.wordpress.com/2011/12/04/un-detectiv-cu-usoare-dureri-de-cap-fragment-2/

====================

Doriti si alte informatii ? Stati cu ochii pe blogul scriitorului =>

http://iulianes31.wordpress.com

Nu mă ucide ! by Anamaria-Cristina Tudorache

2012-01-01T06:53:00.000+02:00

Îţi plâng senzaţia de urmă ce ai lăsat-o în lumea mea,
În lipsa de culoare a sângelui meu prea plin de tine.
Prea gol de tine sufletul meu te strigă şi te adună
Într-o ultimă dorinţă imaginată, o primă vorbă bună
Şi o singură amintire netrăită, sădită într-un abis
De unde doar tu o mai poţi trăi în lipsă ascuns.
Eşti doar absent când cu a ta prezenţă ucizi o lume încă nenăscută
Dar trăită de atâtea ori cu ochii închişi prea strâns.
Nu mă ucide cu ultima-ţi suflare atent ascunsă

........................

continuarea, doar pe blogul sau: http://anamariacristinatudorache.blogspot.com/2011/11/nu-ma-ucide.html

Spor la citit !

NOUA TAXA AUTO VALABILA DE LA 01.01.2012 !

2011-12-30T19:13:00.000+02:00

Mare nebunie cu noua taxa auto, valabila de la 1 ianuarie 2012, de exemplu:

ABERATIA ANULUI 2011 ! Cel care cumpara o Dacia Solenza de la primul proprietar va plati 2814,75 Euro taxa pentru emisiile polunate.	In conformitate cu Art.4 al taxei, obligatia de plata a taxei revine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate in Romania asupra unui autovehicul rulat !
Va redam textul integral al art 4, aliniatul (2): Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in viguare la momentul inmatricularii. Cu alte cuvinte la prima transcriere a unui autovehicul cumparat inainte de 1.01.2007 se va plati aceasta noua taxa cu toate ca inainte de 1.01.2007 cumparatorii de autovehicule au platit prin pretul masinii o alta taxa si anume acciza. Dupa parerea noastra se ingradeste prin aceasta reglementare dreptul cetateanului de a dispune in mod liber de bunul lui, intrucat in aceste conditii multe masini inmatriculate inainte de 1.01.2007 nu se vor mai putea vinde deoarece, nu se vor gasi cumparatori, chiar daca automobilul respectiv se va vinde cu 1 leu.

http://www.automobiletv.ro/event.php?id=443

Calculator pentru "Taxa pentru emisiile poluante" cu emisie de CO2 valabil incepand cu 01 ianuarie 2012:

http://www.automobiletv.ro/specialTaxes.php

Nu uitati sa aruncati un ochi pe blogul domnului Heimann:

http://mihaiheimann.blogieren.com

si sa dati un mare LIKE pe pagina de facebook a emisiunii:

http://www.facebook.com/pages/Emisiunea-autoMOBILE/170038009749003

Va asteptam !

Horoscop 2012 cu Nicoleta Svârlefus

2011-12-30T14:23:00.002+02:00

LA MULTI ANI 2012 !

2011-12-30T09:33:00.000+02:00

AVENTURI LA SCHIMBAREA BULETINULUI

2011-12-28T09:31:00.001+02:00

Ho-ho-ho, dragii mei, va mai aduveti aminte de aventurile la E-ON GAZ ROMANIA ? http://scenariidefilm.blogspot.com/2011/09/porno-teatru-la-e-on-gaz-romania.html

A venit timpul sa-mi schimb buletinul, fara sa-mi dau seama ca el expira in cateva zile…. Ma pun cu burta pe net, caut informatii:

http://www.sibiuvirtual.ro/acte-necesare-carte-identitate.php#CarteIdentitateExpirareSchimbareNume :

La expirarea termenului de valabilitate, preschimbare, schimbare de nume:

Cerere tip pentru eliberarea cartii de identitate
Actul de identitate
Certificatul de nastere, casatorie, sentinta de divort ramasa definitiva si irevocabila (original si copie)
Certificatul de deces al sotului, sotiei (original si copie)
Actul cu care se face dovada spatiului de locuit (original si copie)
Chitanta reprezentand contravaloarea cartii de identitate (7 lei)
Timbru fiscal in valoare de 1 leu

Va intrebati ce mi-am luat cu mine ? Doar atat:

Cerere tip pentru eliberarea cartii de identitate – 1 leu, de la chioscul din fata Politiei ( nu trageti acolo la xerox, va costa mult mai scump )
Actul de identitate – in original, cel care expira
Certificatul de nastere, casatorie (original si copie)
Actul cu care se face dovada spatiului de locuit (original si copie)
Certificatul de nastere fetita (original si copie)
Dosar plic
Chitanta reprezentand contravaloarea cartii de identitate (7 lei)
Taxa de timbru = 4 lei ( ultimele 2 se platesc impreuna => 11 lei la POLITIE )

ORIGINALELE se iau imediat acasa !!!

OK, vine ziua ce mare, ma fac sexy si cu dosarul de acte dupa mine, plec spre Politie. Am noroc, lunea-miercurea-vinerea au program de la 8.30, si cum ceaul era 8:20, ajung la tanc.

Iau un nr de ordine de la ofiterul de serviciu, nr 2032, si ma asez la rand…… Sus, pe niste ecrane mai mici ca la E-ON, se anunt nr de ordine si ghiseul la care trebuie sa mergi sa depui actele ( sunt doar 5 la dispozitie, de la ghiseul nr 6 se ridica CI noua, in decurs de 7 zile lucratoare ).

Trec 10-15 minute s vine si randul meu, ma asez in fata ghiseului, scot actele din sacosa, i le prezint doamnei, totul super-ok, si-mi da nr de ordine la final, pentru a-l ridica in 7 zile lucratoare. Apoi ma asez alaturi, in aceiasi sala, la rand sa fac poza. Trec maxim 10 minute si gata, am scapat.

In maxim 30 de minute + alte 30 de minute drumul cu masina, am rezolvat problema noului buletin. ( altii veneau cu pile, dar chiar nu era cazul acum, era liber )

Saptamana viitoare merg sa-l ridic, cool !

BROKEN ANGEL

2011-12-25T14:04:00.000+02:00

Platesc bautura consumata la bar, las si un bacsis generos, imi iau haina de pe spatarul scaunului si ies in strada. Pana acasa nu am mult de mers, si cum stiam drumul ca-n palma, o iau pe scurtatura.

La un moment dat, aud un zgomot puternic in spate, ma opresc brusc si intorc capul , cand, ce sa vad, 3 dragusori aveau chef de lupta.

- Ha, ha, Florine, te-am gasit, in sfarsit…..

- Al nostru esti….

- Pe el…..

Si cei 3 se indreptara spre mine, gata-gata sa ma omoare…. Fac o eschiva spre stanga, doi pasi inapoi si…. sunt lovit in plin , cazand pe spate, lovindu-ma de un tomberon.

“Au, doare” strig eu in gand, incercand sa ma ridic.

- Ce faci ? de ce nu te aperi....

- Te laudai ca esti tare.....

- Sa-l terminam.....

Si cei 3 continuara sa ma atace. Sunt lovit puternic, cu picioarele in stanga, in dreapta, peste tot unde talpile lor puteau avea contact cu, corpul meu.

- Da-i, asa…

- E bine….

Nu puteam riposta sau mai bine zis nu aveam chef sa ripostez…. Dupa cateva secunde, se auzi o bufnitura in spate, la 30-40 de metri de noi….

- Ce-a fost asta ?

- Ce s-a auzit ?

- Du-te si vezi…

Unul din dracusori porni sa verifice, iar ceilalti doi, continuara sa ma loveasca…..

- Hei, cine este aici ? Yuyu, te-am pr ….

Si mai multe nu avu timp sa spuna, ca si o lovitura puternica de picior in dobori.

- Opa, avem invitati la cina, yummy...

- Da, da….

- Buna, animalelor, vreti cu incetinitorul sau pe repede-inainte…..

Era, EA, Ingerul meu pazitor.

- Bine ai venit !

- Sa mergem…

Cei doi ma lasara lipit de gard, plin de rani, si incepura sa se lupte cu EA. Lupta parea inegala, mai ales ca ei purtau arme, niste sabiute ciudate, special croite pentru ingerasi, pentru aripioarele lor.

Dupa zeci de lovituri, de ambele parti, plus ca si al treilea dracusor isi revenise, EA fu ranita la una din aripioare si cum primi o lovitura dubla de picior, se trezi aruncata peste o masina parcata alaturi.

- Gata, esti terminata…

- Da, da…..

EA, plina de rani, sangerand puternic, se ridica in doua brate si uitandu-ma spre mine, spuse:

- Florine, daca eu mor, mori si tu !!!

- Ha-ha, incepui sa rad cu gura deschisa pana la urechi… Poate chiar asta vreau…. Sa se termine acest chin….

- Florine, gandeste-te la fiica ta!

Aceste cuvinte, FIICA TA, ma facura sa tresar. Aveam acasa o fetita minunata, o bomboana, nu alta. Cum sa creasca ea fara tata !?

Ma ridic usor in picioare, scot sabia de samurai pe care o port tot timpul la mine si incep sa alerg spre EA:

- V-am spus doar ca nu lovesc cu mana…..

Si ajungand lana cei 3, incep sa lovesc in stanga, in dreapta, in sus, in jos, lateral, sute de lovituri de sabie, de picior, dar nu si de mana……… dupa 10 minute, cei 3, cu capetele taiate, se transforma in cenusa, diparand inapoi de unde au venit…

Incep sa privesc de jur-imprejur, cautand-o cu privirea pe EA, ingerul meu pazitor. Incerc sa ma concentrez, sa ascult orice sunet , sa ma leg de orice imagine care ma poate ajuta s-o gasesc. “Uite-o”, zic eu, vazand-o sub masina.

- Gata, s-a terminat. Sa mrgem !

O ridic usor in brate, fara s-o ranesc la aripa zdrobita de atatea lovituri, si usor, ma indrept spre apartament. Eram singur acasa, sotia si fiica tocmai plecasera la bunici. Deschid usa, intru direct fara sa ma descalt, si o asez usor pe pat, punandu-i o perna moale sub cap.

- Am ajuns, usor, asa, o sa te faci bine……

O privesc, era epuizata, iar cearsaful de pe pat, alb, incepu sa se inroseasca si mai mult. Nu era timp de pierdut, trebuia s-o salvez. Alerg fuguta in baie si dau drumul la dus. Apoi, ridicand-o usor de pe pat, o duc in baie si o bag sub dusul cu apa potrivita. Imediat apa se facu rosie, cadita umplundu-se vazand cu ochii.

- Au, mai usor, spuse ea, rezemandu-se de peretele din stanga mea.

Ridic cu mana dreapta burele sotiei, si incerc, cu blandete, sa-i spal aripa ranita, s-o sterg cu gingasie pe trupul plin de rani.... Gemea de durere, incordandu-se sub fiecare atingere de-a mea.

Privesc spre gelul de dus, si ma intreb daca ii poateface rau. Iau flaconul, torn putin peste burete, il trec pe sub jetul de apa, si incep sa-i sterg aripa. In acea clipa, pana cu pana, incepura sa-i cada de pe aripi….

- Nu, nu asa….. stiga EA de durere, cazand in genunchi.

O ridic usor, dar fiind prea grea, parca mai grea ca la inceput, opresc apa, asez buretele la locul sau, si ridicand-o usor de sub aripi, o scot din cabina de dus. Apuc cu mana stanga un prosop curat, de bumbac, si intru cu ea din nou in camera.

Asez prosopul pe pat, dupa ce dau la o parte cearsaful plin de sange, si o asez usor. Era atipita.... Iau cu grija din dulap o paturica si o invelesc, cu grija, sa n-o trezesc. Ok, pana acum este bine….

Ma indrept, pasind ca pe ace, in bucatarie si-I pregatesc o supita calda, si bine-cunoscuta cafea cu o lingurita de zahar si una de coffeta. Cele 20 de minute trecura repede, si, intorcand capul spre pat, observ ca EA disparuse, lasand pe prosop, un joc de cuvinte desenat din penele sale : < Ai grija de familia ta ! Si te tine ! Multumesc ! >

Ma asez la masa, sorbind cu graba din supita mea si din cafeaua calda, privind cu bucurie la fotografia de pe perete. Erau cele doua minunatii din viata mea: fiica si sotia !

- Va iubesc si mi-e dor de voi ! continuand sa sorb din supa calda de pe masa.....

© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate

A.D.N. DE CAMPION

2011-12-25T10:25:00.000+02:00

Acum cateva zile ma viziteaza un vechi si bun prieten, tocmai intors din Italia. Si cum povesteam noi la un pahar de vorba, ne aducem aminte de vremurile de demult, pe cand practicam amandoi artele martiale.

La un moment dat, prietenul meu schimba stilul de lupta ( la 2-3 ani schimba stilul, invata loviturile de baza, anumite kata, apoi continua pe cont propriu ), ajunge la un nou stil, unde, in dojo, baietii foloseau kimono-uri albastre. Zis si facut, dar de unde sa ia el acum, un kimono albastru. Isi aduce aminte ca eu am acasa unul pus deoparte, trege o fuga pana la mine si cum era disponibil, i-l ofer cu draga inima ( numai ca era alb ).

Dupa ce pleaca de la mine, se intalneste in fata scarii lui, cu Ady, colegul sau de antrenament, alaturi de care a trecut la noul stil de lupta.

- Ce faci, frate ?

- Am fost alaturi si mi-am luat un kimono alb, numai ca trebuie sa-l fac albastru….

- Las’ pe mine, ca-l rezolv eu.

Urcara amandoi la Ady acasa, si se pusera pe treaba. Ady, expert in chimie, se apuca de combinat ce gaseste prin casa si pune kimono-ul la colorat. Dupa 3 zile, Florinel il imbraca si pleaca la antrenament. In sala, toata lumea zambi, el nestiind de ce.

La un moment dat se aporpie de el Sensei.

- Ce-i cu asta, Florinele ?

- OS , Sensei ! E noul meu kimono . Va place ?

- Da, daca ar fi albastru, nu bleu !

Florinel, intelegand acum de ce zambeau colegii sai, raspunse usor:

- Dar este din familia culorii albastre, si trebuie sa admirati ca este colorat uniform…..

Sensei zambi usor si pleca mai departe.

Dupa cateva luni, Florinel si vecinul sau Ady, facura o deplasare la bucresti, la Campionatul National . Fiind cel mai mare, Florinel castiga la categoria sa.

Faza interesanta urmeaza dupa, Ady, fiind mai mic cu vreo 7 ani, cere, inainte de final ape care o avea de disputat, kimono-ul de la vecinul sau. Stupoare, Ady castiga si el finala nationala la categoria sa de varsta/greutate.

Ei, credeati ca asta este tot ? NU ! La final, cand sa plece din sala, un coleg de club cu ei doi, ajuns si el in finala, cere si el kimono-ul fermecat de la cei doi. Si ??? Bine-inteles, si el va castiga finala……….

Un kimono si 3 campioni nationali, va dati seama ce ADN de campion avea kimono-ul meu ? :)

CRACIUN MAGIC !!!

© 2011 Chiriac Vasile-Florin. Toate drepturile rezervate

CRACIUN MAGIC ALATURI DE CEI DRAGI !

2011-12-24T17:33:00.000+02:00

Sursa foto: http://felicitari.demjay.net/wp-content/uploads/craciun2010_58.jpg

http://www.romaniisuntdestepti.ro

2011-12-06T23:37:00.000+02:00

" Scenaristi de film si teatru " - grup deschis pe FACEBOOK !

2011-12-04T19:13:00.002+02:00

Toti cei care au scrise piese de teatru, scenarii, scurt-metraje sau lung-metraje, se pot alatura fara probleme! Opere puse in scena, lucrari trimise la festivaluri, concursuri.

In plus, puteti posta liber noutati din domeniu, lansari de carte, invitatii la diferite evenimente, cronici literare, bloguri personale, schite, povestiri, poezii, etc.

Spor la treaba !

https://www.facebook.com/groups/118653791518198/

Va asteptam cu drag !

Blog-ul domnului Mihai Heimann !

2011-11-20T17:31:00.001+02:00

Realizatorul emisiunii autoMOBILE si-a faurit azi primul sau blog.

Va invit sa cititi articolele mele scrise pe blogul meu personal la adresa :

http://mihaiheimann.blogieren.com/

Pagina de facebook a emisiunii o gasiti la adresa:

https://www.facebook.com/pages/Emisiunea-autoMOBILE/170038009749003

Afis lansare Iasi - Mirela Lungu - "Biografia Coapselor"

2011-10-28T12:08:00.000+03:00

Atelier de scenaristica

2011-10-27T08:35:00.000+03:00

Atelierul de scenaristica are ca scop descifrarea limbajului cinematografic prin intermediul scenariului si insusirea elementelor care le formeaza.

Vom vorbi, la acest atelier, despre importanta povestii filmice si despre cat din povestea de pe hartie ajunge pe ecran. Participantii la acest curs vor fi indrumati in redactarea ideilor pentru ca ele sa ajunga in varianta de scenariu. Cursul se adreseaza tuturor persoanelor ce au povesti si vor ca povestile lor sa ia forma unui scenariu cinematografic. Nu exista o limita de varsta, singurul criteriu de participare este acela de a avea o poveste pe care tin sa o transmit mai departe .

Atelierul este format din opt sedinte. Fiecare sedinta se va imparti intr-o parte teoretica (cu exemplificari din filme) iar in cea de a doua parte se vor structura informatiile acumulate prin intermediul exercitiilor creative.

Structura cursului :

Sedinta 1: Importanta povestii si componentele ei

• se va realiza un scurt istoric al “povestii”

• se va face cunoscuta povestea fiecarui cursant

• o scurta istorie a cinematografului – evolutia povestii in cinema

Secvente din primele filme : Lumiere ( un colaj), Thomas Alva Edison, George Melies – Calatorie in luna.

Sedinta 2: Trecerea de la idee la scrierea scenariului

• componentele unui scenariu de film

• definitia fiecaruia

• cum se incepe lucrul la un scenariu? (plecand de la un exemplu se parcurg toti pasii de scriere)

Secvente din filmele: Taxi driver - Martin Scorsese – Writer: Paul Schrader, The Straight Story regie David Lych – Writers: John Roach, Mary Sweeney, Everybody is fine – regie Kirk Jones Writers: Kirk Jones, Massimo De Rita.

Sedinta 3: Real sau fabulatie

• Unde intervine creativitatea scenaristului?

• Care e granita dintre realitate si imaginar?

• De ce scenaristul e considerat primul creator al unui film?

• Credibilitatea scenariului , o regula pentru realizarea filmului

Secvente din filmele: Marele dictator – regie Chaplin Writer: Charles Chaplin, Omul elefant regie David Lych Writer :Eric Bergren (screenplay) & David Lynch (screenplay), In Bruges regia Martin McDonagh – Writer: Martin McDonagh.

Sedinta 4: Personajul si importanta lui in poveste

• Ce insemna personaj ?

• Ce modificari ia personajul in functie de poveste?

• Ce insemna fisa de personaj si importanta in desfasurarea scenariului?

Secvente din filmele: Taxi driver – regia Martin Scorsese – Writer: Paul Schrader, Night on each- regia Jim Jarmush Writer: Jim Jarmusch, A Bronx Tale regia Robert deNiro – Writers: Chazz Palminteri (screenplay)

Sedinta 5: Scenariul de Oscar

• Cate povesti exista ?

• Cui se adreseaza povestea, pentru cine e scrisa si de ce?

• Care este reteta unui scenariu bun?

• Exemplificari din filme care au castigat Oscarul pentru scenariu original si din filme de categoria C

Secvente din filmele: Crash – Paul Haggis, Bobby Moresco, Eternal Sunshine of the Spotless Mind – Charlie Kaufman, 21 de grame Director: Alejandro González Iñárritu Writer: Guillermo Arriaga

Sedinta 6: Trecerea de la literatura la scenariu

• Care sunt regulile esentiale de scriere?

• Diferentele dintre literatura si scenariu.

• Luarea unui fragment literar si transformarea lui intr-un scenariu de film

Secvente din filmele: 2007 The Departed – William Monahan după filmul Infernal Affairs Regia Martin Scorsese, Brokeback Mountain – Larry McMurtry şi Diana Ossana după povestirea lui E. Annie Proulx Regia:Ang Lee, A Midsummer Night’s Dream- Regia Michael Hoffman Writers: William Shakespeare (play), Michael Hoffman

Sedinta 7: Scenariul de film ; scenariul de reclama , scenariul de videoclip ; scenariul de documentar

• Cum se redacteaza fiecare ?

• Cui i se adreseaza fiecare ?

• Exemplificari din filme, reclame, documentare

Calup de reclame , scurt metraje si videoclipuri.

Sedinta 8: Exercitii de scriere

http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2010/atelier-de-scenaristica-2/

Proiectul literar CITITOR DE PROZA !

2011-10-22T08:57:00.001+03:00

Cititor de Proză este un proiect cultural dedicat promovării creațiilor scriitorilor și artiștilor plastici români și se desfășoară cu preponderență în spațiul virtual.
Întreaga sa activitate este susținută prin voluntariat, oferind 20 de ateliere de creație cu tematică diferită, toate funcționând sub licența Creative Commons Attribution-Non-Commercial-No Derivative .

Componența administrației proiectului:

http://cititordeproza.ning.com/page/proiect-cititor-de-proza-1

Structura proiectului:

-siteuri:

Site-ul proiectului : http://cititordeproza.ning.com/

Biblioteca proiectului: http://cititordeproza.wordpress.com/

Revista Faleze de piatră : http://falezedepiatra.net/

Site dedicat recenzilor de carte :

http://protectiaconsumatoruluideliteraturacontemporana.wordpress.com/

Site de dezbateri și educație culturală: http://cititordeproza.toateblogurile.ro/

Frecvența Cititor de Proză ( podcast) : http://republicaaudiovizualului.podbean.com/

http://cititordeproza.blogspot.com/ ( anunțuri)
http://cititordeproza.weblog.ro/ ( anunțuri)

- ‘’ferestre’’ de promovare:

http://www.flickr.com/photos/50095574@N08/
http://www.scribd.com/Cititordeproza

http://www.facebook.com/group.php?gid=101400933233164

http://ro.netlog.com/groups/cititor_de_proza

http://twitter.com/CititordeProza/

http://apps.facebook.com/mypodbean/podcast-detail.php?pid=76677&ref=share

http://www.youtube.com/user/Hopernicus

http://www.myspace.com/hopernicus

http://www.google.com/profiles/cititordeproza

http://digg.com/cititordeproza
http://www.stumbleupon.com/stumbler/CititordeProza/

http://digg.com/cititordeproza

- galerii de prezentare:

http://tripwow.tripadvisor.com/tripwow/ta-009a-6dc2-a89d

http://s781.photobucket.com/albums/yy100/CititordeProza/Galeria%20Cartile%20Cititor%20de%20Proza/?albumview=slideshow

http://www.flickr.com/photos/50095574@N08/show/

Rugăm pe toți cei interesați în susținerea unui asemenea proiect să ni se alăture!

Ne puteți adăuga în listele dvs. de bloguri ( blogroll) sau de contact. De asemenea, puteți poate prelua bannerul proiectului sau insigna site-ului principal de la adresa http://cititordeproza.ning.com/ ( sus, în partea stângă a paginii principale).

Membrii a diferite forumuri culturale pot atașa semnăturii următorul link:
http://cititordeproza.ning.com/

Sper să ne fiți alături și dacă vă va face plăcere, să ne recomandați celor dragi.

Vă mulțumim din suflet și vă dorim multă sănătate!

Cu încredere,

Administrația proiectului Cititor de Proză

Concurs carte pentru sufletul tau - au venit cartile !

2011-10-13T19:59:00.000+03:00

Dupa cum aminteam acum cateva zile, in postarea http://scenariidefilm.blogspot.com/2011/10/carte-pentru-sufletul-tau-castigator.html , prin bunavointa dnului Florin Ungur, am primit in loc de 4 carti, "numai" 8 !!!

Alte informatii gasiti pe:

https://www.facebook.com/ungur.florin

sau in grupul facebook:

https://www.facebook.com/groups/222867787770755/

Nu uitati, a inceput concursul nr 5:

http://cartepentrusufletultau.wordpress.com/2011/10/12/concurs-nr-5/

BAFTA !

„România Mare" şi „Tricolorul" au o nouă adresă de Internet

2011-10-10T13:09:00.000+03:00

Comunicat de Presă

Începînd de duminică, 9 octombrie 2011, publicaţiile PRM, „România Mare" şi „Tricolorul“, pot fi accesate pe următoarele adrese de Internet: www.ro-mare.ro şi, respectiv, www.ziarul-tricolorul.ro .

Aducem la cunoştinţă cititorilor noştri că am renunţat la vechile site-uri, http://www.ziarultricolorul.ro/ şi http://www.romare.ro/ , întrucît escroaca Alina Alupoaie, care a făcut afaceri bănoase pe seama lor şi, mai nou, le-a confiscat (?!) se face vinovată de fraudă informatică şi de cenzură la adresa publicaţiilor PRM, încălcînd articolele 43, 44 şi 45 din Legea nr. 161/2003. Pentru aceste fapte, persoana respectivă a fost dată în judecată. Precizăm că folosirea în continuare a vechilor site-uri în numele publicaţiilor PRM este ilegală şi va suporta rigorile Legii.

BIROUL DE PRESĂ AL PARTIDULUI ROMÂNIA MARE

9 oct. 2011

http://corneliuvadimtudor.blogspot.com/2011/10/romania-mare-si-tricolorul-au-o-noua.html

Pagina facebook a emisiunii autoMOBILE !

2011-10-05T08:29:00.000+03:00

Daca iubesti masinile si nu numai, un mare LIKE te rog pe:

http://www.facebook.com/pages/Emisiunea-autoMOBILE/170038009749003

Multumesc !

Carte pentru sufletul tau - castigator concurs , premiu carti crestine !

2011-10-01T06:50:00.000+03:00

Am un bun prieten, care la toate concursurile de pe net cu premii in carti, daca nu participam eu, le castiga !
Asta pana intr-o, cand pe facebook, dau de:

http://cartepentrusufletultau.wordpress.com/2011/09/18/concurs-nr-2/

Il intreb pe bunul meu prieten, daca intra in concurs si-mi raspunde scurt: " Las si pe altii. Intra tu, eu ma retrag, poate ai noroc !"

Zis si facut...... dupa 2-3 ore, ma inscriu in concurs, si ce sa vezi, aseara primesc mesaj ca am castigat!

Multumiri prietenului meu, ca n-a intrat in concurs si astfel am avut si eu o sansa de castig, multumiri http://www.bjnewlife.org/ - pentru carti si domnului Ungur Florin, pentru tragerea la sorti !

Sa ne vedem cu bine, la concursul nr 4 ( aveti timp pana pe 09.10.2011 ) :

http://cartepentrusufletultau.wordpress.com/2011/09/27/concurs-nr-4/

BAFTA !

BLOG DE POEZIE by Anamaria-Cristina Tudorache !

2011-09-25T19:21:00.003+03:00

Motto: < Suferinţele de tot felul sunt educative şi creative imediat cum începi să le cauţi partea bună din esenţa lor. >

Vino, tu, toamnă

Vino, tu, toamnă în culori, să mă confund cu tine,

Să mă dezbrac în faţa ta de ultima podoabă,

Să mă cuibăresc la rădăcina copacilor tăi adormiţi

Şi să visăm împreună sub pătura gândurilor cazute.

Vino, tu, toamnă în culori şi plouă-mi în griuri

Să fiu eu în bătaia vântului, să nu ştiu încotro,

Să fiu propriu-mi must, să tun şi să fulger

Şi tu să-mi zâmbeşti din stoluri grăbite spre început.

Vino, tu, toamnă în culori, că moartea nu-i neagră, e vie,

Să îmi spui că rece-i doar gândul, pământul e veşnic cald,

Să mă rătăceşti în mulţimea de frunze, să îţi fiu hrană

Şi în crengile goale, parfumul să-ţi simt în fumul din hornuri.

Vino, tu, toamnă în culori peste griuri, să mă vezi, să te văd,

Să mă simţi, să te simt, să jelim împreună pe geamuri

Să îmi fii rece când mi-e cald, să-ţi ţin cald, să trosnim

Şi să ne trecem împreună peste ani... şi peste ani.

Vino, tu, toamnă în culori şi norii alungă-mi cu ai tăi.

Eu sunt aici, în agonie şi încă te aştept.

http://anamariacristinatudorache.blogspot.com/2011/09/vino-tu-toamna.html

Vânător şi vânat deopotrivă

Timpul. Cel mai mare duşman al existenţei mele,

Mecanism cu precizie dubioasă, îndoielnică şi regulă proprie,

Darnic şi lacom, constructiv şi distructiv, dual.

Mă transformă în vânător şi vânat deopotrivă,

Mă forţează să pendulez între două lumi cel puţin;

O lume a lui " trăieşte " şi alta a lui " există " ,

Imposibil de îmbinat perfect, precis, complet.

Între cele două lumi poti alege liantul de fum, de vid

Sau iluzie, oricum se vor risipi intr-o clipă, în timp.

Te refuz, dragă Timp şi îndrăznesc a îţi declara război

Cu propriile tale arme de mult depăşite, învechite.

Nu ai fost în stare să îmi calculezi eternitatea.

Te voi ucide şi îmi voi creea propriul mecanism de masură

Pentru momentele în care liniştea asurzitoare mă copleşeşte

Şi îmi permite să fiu, să trăiesc, să exist deopotrivă.

http://anamariacristinatudorache.blogspot.com/2011/09/vanator-si-vanat-deopotriva.html

Te-am întâlnit în drum spre poarta iadului

Te-am întâlnit în drum spre poarta iadului.

Când te-am zărit, zâmbeai şi mi-ai făcut cu mâna.

Oh, am ştiut, chiar am ştiut că tu mergi pe alt drum,

Am îngheţat, m-am dezgheţat şi am ucis din nou,

Cum am ucis de atâtea ori înainte

În calea mea un zâmbet inocent ori indecent,

O floare colorată mult prea viu ca să trăiască,

Un pom bătrân ce se dezbrăca de frunze...

Doar în amorul propriu, doar ca să mă încălzească.

Şi am ucis şi un om în drumul meu, pe mine.

Am regretat abia când te-am zărit; zâmbeai.

De ce acum ? De ce abia acum doar dracu îmi va spune.

În faţa mea se apropia semeaţă, rece, neagră,

Paradoxal, poarta iadului arzândă şi dorită

Prin fiecare pas în plus, în minus ce îl făcusem

Şi am păşit în amorţeală mai mort ca viu

Mistuit de amintirea ta în drum spre poarta iadului.

Când te-am zărit, zâmbeai şi mi-ai făcut cu mâna.

http://anamariacristinatudorache.blogspot.com/2011/09/te-am-intalnit-in-drum-spre-poarta.html

Îţi plouă pe aripi, îngere

Îngere, ador cum îţi plouă pe aripi

În noaptea asta rece şi oarbă.

Cerul nu te mai vede şi nu te mai vrea.

Mă bucur că nu îţi mai poţi lua zborul

Când doare şi plângi în palmele arzânde.

Nu vezi în jos, nu vezi nici sus, niciunde;

Priveşte doar spre mine cum îţi suflu.

Nu vreau să ţi le usuc, nici să le vindec,

Sper doar să îţi dispară aripile plăpânde

Prea grele, prea negre si prea ude

Şi să devii om, mai om, prea om,

Chiar dacă ştiu că vei muri înnainte

Vreau să mă bucur de tine atât cât vei trăi.

Fii om, îngere, Dumnezeu te aşteaptă

De vei trece de chinuri şi vei iubi;

Abia atunci nu vei mai muri vreodată

Îţi plouă pe aripi, îngere, renunţă.

http://anamariacristinatudorache.blogspot.com/2011/09/iti-ploua-pe-aripi-ingere.html

Sunt un fir de nisip pe o plajă

Sunt un fir de nisip pe o plajă

Virgină până nu demult

Adesea, valurile mă udă,

Cei mai mulţi nu mă văd

Şi toţi mă calcă in picioare.

Vântul mă plimbă

Ori mă rătăceşte

În toate direcţiile

Şi, ca prin vis, mereu ajung aici.

Tu doar o zi m-ai călcat în picioare,

Apoi m-ai adunat cu mâna ta

Dreaptă, creatoare

Iar cu stânga

M-ai apărat de vânt.

Şi m-ai aşezat grijuliu într-o carte

Şi nu am ştiut, nu am crezut...

Era cartea vieţii tale

Cu pagini albe, prea albe

Pentru un fir de nisip.

http://anamariacristinatudorache.blogspot.com/2011/09/sunt-un-fir-de-nisip-pe-o-plaja.html

Locul I, Festivalul national "Petre Ghelmez" 2003

Scrisoare intredeschisa

Anamaria-Cristina Tudorache

Domnule Homer,nu cred in “Iliada”ta.

Cu “Odiseea”-i alta poveste,parca mai tine…

Razboiul tau pare-un decor de mucava,

Dar “Odiseea”-i viata traita de mine.

Domnule Homer,Elena-I doar femeie,

La fel de femeie ca o vecina de bloc,

daruita unui Paris,derbedeu,dandu-i o cheie

De la garsoniera-i aflata mereu in alt loc.

Domnule Homer,simt ca lupta incepe,

Ulise-i pe drumul stiut,spre Ithaca

Hai sa mai bem un pahar,da-mi si branza,trei cepe,

Sa ne-apropiem,sa ne pipaim pana vine dadaca.

Domnule Homer,e-o lume intreaga-ntre noi.

Scoate-ma,de poti,de aici!Ia-ma in al tau convoi.

Ultimul pas

Anamaria-Cristina Tudorache

Mi-e teama ca lumea va face

Inca un pas gresit

Si ca acela va fi chiar

Pasul meu.

Traim cu dintii stransi,

cu gurile cascate,

cu pumnii in pozitie de lupta

si cu ochii inchisi.

Dar traim.

Sa fie mai dulce plecarea?

De-asta mi-e teama:

Ca lumea sa nu faca pasul gresit

Fara sa ma intrebe.

Sunt iubita

Anamaria-Cristina Tudorache

M-a-nnourat primavera asta banala,

traita de cate ori inainte-mi

de te miri cine.

Nu e primavara mea,

Vreau sa spun

e ceva second-hand prafuit si uzat.

Eu am, dragii mei,

orgoliul

de a trai oricare-anotimp

dupa reguli precise.

Ning, daca vreau, iarna, in zile anume,

imi trag pledul rosu al verii pe spate si pulpele arse,

iar toamna sunt propriu-mi must.

Si vine primavara asta banala,

fara vreo regula,

fara mesaj dinainte.

As refuza-o daca n-as sti

ca-s iubita.

Firul de iarbă

Anamaria-Cristina Tudorache

Urâtă zi ! Simt planeta de tot şubrezită,

Speriată ca fecioara în clipa dinaintea iminentului viol.

Războaie demente, iscate de ciocli bolnavi, scăpaţi suspect din ospicii,

Iubiri răzgâiate şi televizorul ca o matroană cu curul gol.

Parcă-i ceva ce nu merge în lumea-mbătată de toate,

Paharul de ură se varsă peste haine de gală,

Scenariul sporeşte cu scene de graţie şi groază,

Iar luna perfectă se sparge, urâtă, în mii de felii, ciuruită de boală.

Tu singur, tembel, decăzut într-un blând ucigaş de visare,

Priveşti depărtarea şi cazi înrobit de firul de iarbă.

Voi fi unicul poet bogat

Anamaria-Cristina Tudorache

Poeţii României sunt

( aşa se spune prin ziare )

Nişte cetăţeni săraci.

Deţin doar propriile dicţionare de rime,

Nişte raniţe cu metafore

Şi câte-o gamelă plină cu simboluri.

Dacă

- mă-ntrebă mama, gaşca, vecinii -

Voi deveni poet,

Ce mi se va-ntâmpla ?

Fiţi liniştiţi

- le spun tuturor -

Nu voi fi chiar sărac de tot,

Ci chiar

Poetul renumit, unicul, iubitul, doritul, adoratul.

Foamea nu mă va bântui

Decât de trei ori pe zi,

La orele de masă.

În oglindă

Anamaria-Cristina Tudorache

Dispreţul pe care vi-l arăt,

Colegi torţionari,

N-are nimic de-a face cu sufletul.

Nici cu mintea mea.

E, mai curând,

Un reflex.

Parcă vă ştiu de undeva,

Din vreo bancă de şcoală încălzită,

Dintr-o oră de curs cu un profesor absent,

De la un spectacol de teatru

Unde vă mângâiaţi pe picioare,

Tot fără chef,

De la ziua majoratului meu,

Când mâncaţi marijuana pe pâine, visând

Sex la pătrat.

Dispreţul pe care vi-l arăt,

Colegi fără vină şi teamă,

E o parte din greaţa

Cu care mă privesc în oglindă.

http://anamariacristinatudorache.blogspot.com/2011/09/locul-i-festivalul-national-petre.html

Materialele care apar pe acest blog apartin autorului si nu se pot reproduce fara acordul scris al acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate potrivit Legii 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe.

http://anamariacristinatudorache.blogspot.com

Alte poezii si lucrari scrise de ea, gasiti pe blogul sau, afisat mai sus!
Ma rog la bunul Dumnezeu ca anul viitor sa primesc un volum de poezii, cu autograful autoarei!
Lectura si navigare placuta pe mai departe !

Cu si despre literatura pe internet !

2011-09-25T07:54:00.001+03:00

Va recomand cu caldura cateva grupuri si link-uri literare de pe internet:

https://www.facebook.com/groups/librarie/ - 256 membri

https://www.facebook.com/groups/scriitorcauteditura/ - 99 membri

https://www.facebook.com/groups/cartidecitit/ - 1411 membri

https://www.facebook.com/groups/SemneBune/ - 1978 membri

https://www.facebook.com/group.php?gid=118653791518198

http://cititordeproza.ning.com/ - 1054 membri

http://tineriiscriitori.ning.com/ - 444 membri

Mai stiti si altele ?

Multumesc !

Nuvela Martirul, autor Emanuel Pope, lectura Maia Martin

2011-09-24T07:02:00.000+03:00

VA MULTUMESC PENTRU TOT !

http://martinmaia.blogspot.com/2011/07/nuvela-martirul-autor-emanuel-pope.html

Nuvela Martirul (fragment)
autor Emanuel Pope

1. Pribeagul
2. Refugiul
3. Satul
4. Ielele

Lectura, montaj Maia Martin

Muzica:

1. Sunetele iernii
si
2. Corala Euterpe - albumul "Tie, Doamne"

Gavriil Musicescu - Pre Tine Te laudam
Gheorghe Cucu - Miluieste-ma, Dumnezeule
Mihail Berezovski - Aparatoare Doamna
Nicolae Lungu Sfant - Domnul Savaot
Mircea Badulescu - Tatal nostru

Nuvela Martirul (fragment)

Pribeagul

„-Și totuși trebuie, domnule profesor, să se scrie o istorie a celor trei decenii, patru decenii.
-Asta să se scrie abstract…”( Petre Țuțea, „Memorialul Durerii”)

Se trezi cu o durere în umeri. „De pe urma întâlnirii cu cerbul”, se gândi. Nu era prima dată. Mai avusese asemenea dureri, ba chiar și mai rău, de când tot hălăduia nopțile prin întunecimile acelor locuri. Se răsuci ușor pe o parte și cu degetele palmei drepte își făcu o vizetă la nivelul ochilor prin fânul căpiței. Pe-acolo își aruncă ochii împrejur și ascultă. Nimic. Doar murmurul greierilor și din când în când sunetul târâtoarelor pământului căutând prin paiele risipite din jurul batozei. Își ascuți auzul cât putu mai bine. Ascultă din nou. Dinspre satul îndepărtat, prinse a se auzi zgomotul unui lanț lovindu-se în muchiile de piatră al unei curți. „Un câine”, îşi spuse. Apoi din nou liniște. Satul încă dormea. De fiecare dată, trezindu-se, gîndul asta cu satul care doarme, îl întrista peste măsură. Și, deși, demult ar fi trebuit să-și fi risipit puterea, gândul continua să-i viețuiască în preajmă precum o ispită. Aerul nopții, de-acum, se și îmbulzea prin vizetă, revarsandu0-se ca o apă rece. Îi lăcrimară ochii și, la scurt timp, respirația i se aburi. Se hotără și pășii în afara căpiței, scuturându-și cu mișcări încete firele de iarbă de pe chip și haine. Își reînnodă apoi șireturile bocancilor și își ridică rucsacul pe umeri cu cât mai puțin zgomot. Trecu prin umbra siluetei masive a batozei ce domina câmpul și mai înainte de-a păși în afara acesteia se opri. De-acolo își ridică ochii spre cer. „Stelele-s toate”, își spuse, „și luna pe jumătate”. Apoi privi munții. Aceștia i se părură în lumina lunii, ca izvorând din cer, de unde mai apoi continuau a se revărsa, îngrămădindu-se, în cele din urmă, întunecoși, spre valea lumii. Astfel avu revelația că absolut totul, ogorul pe care sta, satul din vale cu luminile lui, toate viețuitoarele și chiar și el, omul, trebuie să-și aibe cel puțin o rădăcină în cer. Totul, dar cu o singură excepție: batoza aceea de paie. Și-ar fi aprins o țigară. Ce și-ar mai fi dorit să fumeze una acolo, așa pe stomacul gol. Dar, nu, și apoi, era așteptat. Răsuci cu vârful bocancului stâng în pământul reavăn din față ca și cum și-ar fi stins gândul și își continuă drumul.
Deja începuse a se deprinde cu locul. Undeva în față avea să întâlnească desișul acela de alun tânăr cu care începea pădurea și, în care, cu o noapte în urmă, își agățase cureaua AKM-ului. Tot acolo, pășind, avea să audă uscăciunea frunzelor troznind ca păstăile, sub tălpile bocancilor. Chiar așa se-ntâmplă, după ce mersese poate mai bine de-un un ceas prin tipsia poleită a ogorului, terminând de tăiat pe diagonală aria acestuia, atinse cu pasul liziera pădurii. Intră. Și-ntr-acolo îl urmă și luna. Care, de îndată ce se văzu scăpată în desimea pădurii, începu a-i alerga înainte, iute răsucindu-se ca argintul viu pe scoarța copacilor. Și, deși, știa că întunericul mustind de șoapte se reîntrupa degrabă undeva în spate lui, de-acum respira cu mult mai ușurat. Întotdeauna se simțea mai învigorat printre tulpinile copacilor. Aici nu era ca-n rugina ogorului, de unde oricare șoim își putea ridica prada ușor. Zgomotul pașilor săi prin pădure, atenționau din timp sălbăticiunile locului, ferindu-le din drumul său. Oamenii erau, de-acum, și mai departe și singurul lucru de care mai avea nevoie să se îngrijească era să nu întârzie. Grăbi pasul pe cărarea deschisă de lună. Încă o jumate de ceas și va ajunge la izvor. „De acolo, cu ceva noroc, ar fi putut să pornească pe una din cărările ce se zăreau urcând spre munte, dacă…„ își întrerupse el pentru o clipă gândul… „dacă continuă, în sfârșit, în noaptea aceasta Istoria îi va da un răspuns.
Așa numise el izvorul ce țâșnea viguros de printre ferigile bogate ale unei stânci izolate aflate drept în inima codrului. De acolo, prinzând contur agitat, acesta își trimitea apele neîndiguite spre văile oamenilor. Într-o asemenea ciudată alcătuire se înălţa acolo acea stâncă întrerupând cărarea, încât aceasta chiar părea a fi un bastion al Istoriei, fie și numai prin râpele de pierzanie ce-l împrejmuiau făcând imposibilă orice încercare de a păşi mai departe spre munte. Darămite a mai socoti apele ce se statorniciseră peste tot locul. De altfel, de jur împrejur, nu găseai decât o singură bucată de loc mai bătătorită şi care aşezată cu faţa spre izvor forma un luminiș, exagerat poate l-ar numi unii, dar, sigur nu cu mult mai mare decât, să zicem, scena unui teatru de provincie.
Era în a patra săptămână de când părăsise orașul și în a treia săptămână de când se tot ascundea prin zona Istoriei, căutându-și o cale dincolo de trupul acesteia. Dar avea nădejde căci i se arătaseră „semne”, cum îi plăcea lui să-și spună. E adevărat că îi fusese frică la început. Îi era încă și acum, dar observase că se putea mai iute obișnui cu frica decât cu foamea care-și mijea gingiile mai toate zilele prin preajmă-i, necăjindu-l. Proviziile pe care le cărase cu sine, se terminaseră de mai bine de zece zile și acum nu mai mânca decât ce găsea grație pădurii, ori printre buruienile câmpului din preajmă. Se ținea dinadins departe de gospodăriile oamenilor, pentru a nu fi zărit. O singură slăbiciune era de ajuns ca să-l piardă. Epuizat de foame și de atâta încordare, adeseori se trezea în locuri ale pădurii pe care nu le recunoștea. Când simțurile îi reveneau prin locurile acelea străine își regăsea de fiecare dată memoria ca pe o casă luată de ape. Astfel, dibuia cele ce i se întâmplau. Atunci i se făcea și mai frică și dârdâind din tot corpul, bâjbâia prin bezna pădurii în căutarea unui trunchi bătrân de copac şi de scoarța acestuia își lipea șira rece a spinării, căutându-și alinarea. Așa sta ceasuri bune din noapte, plângându-și de milă, sugrumându-și sughițurile în pumnii mâinilor. Ori alte dăți, pe jumate treaz, încă îi mai reverberau în minte frânturile unui dialog, cine știe de când început, și-n care își asculta spiritul luptându-se cu demonul ispitelor. „De ce nu te întorci acasă?” auzea el, „acolo nu s-a aflat nimic despre gândul cu care ai părăsit orașul, se știe doar că ești plecat în vacanță”, „gândește-te, nu fi laș, încă te mai poți întoarce acasă!” Mai târziu se auzea pe sine vorbind: „dar prietenul meu știe, m-a condus şi la gară… în plus, am semnele, mai am încă semnele!”…„Te-a condus, te-a condus”, își continua îndârjirea ispita, „și, iată-l acum,acolo, cum regretă”, „oh, și ce mai regretă sărmanul, că nu te-a oprit atunci pe peronul gării”. „Numai la tine ai vrut să te gândești?”, continua aceasta,” La el nu te-ai gândit? Prin ce va trece el după plecarea ta... nu ai socotit?”„ Nu”, își răspundea sieși, chiar și-n delir, „nu m-am gândit. Aşa este!”. Astfel îi trecură multe dintre zilele petrecute în pădurea de întuneric., Zile după alte asemenea zile. Apoi avea nevoie de altele pentru a regăsi din nou drumul cunoscut spre Istorie.
…Acum așa de tare îi fusese frică să nu fie auzit în timpul acestor rătăciri ale minții, încât își rupsese o jumătate de mânecă din singura-i cămaşă pe care o avea şi şi-o petrecuse ca pe o basma, peste gură. Arăta ca un bandit. Aceasta fusese chiar observația lui și o enunțase încă din seara zilei respective. Ajunsese în ziua cu pricina în apropierea Istoriei, cu mult mai devreme decât îi era obiceiul. Îi era sete și se îndreptă spre locul de unde ciutele obișnuiau să se adape. Era un ochi de piatră cu apă curată, scăpat din calea iureșului copleșitor al Istoriei. Din cauza purității apei numise acest loc „Oglinda”. Pregăti călușul palmelor și se aplecă pentru a sorbi din puterea apei celei vii. Din oglinda apei, însă, îl priviră ochii unui străin cu față obosită, precum a unui bărbat trecut cu mult de pragul a patruzeci de ani. Un „bandit” gândi într-o secundă și, speriat, se și răsuci să dea piept cu străinul care, pesemne, trebuia să se afle în spatele lui apărut de cine știe unde. Evident, nu era nimeni, dar asta nu avu darul de a- l liniștii, ci, dimpotrivă, pentru un timp îl încremeni. În cele din urmă, se apropie și inspectă din nou oglinda. Era el, recunoscu, chiar și sub toate aceste schimbări era încă el. Își spuse: „același, eu”. „Dar de ce „bandit”? ”, urmă el ca pentru sine…și de unde îi venise așa de ușor expresia asta în cap? Cine să i-o fi sugerat? Căci cuvântul „bandit” nu era dintre cuvintele pe care el le-ar fi folosit cu uşurinţă. Fie și-n cazul unei întâlniri reale, acolo ca şi oriunde, întâlnirea cu un om care i-ar fi dorit răul nu ar fi putut fi în nici un chip, numită de el, „întâlnirea cu un bandit”, ci, mai degrabă, ar fi sunat mai firesc pentru el, „întâlnirea cu un Rău”. Cum de gândise atât de necugetat? Apoi se învioră: „ce bandit putea să fie el care nu avea la pușcă gloanțe?” Căci e adevărat, nu avea. AKM-ul îl găsise într-una din scobiturile stâncii Istoriei, ascunsă privirii sub plapuma verzuie a unui mușchi. Camuflarea era atât de bună că îi scăpase în tot timpul din urmă, în care, chiar și pe lună plină, își căutase disperat o cale de a trece dincolo de bastion. Și nu ar fi știut de ascunzătoare, de bună seamă, niciodată, dacă nu s-ar fi întâmplat ca într-una din zile, pe când înălțat pe vărfuri pentru a culege un burete sălbatec de pădure, nu ar fi scotocit cu degetele în căutare unui punct de sprijin. Atunci își simți degetele pătrunzând neașteptat prin umezeala lichenului. Găsi, așadar, o pușcă, două conserve (pe care le devoră pe loc) și un jurnal având petrecut, ca pe un semn de carte, undeva pe la trei sferturi, un ceas bărbătesc de mână. Dar nici urmă de cartușe. Ceasul era oprit, își aducea aminte, la ora șase și douăzeci și patru de minute. Cam asta era toată povestea ascunzătorii, dar cel mai important pentru el era, aici, „Semnul”. De aceea, și amintea mereu despre acestea în delirurile sale. Acestor semne le încredințase el ființa sa, fiindu-i, de-acum, singurele paveze în lupta dusă cu demonul ispitei .
Dar să ne-ntoarcem…„Hei, spuneți?” întrebă el, încă o dată, privind cercetător în jur, ca și cum ar fi cerut pădurii să-i confirme. „Ce bandit e ăla care umblă prin pădure cu AKM-ul fără cartușe?” Și înveselit râse asemenea unui copil într-un timp de pace. Apoi se aplecă din nou deasupra Oglinzii și bău liniștit din apa Istoriei. Ceva, însă, tot, îl mai necăjea și cum sta și se-ntreba „ce și cum”, căutând firul acestei neliniști, își surprinse unul dintre gânduri, cum, codaș de-acum, încerca a se face nevăzut prin mulțimea celorlalte. Iată-l în forma originală, așa cum l-a prins : „cum va gândi el despre ceilalți, când îi va întâlni, dacă, fie numai și despre sine, el a putut într-atât de greșit judeca?”
„Ce să fie cu gândul ăsta?” Îl mai citi încă o dată. Nimic.Gândul sta nemișcat. Tot nu pricepea. Și mai ales nu înțelegea, de ce gândul acesta reușea să fie cu mult mai neliniștitor decât cel legat de folosirea barbarului cuvânt „bandit”. Avu din nou senzația de vârtej. Ca să-l vadă mai bine luă gândul în forma lui originală și-l așeză pe una din pietrele albe de izvor de pe marginea Oglinzii Istoriei. Aceasta se tulbură. „Pentru a-l putea privi obiectiv”, își spuse el. Se tolăni apoi pe pajiștea de lângă apă și curând adormi.

Refugiul

Când se deșteptă nu-și mai găsi gândul. Oglinda Istoriei era din nou limpede. Își aruncă privirea spre munte. Tresări. Pentru o clipă i se păru a întrezări acolo silueta Cerbului. Trebuie să fi fost el, gândi. Cerbul era singurul care cunoștea cărarea dinspre munte. Obișnuia pe acolo să cobore mânat de sete. Îl întalnise o singură dată. Tot aici. La izvor. Și asta din întâmplare, chiar într-una din primele zile de la sosirea lui în pădure. Era ca și acum noapte. Și ca și acum, lună plină. Se apropiase îndeajuns de Istorie, încât să-l poată vedea bine. Cerbul se afla aplecat asupra Oglinzii. Își aducea aminte cum îl privise pe acesta sorbind liniștit și cum se întreba în sinea-i cum de nu îl aude. Asta îl înfurie pe moment.Cerbului nu îi este îngăduită neatenția. Dacă el ar fi fost un vânător, l-ar fi putut împușca pe Cerb, nu? Dar el nu era un vânător. Ori cine să știe?! Poate Cerbul îl zărise din timp și numai se prefăcea. Ca să-l încerce. Dealtfel probabil că-n pădure se știa deja de rătăcirile lui și de pușca cea fără de gloanțe. Și apoi el din toate astea vedea cum se nasc Semne. Cu ajutorul Cerbului ar fi putut să urce în munți, spre libertate. Ar fi devenit buni prieteni, cu timpul. Sigur că da, cum altfel?! Cerbul l-ar fi învățat ascunzișurile din munți și cum să trăiască acolo frate cu feriga sălbatecă.De acord, știa că nu avea să fie ușor și că el, crescut la oraș, nu era deprins cu o astfel de asprime ca aceea a muntelui, dar ce Dumnezeu, era tânăr și ar fi învățat desigur. O, și cât de bine ar mai fi învățat el, toate câte i le-ar fi spus Cerbul. Acolo avea să-i întâlnească și pe ceialți care asemenea lui, trăiau liberi. La început cunoscându-i le-ar fi povestit despre ce mai e nou la oraș, stând în jurul focurilor noaptea. Apoi le-ar fi povestit despre sine. Lor le-ar fi putut povesti fără să se rușineze. Căci ei știau de-acum cum e să te simți singur. Astfel nu ar fi ascuns nici ce i s-a arătat. E adevărat că fusese un vis de noapte, dar cine ar fi îndrăznit să nege că nu era un lucru demn de luat în seamă. Le-ar fi povestit noilor săi prieteni cum în seara premergătoare visului se culcase și mai necăjit ca de obicei căci renunțe și la ultima lui dragoste. Hotărâse a se îndepărta de glasul cărților. Acestea nu mai erau pentru el decât un meșteșug al minciunii.Vedea asta. Cum ceva era mereu lăsat la o parte în paginile lor și cei ce le scriau se devedeau din ce în ce mai temători pentru viața lor. Fiecare carte nouă, îl sufoca și se simțea parcurgându-le ca-n temnița unei grozave nedestăinuiri. Resimțea cu durere trădarea acestora. Iar la șaisprezece ani ai săi, trădările nu se pot ierta. Mai mult decât atât, i se părea el însuși a fi ținta acestor tăinuiri. Dar avea în scurt timp să se schimbe și de-acum nu era zi în care să nu încerce a desluși misterul. Începuse astfel a-și petrece cît mai mult timp pe străzile orașului, iar acolo cu precădere era atent la șoaptele oamenilor, încercând să prindă câte ceva important pentru el în toate aceste frânturi de discuții. De cele mai multe ori, când se apropia, acestea se dovedeau a fi lucruri banale. Dar nu a renunțat și cu timpul reușise a aduna o seamă de enigmatice fărâme. Și le notase pe o bucată de hârtie pe care o purta tot timpul la el. Încă o mai avea. La început i s-au părut fără semnificații. Iată-le, așa cum și le notase: “ dacă te simți urmărit” ...”(nu mai auzise restul, dar sigur că urmase ceva înfiorător, după expresia celor pe care îi surprinse-se vorbind), “în chip de om să danseze cu ielele” …”,“ce respirând libertate” „așteaptă acolo făurarul ce poate...” “ca Cerbul aleargă pe munte …”,”mai sunt și alții cu dânsul....”.
Despre toate acestea și-a întrebat și prietenul lui cel mai bun. Dar din păcate nici acesta nu știa prea multe doar o odată însă, îl auzise pe taică-su care era vânător, spunând cuiva la telefon: “a înviat Cerbul”. N-au avut curaj să-l întrebe nici unul dintre ei, căci vânătorul era un om pe care mai mult îl găsea ziua încruntat și căruia nu-i plăcea să stea la palavre. De altfel la toți le era frică. El observase asta dar nu și prietenul lui. Seara dacă ieșea prin cartier să se plimbe, lumea se trăgea deoparte din calea lui, iar la cîrciumă la masă vânătorul sta mereu singur. Numai ei doi câteodată, și atunci primeau fiecare un suc. Dar prietenul lui nu era așa. Semăna mai curând cu el. Visător. Cu toate astea, visul nu i-l povestise, ci numai bucata de hîrtie i-o arătase. Aceasta deveni astfel pentru amândoi o hartă. Își petreceau de-acum zilele socotindu-se despre muntele pe unde se trebuia să fi alergat Cerbul. Într-un final au decis asupra unuia de care se auzise că era cel mai de nepătruns și cu cerbii cei mai grozavi. Așa încropiră și planul expediției lor. Dar în final plecase numai el, celuilalt îi fusese prea frică de taică-su. De la început a avut noroc. La nici trei zile de la plecare se afla în preajma muntelui și după încă alte două zile dădu și de izvorul de care i se vorbise în vis. Oh, visul.
Se petrecea într-o sală vastă, având pe toate laturile masive coloane de marmură albă. De pe umerii lor de piatră se înălța mai departe o uriașă boltă de sticlă, ce lăsa să se reverse înăuntru deplină, puternica lumină a zilei. Deși atât de întins ca suprafață spațiul era mai mult un coridor ce da către alte încăperi, căci se iveau necontenit de după coloane, grupuri de personaje înfășurate în togi de culoarea purpurei și care discutând aprins între ei străbăteau sala într-o direcție sau alta. Acestora, după felul purtărilor lor, le-am atribuit denumirea de Magistrați. Deasemenea se mai perinda și un alt soi de personaj, părând extrem de ocupat cu transportarea grijulie prin coridor a unor impresionante cantități de papirusuri: Funcționarul. Locul din spatele coloanelor, în spațiul de unde se puteau vedea ușile celorlalte încăperi, era însă acoperit aproape în întregime de corturile unei așezări nomade de oameni săraci. Acolo mulți dintre ei își aprinseseră focuri și puteau fi văzuți robotind sau discutând în jurul acestora. Un aer de promiscuitate și provizorat se ridica din toată această alcătuire. Ce găseam foarte ciudat, avea el să le spună după aceea prietenilor din munți, după ce le-ar fi dat un timp să cugete, era absoluta detașare a Magistraților sau a Funcționarului, cu privire la viața celor de după coloane. Ca și când cei care încropiseră acolo acea așezare nici nu ar fi existat, deși întotdeauna pierdeau timp prețios încercând a-și găsi un drum de trecere printre mulțimea nomazilor. Asta și ar fi fost mult, avea el să le spună apoi, dar am constat cu stupoare în visul meu că și locuitorii corturilor, păreau a se sinchisi tot atât de puțin de Magistrați ori de Funcționar. Acolo am avut acuta senzație căm-aș fi aflat în mijlocul a două lumi paralel distribuite și care deși respirau un același aer, nici una nu știa de existența celeilalte.

Pe când stam gândindu-mă la toate acestea, în fața mea se ivi El. Avea trupul rănit și înveșmîntat în zeghe. Și cu toate astea nu era de nerecunoscut. M-am uitat la cei din interiorul sălii, dar și unii și alții, își continuau implacabil felul lor de trai. Am strigat către ei cât am putut de tare:” Iată-l , e aici!” Dar nu mă auzeau. M-am întrebat cum de era posibil. Atunci El a întins mâinile spre mine arătându-și lanțurile și zăngănitul lor umplu cu un ecou înfiorător sala. Descumpănit am simțit cum mă prăbușesc… Când mi-am revenit, sala dispăruse și mă aflam acum într-o pădure ce se mărginea cu un munte. În preajmă se auzea o apă rostogolindu-se cu iureș. Pe El l-am mai zărit doar o clipă, o lumină urcând muntele... Muntele, era chiar ăsta, așa cum îl știți voi fraților, mai avea el să adauge după aceea, terminându-și de povestit visul. Și astfel ar fi devenit pe deplin înțeles de către ceilalți, ce cauta printre ei un tânăr fugit din oraș.
Acestea erau gîndurile lui în timp ce se apropia de Oglinda Istoriei, unde Cerbul continua să se adăpe. Dar se apropiase prea mult și Cerbul se-ntoarse acum privindu-l cu ochii de ceară. Gonind ca o fiară surprinsă apoi, se năpusti asupra firavului om. Acesta lovit se prăbuși, fără a scoate un sunet, pe cărarea ce ducea spre izvor.

Satul

Mălin aruncă bățul din mână și o rupse la fugă. O clipă nu îi mai trecu prin minte a privi în urmă. Ci așa tot într-o fugă o ținu tot drumul spre vale. Ieșind din pădure, tăie de-a dreptul Dealul lui Mitcor și apoi, pe lângă batoză, Cîmpul Surorii. Ajuns la împletitura de nuiele ce împrejmuia grădina de zarzavat a popii aflată în marginea dinspre râu a satului, îşi opinti puterile şi reuşi s-o sară dintr-o suflare. Trecu prin stânga hambarului, apoi prin curticica cotețului de păsări și nu se opri până nu se văzu înaintea feței știute a Starețului. Acolo abia, reuşi el a-şi elibera inima şi a se putea desface din chingile fricii ce-l mânase tot drumul dinspre pădure. “Lupii, părinte! Lupii! “se auzi strigând. Biserica răsună de vocea copilului și Starețul încremeni, cum se afla așa pe jumătate aplecat deasupra cărții liturgice. Fața alminteri blajină a Starețului se încrispă. Căci nu era lucru plăcut domniei sale întreruperea slujbei, în special în duminica a cincea după Rusalii. De altfel, tot satul ştia cu câtă osârdie ţinea părintele la liniştea locaşului, astfel că până şi-n timpul lucrărilor de consolidare a pronaosului se muncise să nu se aducă vreo tulburare acesteia. Căci la nimic altceva nu părea să fi ținut mai mult acesta, ca la pacea sfinților mucenici ce se odihneau pe pereții interiori ai bisericii satului. Îşi aduceau astfel aminte sătenii ceea ce le povestise în cârciuma din sat, în nenumărate rânduri, mai glumind, mai serios, Vasile tâmplarul. Cum îi dăduse lui părintele învoire de-a lucra în casa Domnului, dar nicidecum şi dezlegare la zgomot. “Şi cum voieşti, preasfinţite, să-mi bat eu cuiele fără zgomot ?” continua astfel Vasile a le istorisi încercarea lui de-a cădea la tocmeală. "Cu milă creștină", îi răspunsese Starețul, deloc tulburat. Dar ce nu le spusese niciodată Vasile era ce se-ntâmplase şi ce simţise el după aceea, când Stareţul îl purtase de braţ prin faţa zugrăvelilor bisericii. Și asta nu pentru că nu și-ar mai fi adus aminte, trecând mai bine de un an de atunci, ci le ascundea de ceilalți dintr-un motiv ce deopotrivă ar fi putut fi considerat și de slăbiciune dar și de tărie sufletească. O stânjeneală părea a-l sugruma pe dinăuntru, de câte ori își amintea. Dar poate că ăsta era și motivul secret pentru care, bând în cârciumă, aducea el vorba prin preajma acelei zile. Îl liniștea râsul oamenilor pe care îi știa. Măi Vasile, așa începuse a-i vorbi atunci Starețul în șoaptă, oprindu-se cu el în fața primilor doi sfânți, aceștia sunt martirii Epictet și Astion care au avut de pătimit cumplit. Şi fără ei, trebuie să crezi că altfel ar fi stat lucrurile în lume asta întinsă, din care eu, tu şi satul ăsta suntem doar o mică fărâmitură. Aceștia nu numai că au răbdat foamea și setea în închisorile celui care dorea să le înfrângă credința, dar au fost biciuți în nenumărate rânduri, torturați zile și nopți cu paloșul focului și peste trupurile lor slăbite de neodihnă și chin s-a picurat smoală încinsă. Iar ei, o clipă nu s-au lăsat smintiți de la rugăciunile și lauda lor către Domnul. Atunci, înnebunit de aşa împotrivire, răuvoitorul vieţii lor a poruncit ca feţele acestora să fie zdrobite cu pietre. Și așa s-a și întâmplat. Însă Epictet şi Astion şi prin spuza de sânge ce îi acoperea tot mai murmurau: ‘Suntem creștini, o tirane; facă-se voia Dumnezeului nostru cu noi’ *. Răul îi asculta și simțea tăișul neputinței pătrunzându-l adânc, până-n inima-i de larvă. Neputând astfel să mai îndure chinul la care martirii îl supuneau prin credința lor, acesta porunci ca cei doi să fie decapitați. Primul a fost Astion, cel mai tânăr dintre cei doi. Epictet apoi a îmbrățișat trupul acestuia și acolo așa așezat i s-a retezat și lui capul. Trup peste trup secerați de neputința Răului, înțelegi? De aceea şi stau cei doi chiar aici lângă intrare în biserica noastră, ca Răul care ar dori să-şi vâre vicleşugul, văzându-i, să se teamă. Căci e încrustată pe veci în ochiul Răului amintirea şi chipurile acestor doi martiri. Și din cauza asta, adăugă vorbind rar Starețul și țintuindu-l cu privirea pe Vasile, trebuie acum să înțelegi de ce nu trebuie liniștea acestor străjeri să fie tulburată. Liniştea celor care au pătimit îndeajuns şi care încă mai luptă şi acum, chiar şi de-acolo din zugrăveala peretelui, pentru oameni neputincioşi ca noi. Ei ne sunt, Vasile, trimişii îndrumării milostive şi sprijinul ce îl avem în lupta ce zilnic o petrecem cu Răul aici ca şi oriunde. Fără de veghea acestora, așa cum ți-am spus, lumea ar fi arătat cu totul altfel pentru noi. Aşa şi poate că mai bine de două ceasuri, îi tot vorbise Stareţul lui Vasile despre fiecare dintre martirii care se aflau acolo în biserică. Reparația avea să fe dusă cu bine la bun sfârșit și pronaosul arăta acum mai bine ca oricând. Dar cei din sat încă nu își putuseră lămuri cum se reușise lucrarea aceasta fără strop de zgomot. Numai El tâmplarul, Starețul și cu Vasile îi știau secretul.
De aceea după ce ecoul strigătului se stinse, iar Mălin al lui Vasile se opri pentru a-și trage sufletul, enoriașii nici nu îndrăzniră a clipi. Dar fața Starețului prinse iar a se lumina îndreptându-se spre chipul înfricoșat al băiatului. Închise cu grijă cartea și își poposi buzele pe ferecătura de argint a acesteia. Apoi, ridicând cădelniţa, coborî cele câteva trepte ce despărţeau altarul de locul unde copilul, cu palmele sprijinite-n genunchi, încă respira sacadat. Plimbă mai întâi de trei ori fumul tămâii în jurul băietului, apoi, făcând semnul crucii deasupra-i, îi spuse: 'Da’ bine mă’ prâsleo, pentru un așa lucru de nimic să vii tu și să ne tulburi slujba. Ori spune-ne mai bine ce ai văzut, pentru a știi și noi și satul dacă lucrul merită atâta spaimă.' Băiatul nu părea însă a-și putea urni vorbele. Uite colea, adăugă binevoitor părintele, văzându-l cum tremură şi tace, bea olecuţă de apă sfinţită, poate ţi-o mai înzdrăveni curajul Preabunul. Băiatul așa și făcu. Bău cu îndrăzneală din pocalul Starețului și din care motive nu știm, dar sigur de-acum părea a se arăta mai dezlegat la limbă...Lupii, părinte,.. colo-n pădure...până la izvor,...i-am văzut.. au ucis zeci de căprioare! Și sunt mulți părinte, ... sute de lupi! Sătenii ascultau strânși în jurul băiatului, dar ca și Starețul nu păreau a crede nici pe jumătate din vorbele acestuia. Cunoșteau bine împrejurimele și istoria acelor locuri. Era adevărat că în unele ierni mai geroase lupii coborâseră și până în sat. Dar asta cu mulți ani în urmă și niciodată nu se întâmplase vara. Apoi, mai erau și ciobanii care își aveau stâna la munte, și nici ei nu mai zăriseră de mult timp prin preajmă acesteia prădalnicele animale. Doar ursul obișnuia flâmând să le mai dea când și când târcoale. Însă soața lui Vasile, strângându-și copilul la piept cu crezămînt, îi îndemna pe toți să creadă în spaima micuțului. Astfel, Vasile se văzu îndreptățit să plece și să cerceteze locul. Starețul hotărâ însă ca și alți câțiva dintre bărbații satului să-l însoțească. Să nu fie vreun lup turbat, măi Vasile și ferească-ne Sfântul, să ne lase taman acum satul fără coșciugar, mai glumi acesta.
Țăranii cotrobăiră prin pădure mai bine de-un ceas până găsiră locul. Și deși erau oameni cu firea pe umeri și văzuseră multe trăind prin preajma muntelui, descrierea a ceea ce au văzut ei acolo avea să cutremure satul. Găsiră trupurile a cel puțin opt căprioare. Toate sfârtecate cu sălbăticie. Dar nici numărul mare al acestora în același loc nu îi înciudă pe bărbați atât de tare cât faptul că o mare parte din trupurilor bietelor animale se afla aruncată atârnând printre crengile copacilor. Pe iarba și frunzele de jur împrejur se aflau deasemenea împrăștiate o sumedenie de alte bucăți, de mărimi diferite, din carnea acestora. Mai mult, cumplitul prădător părea să fi putut mușca ca dintr-o singură izbire din trupurile acelor opt căprioare. Dar cum era cu neputință așa ceva, sătenii gândiră că-i mai bine să nu aducă vorba despre asta în sat. Oricum ar fi fost, urmă de lup nu găsiră, oricât au încercat cercetând locul acela. Și nici de urs ori de om ori de la vreo altă fiară cunoscută. Mai tîrziu, se auzi în sat cum Mureșan, un om învățat, bun gospodar și fără darul beției, care trăise mai bine de șase ani pe undeva prin Canada, la ferma unora bănățeni, și-ar fi dat și el cu părerea, numind sângeroasele ucigătoare: coioți. Povești asemănătoare ar fi auzit el, se pare, pe acele meleaguri, spuse de acei bănățeni. Cine poate să știe. Desigur, multe încă mai trebuiau aflate pentru ca toate acestea să poată fi puse cap la cap. Şi tot Mureşan ăsta ar mai fi spus că nu ar fi fost imposibil ca animalele să fi fost gonite din Alaska de vreun prădător mai puternic şi astfel silite a părăsi şi ultimele banchize de gheaţă şi de acolo să fi putut trece pe poduri de gheaţă în Rusia. Aşa, mai apoi, până-n satul lor. Asta, mai adăugase Canadianul, asta le-ar fi luat coioților, pe puțin, o sută de ani. Satul fu îngrozit. Și degeaba înverșunat apoi gospodarul a încercat să o mai dreagă, explicându-le sătenilor, cum arătau coioții lui și că în definitiv și aceștia, având obiceiuri semănătoare verilor lor primari, lupii, nu mâncau decât o singură dată în zi. Dar cum fiecare lucru pe pământ îşi are propria sa cunoştinţă despre felul altui obicei, şi satul din vale dovedi curând a o avea pe a sa în privinţa coioţilor. Astfel, ţăranii se aventurau de-acum din ce în ce mai rar prin pădurea cu pricina şi numai în grup numeros, când erau nevoiţi a merge după lemne. Copiii satului nici ei numai îndrăzneau să treacă dincolo de râu și adeseori aceștia puteau fi zăriți privind cu înfricoșare înspre munte. Și asta se pare că nu se datora de data aceasta ipotezei Canadianului, cât celor povestite acestora de Mălin, copilul lui Vasile.
Două zile de la întâmplare cu moartea căprioarelor, în sat sosi un vânător. Nu mai fusese văzut prin acele locuri. Un om scund, dar robust, având chipul dominat de prezența unui nas acvilin. Lăsată să crească în voie, ca o iederă în umbra unui zid, o barbă neagră și încâlcită îi acoperea fața, unindu-se în partea de sus cu sprincenele bogate. Avea obiceiul de a vorbi rar și răstit oamenilor și atunci accentul îl trăda ca fiind al unui străin. Privirea acestuia, dacă nu chiar toată înfățișarea lui, amintea
sătenilor de căutătura vicleană a unui râs de pădure. Umbla nedespărțit de pușca sa, iar lucru ciudat pentru un vânător, purta atârnat de cingătoare un Mauser prins într-un toc de piele maronie. Pentru animalele mici, fusese acesta auzit odată explicând lui Asan, un băiat tânăr și curios, scăpat de pe la vreo șatră de țigani și pripășit de vreo câțiva ani prin sat. Vânătorul obișnuia să stea doar câte o săptămână, după care pleca din nou în munți. La vânătoare, amintea acesta cu emfază celor de față când era întrebat. Iar cam la fiecare două luni, revenea. În schimb, mai târziu a început să fie văzut din ce în ce mai des umblând prin sat. Pe ulițele satului, copiii și femeile îl ocoleau și se vorbea chiar, dar cine avea timp să dea crezare gurilor rele, că muierea lui Samoilă lepădase o sarcină din pricina lui. Întâmplarea era povestită cam aşa. Vânătorul pesemne că se aflase de multă vreme pitit printre sălciile de la hotarul tăpşanului, în locul ce da înspre apă râului, şi din acea ascunzătoare se ivise el înaintea nefericitei femei fără o vorbă. A lui Samoilă obișnuia, în lunile în care bărba-su se afla dus cu oile la stâna din munte, să treacă pe acolo în fiecare seară ducând iapa cea sură la locul știut de pășune. Sărindu-i în drum vânătorul, sărmana s-a speriat și astfel a pierdut copilul.
Oricare ar fi fost adevărul și în pofida purtărilor ciudate ale vânătorului, compania acestuia era însă căutată de către sătenii mai ambițioși ai satului. De altfel, chiar și printre țăranii cei cu mintea mai așezată, se găseau unii care sperau ca acesta să izbândească în lupta cu fiara ucigașă de căprioare. Căci nu, gândeau aceştia, care altul să fi fost rostul unui vânător?

Ielele

După ce neliniștită se răsucise câteva ceasuri pe deasupra pădurii, noaptea adormise asemenea unui fachir, cu trupul greu de întuneric, în vârfurile ascuțite ale copacilor. Hipnotizată, Luna picotea și ea cu chipul răsturnat în unda Istoriei. Profitând de neatenția santinelei nopții, trei funii ca de fum porniră a coborî vertiginos din văzduhul de smoală. Ajunse la desișul de ramuri, se preschimbară în trei fuioare de ceață și una câte una se strecurară înăuntru abia atingându-i frunzișul. Acum pluteau împreună deasupra cărării. „Ce zici, Măiastro, mâine dimineață iar o să dăm socoteală din pricina Lunii, așa-i?”. De îndată, ca și cum vocea ar fi spulberat ceața, se desluși conturul gingaș a trei fete, îmbrăcate în alb, fiecare dintre ele zburând cocoțate pe câte o coadă scurtă de lopată. „Ca întotdeauna, surată!”. Atentă la tonul cuvintelor, Șoimana sesiză indispoziția pe care o provocase și se desprinse din grup, oprindu-se la câteva lungimi de lopată mai în spate. Își cunoștea limbuția, devenită proverbială printre Milostive, și de aceea gândi ca fiind mai precaut să păstreze o oarecare distanță pentru un timp. Pipăi cu mâna pe sub țesătura rochiei și din suportul special meșteșugit al unei cingători petrecute peste pulpa piciorului drept desprinse o butelcuță. Cu ochii țintă, urmărind să nu fie prinsă, nerăbdătoare sorbi îndelung din conținutul acesteia. Desigur, și Măiastra, și cealaltă jupâneasă, Samodiva, știau de metehnele cuconiței care rămăsese în urmă, dar după cum le cerea eticheta rangului lor își continuară zborul tăcute.
Timpul trecea greu în acea noapte, lenevit după alergătura din zi. Harnicele culeseseră o mulțime de ierburi și flori de prin poiene și se pregăteau de-acum să plece spre locul unde obișnuiau să cânte și să danseze în nopțile cu lună plină. Atunci, Șoimana descoperi, întins pe cărare, trupul unui om, și la vreo doi pași de acesta, arma lui și un rucsac. Se apropie veselă, învârtindu-se curioasă pe deasupra omului. Acesta părea să doarmă. „Tânăr la vreo…”, încercă să aprecieze Șoimana. Însă din cauza unei basmale ce acoperea partea de jos a feței bărbatului, îi era greu să îi ghicească vârsta. Îl mirosi. Mirosea straniu. „Oricum tânăr” își zise, ca mai apoi să remarce: „Bașca, mai e și urât cu draci!”. „Dar dacă omul s-ar fi trezit?”, o sperie un gând. „Trebuia să dea alarma, după cum era obiceiul, nu?”. „Ei, și?”. Privi către Milostive și aprecie distanța. „Slavă întunericului! Sunt destul de departe!”. Se socoti cum să facă. Se gândi să-l sluțească mai întâi, și apoi să le strige. Să-l sluțească, dar cum? Să-i smulgă o mână, ori un picior?Ori mai bine să-l lase fără urechi? „Ori…”, și aici chicoti de plăcere. „Hi, hi. Da, mult mai drăguț așa, o să-i răsucesc gâtul. Ca pe un tirbușon”. Se aplecă peste coada lopeții cu mâinile gata să prindă capul bărbatului. Din spate răsună însă vocea Măiastrei:
- Labele jos, Șoimano !
Speriată Șoimana se îndepărtă privind cu nedumerită frică.
- Te-am oprit, năroado, să nu sluțești un poet, adăugă Măiastra biruitor.
Șoimana își coborâ privirea de la înălțimea chipului Puternicei, cătând spre tânărul din cărare cu uimire:
- Poet? Cine Măiastro? Ăsta, poet?
Încurcată de aerul întrebării, Puternica privi și ea fața omului. Niciodată instinctul în ce privește oamenii nu o dezamăgise. Cât privește poeții, aceștia erau categoria ei preferată, și cum ea, însăși, obișnuia să spună, ar fi recunoscut unul și pe Lună, de l-ar fi întâlnit. Inspiră puternic cu nasul îndreptat spre corpul acestuia. De acolo o învăluiră împerecheate două arome. Păru și mai contrariată. Asta, chiar era ciudat: „Două arome, și la fel de puternice?”. Înțelegea acum pripirea Șoimanei. Medită pentru câteva clipe. Asta, era ceva nou pentru dânsa. „Una dintre arome era definitiv de poet, fără doar și poate, dar cealaltă? Părea mai degrabă asemănătoare cu cea a…!“. De aici, însă, nu își mai putu continua gândul. Nu-i găsea nici un temei. „E imposibil, bărbatul a fost doar lovit, e drept, cu o oarecare violență, dar nu mortal. Hhm… Dar la urma urmei, orice și oricum ar fi fost, acesta trebuia să fie și poet, și ca atare ce atâta îngândurare?”, își formulă ea pe moment o soluție salvatoare. Și cu siguranța unuia care-și cunoaște bine și meseria, dar mai ales, rolul, întări :
- Da, fa’ poet, ce nu mai auzi bine?, și apoi pe un ton mai puțin tăios: „Şi ce săriși ca o zăludă? Hai, dă-te aproape, că nu te mănânc”.
Șoimana nu părea să se încreadă în noua schimbare a vocii, mai mult decât în cea care îi ordonase mai înainte cu atâta strășnicie. Măiastra văzând-o încă temătoare, adăugă cât putu de mieros:
- Hai vino, vino acuș, Șoimană, vitează. Că nu-ți face Măiastra niciun rău. Promit.
La auzul promisiunii, Șoimana se-nduplecă. După scurt timp se alătură și Samodiva. Toate trei se roteau acum deasupra omului.
- Am crezut că-i vreun chinez, dintr-aceia, rămas ascuns prin locurile astea, prinse iar glas Șoimana.
- Nu e, soro, chinez, dar nici de prin locurile astea nu pare să fie. E un străin, da, asta e, un străin, își exprimă convingerea Samodiva, după ce și ea mirosi corpul.
- Chinez, ori ba, nu contează. Șoimano, dă-te jos, și fă-ți meseria! porunci Măiastra.
Șoimana sări de pe coada lopeții și îngenunchind lângă tânăr, se apucă metodic și îi întoarse acestuia pe dos toate buzunarele. Găsi doar o cutie de chibrituri. Privi în sus cu un aer vinovat. Măiastra însă îi zâmbea îngăduitoare și numai ochii, însă, îi scăpărau cu neîndurare, indicându-i și rucsacul. Învârtindu-se ca o sfârlează, Șoimana apucă rucsacul și îi deșertă tot conținutul pe drum. Un pulover, o pereche de ciorapi de lână, un ceas de mână și un caiet fu tot ce găsi. Înmână Măiastrei caietul și ceasul. Apoi, în timp ce Milostivele studiau obiectele găsite, ridică pușca și o scutură și pe aceasta ca pe rucsac. Nimic. Dezamăgită îmbrăcă puloverul și săltându-și șiragurile cu clopoței care îi încingeau încheietura gleznelor, încălță și perechea de ciorapi.Toate îi veneau caraghios și ea aprecie asta. Îmbujorată începu să danseze, la început cu pași lenți, apoi, din ce în ce mai rapizi, în jurul omului. Dansând îi veni și cheful să cânte:
năframă de zână
fecioară păgână
scăldată pe lună
nălbită cunună
din ierburi urzită
pe rouă cusută
de soare ferită
de dor oblojită
de foc neoprită
din beznă ivită
de aștrii ursită
cu gând de ispită
șăgalnică iță
la trup mărunțică
cu ochii de șoimiță
și glas de domniță
nălbiță, leiță.

- Hei, gata nebuno, fi-ți-ar să-ți fie de deochi, o opri Puternica după un timp, în care, și ea, și Samodiva, o acompaniaseră ținând ritmul. „Ai ridicat în picioare toată pădurea cu salbele tale”.
Amețită de iureșul dansului, Șoimana se prăbuși lângă tânăr. Acum, acesta parcă nu-i mai era atât de urât. Și petrecându-și brațele în juru-i îl sărută cu foc. Omul gemu scurt și fără a deschide ochii recăzu în toropeala de dinainte
- Uite, citește, că ai ochii mai buni. Dar, de la început, ca să ne putem da seama de valoarea literară a textului. Spunând aceasta, Măiastra îi aruncă Șoimanei caietul.
Privirea acesteia nu urmă toată traiectoria caietului, ci se concentră, iute, pe mișcarea unei bucățele de hârtie, care se desprinsese dintre paginile lui și care, acum, cobora legănându-se ușor. Caietul se opri lovind pietrele drumului.
- Ochii buni, zici, se amuză Samodiva, văzând cum îi scăpă Șoimanei caietul.
Șoimana înhăță din aer bucățica de hârtie și răspunse arțăgos:
- Da, soro, buni, și citi:
„Dacă te simți urmărit…în chip de om să danseze cu ielele ce respirând libertate…așteaptă acolo făurarul ce poate ca Cerbul… aleargă pe munte mai sunt și alții cu dânsul…”.
- Ei, ce-i asta?, întrebă nedumerită Măiastra.
- E ce scrie pe hârtie.
- Ce hârtie, năroado?
- Hârtia care a zburat din caiet. Șoimana trebui să le explice Milostivelor pe îndelete, însă fără a precupeți timp, și cu o abia ascunsă plăcere, cum în timp ce caietul cobora spre ea, pe care desigur că l-ar fi prins, fără doar și poate, sesizase o fărâmă de hârtie luându-și zborul dintre pagini. Hârtie, de pe care le și citise ceea ce ele ascultaseră mai înainte.
- Citește din nou, dar cu intonație, și mai rar, ordonă Măiastra.
- „Dacă te simți urmărit

în chip de om să danseze cu ielele ce respirând libertate
așteaptă acolo făurarul ce poate ca Cerbul
aleargă pe munte mai sunt și alții cu dânsul.”
- Nu înțeleg nimic, mărturisi Samodiva plictisită.
- Nici eu, aprobă Șoimana, dar așa stă scris aici. Ce fel de literatură e asta, Măiastro?
Măiastra nu le răspunse, doar murmură pentru un timp ca pentru sine, repetând cuvintele.
- Şi zice de bine, ori de rău? Am zis eu că-i chinez, mai adăugă Șoimana.
- Însă, ceva e sigur despre noi acolo, dori să întărească și Samodiva.
- Ia, uite, poetul nostru cu ce umblă, acuză Șoimana, uitându-se din nou circumspectă la tânărul pe care cu mai puțin de două minute în urmă îl sărutase.
- Șoimano, termină cu insinuările, se enervă Măiastra. Ia, mai bine, caietul, și citește-ne ce scrie acolo. Poate așa vom afla despre ce este vorba
- Citesc, citesc, se fandosi Șoimana, căutându-și un loc cât mai comod pe cărarea Istoriei. Deschise caietul:
- „Miercuri 12 februarie. Doamne, nu mă lăsa…”.
- „Doborât pe cărarea pădurii, de…”, completă, articulând ironic, Șoimana.
- Șoimano, lasă șaga, o atenționă Măiastra.
- Hai, și, acum, ce te-ai oprit? Dă-i bătaie!
...„Miercuri 12 februarie.Doamne, nu mă lăsa doborât de...”.

…………….

autor Emanuel Pope , creator http://cititordeproza.ning.com/

Just Maia ! Maia Martin !

2011-09-23T18:41:00.000+03:00

Ce poti sa spui decat atat: Maia ! Maia Martin !

A fost prima persoana care:

- a lasat un comentariu pe blogul meu;

- mi-a facut un banner pentru blog;

- a facut schimb de link-uri cu mine.

Pentru aceste lucruri, o PLECACIUNE !

Multumesc din suflet!

cu respect, Florin

========================================

MAIA MARA MARIA MARTIN:

născută la data de 11 iunie 1977, Târgovişte, jud. Dâmboviţa, România

STUDII :
Universitatea de Arte N. Grigorescu, Facultatea de Arte Plastice, secţia Pictură, clasa profesor Vladimir Zamfirescu, asistent Marian Maria, promoţia 2005
Liceul de Arte Plastice N. Tonitza, Bucureşti, secţia Sculptură decorativă, promoţia 1996

Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, secţia Pictură, filiala Bucureşti, conform legitimaţiei 243/2006.
Apariţie în Enciclopedia Personalităţilor din România, Hubners Who is Who, decembrie 2010
Membră a Visarta, decembrie 2010
Membră a Fundaţiei Culturale Martin din Târgovişte.

EXPOZIŢII PERSONALE:
2009 - septembrie - expoziţie de pictură, „Îmbrăţişează-mă-n culoare”, Atelierul de creaţie Sultana, Bucureşti;
2006 - mai - expoziţie de pictură, „Miri sub soare”, Galeria Basil, Bucureşti, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Martin din Târgovişte;
2006 - ianuarie - expoziţie de pictură, „Îngerii mei”, Galeria Basil, Bucureşti, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Martin din Târgovişte;
2005 - decembrie - expoziţie de pictură, „Veghetori”, Galeria Basil, Bucureşti, împreună cu Simona Dumitriu, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Martin din Târgovişte;
2005 - septembrie - expoziţie de pictură şi sculptură, „O nouă realitate”, Centrul cultural "Ion Alexandru Brătescu-Voineşti", Pucioasa, împreună cu sculptorul Liviu Brezeanu;
2001 - iulie - expoziţie de pictură, la Galeria Albă din Târgovişte, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Martin din Târgovişte;
2001 - martie - expoziţie de acuarele şi grafică, Sediul P.N.L., Târgovişte, împreună cu Aurel Călin, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Martin din Târgovişte;
2001- ianuarie - expoziţie de acuarele şi grafică, Centrul cultural "Ion Alexandru Brătescu-Voineşti", Pucioasa, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Martin din Târgovişte;

EXPOZIŢII DE GRUP:
2011 - mai - iunie - expoziţie de grafică "Gest", Muzeul Costumului Popular, Palatul Parlamentului, organizată de Mensual Art 25 Gallery, Muzeul Satului, Fundaţia culturală Elena Surdu Stănescu
2011 - martie şi ianuarie - expoziţii premergătoare licitaţiei, Galeria Galateca, Bucureşti, organizată de Casa de Licitaţii Goldart;
2010 - noiembrie - expoziţie şi licitaţie, Băneasa Shopping City (mall), organizată de Casa de Licitaţii Goldart
2010 - octombrie - expoziţie premergătoare licitaţiei, Galeria Galateca, Bucureşti, organizată de Casa de Licitaţii Goldart;
2009 - august - expoziţie de pictură “De la lume adunate...” 3 , Atelierul de creaţie Sultana, Bucureşti;
2009 - iunie - expoziţie de pictură “De la lume adunate...” 2 , Atelierul de creaţie Sultana, Bucureşti;
2009 - aprilie - expoziţie de pictură “De la lume adunate...”1, Atelierul de creaţie Sultana, Bucureşti;
2008 - expoziţia "Improvizaţii"organizată de galeria ArtVO la Cafeneaua artiştilor Art Cafe, Sibiu, in cadrul Festivalului NART ediţia 2008, Sibiu;
2008 - expoziţia - concurs pictură "Dreamland Transylvania" organizată de Parohia Evanghelică Cisnădie în colaborare cu Galeria Art VO Sibiu;
2007 - decembrie - expoziţia "Advertising"organizată de galeria ArtVO la Cafeneaua artiştilor Art Cafe, Sibiu. Eveniment inclus in programul Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007;
2007 - expoziţia "2007 Art VO Review" organizată de galeria ArtVO în sala de expoziţii a Restaurantului Max, Sibiu;
2007 - septembrie - expoziţia - concurs pictură/grafică "Contrapunct Bible Art Sibiu 2007" organizată de Parohia Evanghelică Cisnădie în colaborare cu Galeria Art VO Sibiu , în cadrul proiectului "Biserica fortificată din Cisnădie";
2007 - iulie - expoziţia "Nopţi" organizată de galeria ArtVO la Cafeneaua artiştilor Art Cafe, Sibiu. Eveniment inclus in programul Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007;
2007 - iunie - expoziţia organizată de galeria ArtVO Sibiu la teatrul "Toni Bulandra" din Târgovişte, în cadrul festivalului de teatru "Babel";
2007 - mai-iunie - expoziţie “A private view”/”Time line” - Cafeneaua artiştilor “ Art Cafe” Sibiu, Galeria ArtVo Sibiu. (programul Sibiu - Capitala Culturala Europeana 2007);
2006 - iunie - expoziţie "Colour@Free Minds" la Salonul Getei Voinea, Galeria Basil, Bucureşti;
2006 - aprilie - expoziţie de pictură „Îngeri şi sfinţi”, Teatrul de Comedie, Foaier, la invitaţia Fundaţiei Arte e Arta;
2006 - martie - expoziţie "1 Martie Aniversar", Galeria Basil, Bucureşti;
2006 - februarie-mai - expoziţie cu vânzare la Salonul Getei Voinea, Galeria Basil, Bucureşti;
2006 - februarie - expoziţia de admitere în U.A.P., la Galeria Etaj, Căminul Artei, Bucureşti;
2005 - Concursul Naţional de Pictură „Arte e Arta”, Bucureşti, Teatrul de operetă, la invitaţia Fundaţiei Arte e Arta;
2005 - noiembrie - expoziţie de pictură, Salonul Şcolilor de Artă, Piteşti;
2005 - iulie - expoziţia de Diplomă, la Galeria Etaj 4, Teatrul Naţional, Bucureşti;
2005 - aprilie - expoziţie de pictură „Mihai Serbănescu şi invitaţii săi”, Galeriile de artă Sever, Târgovişte;
2002 - noiembrie - "Performance - dincolo...", eveniment artă conceptuală, Muzeul "Vasile Blendea", Târgovişte, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Martin;
2001 - noiembrie - expoziţie de pictură, Salonul Şcolilor de Artă, Piteşti;
2001 - aprilie - expoziţie, „Mihai Serbănescu şi invitaţii săi” la Galeria Albă, Târgovişte;
2001 - aprilie - expoziţie de icoane "Învierea - interior de paşte la români" Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească" Târgovişte, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Martin din Târgovişte;
2001 - concurs de pictură, Galeriile de artă Sever, Târgovişte, (premiul I);
2000 - „Colaje” , „Mihai Serbănescu şi invitaţii săi” la Galeria Albă, Târgovişte;

ARTICOLE:

ARTICOLE PE INTERNET :
2011 - aprilie, articol "Zborul - pretext pentru trăirea plenară", Emil Druncea, prefaţă "Eu zbor! Veniţi cu mine?", vol.1, Colecţia Cititor de proză
2011 - aprilie, articol "Edenul iluzoriu", Eugen Dorcescu, prefaţă "Îmbrăţişează-mă-n culoare", album pictură, Colecţia Cititor de proză; Revista Faleze de piatră
2011 – aprilie – Un cuvânt despre arta Maiei Martin, Eugen Dorcescu, Revista Faleze de piatră
2011 – aprilie – Zbor în doi, Constanţa Abălaşei-Donosă, revista Cetatea lui Bucur
2011 - aprilie, articol "Primiţi-mă cu iubire", dr. Dorel Schor, revista Faleze de piatră, revista Singur (Târgovişte, România), Phoenix Mission (S.U.A.). Monitorul Cultural
2010 - noiembrie - Licitaţie la Băneasa Shopping City, organizată de Casa de Licitaţii Goldart, apariţii în site-urile "Online Gallery.ro", "Curierul Naţional.ro", "Zf.ro", "Evz.ro", "Certitudinea.ro", "Observator.ro", "Art Spirit.ro"
2010 – mai - “Îmbrăţişează-mă-n culoare”, Revista Faleze de piatră (artist plastic)
2010 – martie - “La şuetă cu doamna Maia Martin”, site-ul “Tablouri de vis”(artist plastic) tablouri-de-vis.ro
2009 – noiembrie 20 - “Vitalitatea oniricului la Andreea Şarcani”, site-ul “Arte vizuale” (curator) artevizuale.ro
2009 – septembrie - “Îmbrăţişează-mă-n culoare”, site “Galeria de arta” (artist expozant) galeriadearta.com
2009 - septembrie 9 - “Îmbrăţişează-mă-n culoare”, revista “Casa mea”(artist expozant) casamea.ro
2009 – septembrie 4 - “Îmbrăţişează-mă-n culoare”, site “Arte vizuale” (artist expozant) artevizuale.ro
2006 – februarie - “Maia Martin şi călătoria sa ...”, site “Fanart”, (artist plastic) fanart.ro

ARTICOLE PRESA SCRISĂ (spicuiri):
2011 - aprilie, articol "Edenul iluzoriu", Eugen Dorcescu, Revista Banat, Lugoj
2011 - aprilie, articol "Primiţi-mă cu iubire", dr. Dorel Schor, Revista Express Magazin, Tel Aviv, Israel; Revista Destine Literare, Canada
2011 – aprilie – Zbor în doi, Constanţa Abălaşei-Donosă, revista Cetatea lui Bucur
2010 - noiembrie - Licitaţie la Băneasa Shopping City, organizată de Casa de Licitaţii Goldart, diverse apariţii în "Curierul Naţional", "Zf", etc.
2009 –iulie - septembrie, octombrie - apariţii repetate în “România liberă”, ediţia de weekend
2006 – august 16 - revista “Vivid” , “Maia Martin: painting by instinct”, Andreea Şarcani, Bucureşti
2006 – mai 30 - ziarul “Jurnalul de Dâmboviţa” , George Coandă, Târgovişte (expoziţia “Miri sub soare”)
2006 – aprilie 17 - Catalogul participanţilor la expoziţia „Îngeri şi sfinţi”, Bucureşti
2005 – decembrie 17 - ziarul “România Liberă”, Adina Stefan, Bucureşti, (expoziţia “Veghetori”)
2001 – aprilie 9 - Ziarul “Jurnalul de Dâmboviţa”, Târgovişte (expoziţia „Învierea - interior de Paşte la români”)
2001 – aprilie 9 - Ziarul “Dâmboviţa”, Alin Zaharia, Târgovişte(expoziţia „Învierea - interior de Paşte la români”)
2001 – martie 7 - Ziarul “Jurnalul de Dâmboviţa”, Rubiana Cirstea, Târgovişte (expoziţia de pictura M. Martin)
2001 – martie 7 - Ziarul “Dâmboviţa”, Dan Popa, Târgovişte (expoziţia de pictura M. Martin)·

INTERVIURI ŞI APARIŢII TV ŞI RADIO :
2009 – octombrie - interviu Radio România Cultural, emisiunea “Agenda Culturală”, (Roxana Păsculescu) (expoziţia ““De la lume adunate 4”)
2009 – septembrie - interviu Radio România Cultural, emisiunea “Generaţia 2000 – Arte vizuale”, (Roxana Păsculescu) (expoziţia “Îmbrăţişează-mă-n culoare”)
2009 – septembrie- TVR Cultural, Jurnal Cultural (expoziţia “Îmbrăţişează-mă-n culoare”)
2009 – iulie - TVR Cultural, Jurnal Cultural (expoziţia “De la lume adunate 3”)
2006 – iunie - Antena 1, Observator (expoziţia „Colour&Free Minds”)
2006 – iunie - TVRM, emisiune de divertisment şi cultură, moderator Cătălin Crişan, protagonistă Carmen Rădulescu
2006 – mai - interviu Radio România Cultural, emisiunea “Generaţia 2000 – Arte vizuale”(Roxana Păsculescu) - difuzat în 2 emisiuni, o emisiune difuzată în data de 12 septembrie 2006 (expoziţia“Miri sub soare”)
2006 – mai - TVR Cultural, Jurnal Cultural (expoziţia“Miri sub soare”)
2006 – ianuarie 7 - interviu Radio România Cultural, (Liana Boamba) (expoziţia“Îngerii mei”)
2005 – decembrie - TVRM, emisiunea Zig-Zag,(Ciprian Vasilescu) ( expoziţia “Veghetori”)
2005 – decembrie - TVR Cultural, Jurnal Cultural ( expoziţia “Veghetori”)
2005 – decembrie - Naţional TV, Ştiri ( expoziţia “Veghetori”)
2005 – decembrie - interviu Radio România Cultural ( expoziţia “Veghetori”)
2005 – iulie - TVR Cultural, Jurnal Cultural ( expoziţia de Diploma)
2001 – iulie - interviu Radio Minisat Târgovişte (Virginia Mateiaş) (expoziţie personală pictură)
2001 – 2009 – diverse apariţii cu expoziţiile de grup la televiziunile din Bucureşti, Sibiu şi Târgovişte


LICITAŢII DE ARTĂ - VÂNZĂRI PUBLICE + PARTICIPĂRI:
2011 - martie - "Vis asirian 1" şi "Vis asirian 2"
2011 - ianuarie - "Poveste de iarnă"
2010 - noiembrie - "Respingerea"
2010 - octombrie "Vara iubirii"

CUVÂNTĂRI:
Roxana Păsculescu, noiembrie 2009, vernisajul expoziţiei „De la lume adunate 4”
Virgil Mocanu, mai 2006, vernisajul expoziţiei „Miri sub soare”
Virgil Mocanu, decembrie 2005, vernisajul expoziţiei „Veghetori”

ILUSTRAŢIE:
2011 - cărţile "Rănită, umbra mea", George Ioniţă ; "Poezii pentru soţul meu", Mariana Bendou
2011 - coperţile volumelor "Blue Soil", Slavomir Almajan, ed. Acum: "Răscrucea Destinelor", Vasilica Ilie, ed. PIM, "Destine paralele", Gelu Pescaru, ed. Grinta
2010 - prezent - lucrări de pictură, grafică şi fotografii semnate Maia Martin - revista Faleze de Piatră, revista lunară online a proiectului Cititor de proză - Republica Artelor


ALTE ACTIVITĂŢI ŞI COLABORĂRI:
2010 - prezent - redactor imagine revista online Faleze de Piatră - http://falezedepiatra.net/
2010 – prezent – coadministrator al reţelei cu profil cultural Republica Artelor (Cititor de proză)
2009 – director artistic Atelierul de Creaţie Sultana, Bucureşti
2006 – consilier imagine Galeria Basil., Bucureşti
1996 – 1999 – operator calculator S.C. Grup Consult Evaluari S.R.L., Târgovişte
1996-1997 – suplinitor limba germană: Şcoala generală nr. 8, Liceul nr. 3, Liceul Carabela, Târgovişte

ACTIVITATE PROFESIONALĂ:

2009 – prezent - grafician ştiri - Realitatea TV
2008 – 2009 – grafician creaţie Realitatea TV
2006 - 2008 - grafician ştiri - Realitatea TV
2005 - 2006 - grafician ştiri - Centrul National Media (National TV)
2003 - 2005 - operator grafică CG, ONIX, PW, CSP - Centrul National Media (National TV)
2003 – operator grafica prompter - Centrul National Media (National TV)

ATESTATE:

operator calculator, InternationalComputerSchool, Târgovişte, 1998
sculptor decorator, Liceul de Arte "N. Tonitza", Bucureşti, 1996

SITE-URILE MAIA MARTIN:

BIBLIOTECA MULTIMEDIA MAIA MARTIN http://martinmaia.blogspot.com/
GALERIE VIRTUALĂ PREZENTARE http://maiamartin.weebly.com/
GALERIE GRAFICĂ DIGITALĂ http://maiamartindigital.weebly.com/

==============================================

Ediția a doua a Concursului literar „Incubatorul de condeie” 2011

2011-09-18T15:06:00.000+03:00

Fundația pentru Tineret DANUBIUS și d’Avid Boutique organizeaza sub sigla proiectului AdLittera ediția a doua a Concursului literar „Incubatorul de condeie” în toamna 2011. Incepand din 19 septembrie 2011, competiția se reia la nivel naţional și este deschisă tuturor scriitorilor amatori ale căror lucrări nu au mai fost publicate, cei interesaţi putând să îşi înscrie manuscrisele într-o competiție 100% privată. Vezi Regulament.

Lansarea oficială a primei ediții a Concursului „Incubatorul de condeie” (IDC) a avut loc pe 27 septembrie iar evenimentul s-a încheiat pe 27 noiembrie 2010. Premiantii primei editii sunt evidentiati aici.

Anul acesta, la editia a II-a, Organizatorii, alături de Sponsorii şi Partenerii concursului, vor premia cele mai creative si originale lucrări literare. Juriul este compus din scriitori profesionişti, din specialişti în comunicare şi din „condeiele” care s-au făcut remarcate la ediţia anterioară a concursului. Acestia vor selecta lucrările și propune publicării în Antologia IDC 2011. Premiul special este asigurarea unui loc în Tabara de creație în vara anului 2012. Tabara DeBoot Camp are 40 de locuri din care 30 sunt dedicate premiantilor Concursului. 10 locuri se vor completa in urma selectiei tuturor participantilor la Ateliere IDC.

ARGUMENT:

Scriitorii anonimi au posibilităţi restrânse de accedere pe piaţa de carte. Prin concursul literar „Incubatorul de condeie” oferim celor cu adevărat talentaţi o şansă de afirmare.

OBIECTIV SOCIAL:

Interacţiunea constructivă între creator şi consumator, prin participare şi dialog cultural.

OBIECTIV CULTURAL:

Sporirea zestrei culturale prin asigurarea unui cadru propice de creare, producere şi valorificare a ei. „Incubatorul de condeie” poate fi o agregator de talente de care poate beneficia editurile romanesti, pentru identificarea condeieleor sclipitoare.

OBIECTIVE EDUCATIVE:

- Cunoaşterea valorilor culturale locale şi naţionale, prin alăturarea produselor culturale din diferitele domenii artistice (literatură, muzică, arte plastice, folclor) şi prin dialog cu caracter cultural într-un mediu elevat, elegant şi cu mult respect pentru calitatea educaţiei şi culturii.
- Creşterea gradului de educaţie prin cunoaştere, comunicare, creaţie şi implicare.

OBIECTIVE COMERCIALE:

- Consolidarea brandului Partenerului prin asocierea la proiecte culturale, implicarea şi responsabilizarea în manifestările artistice şi susţinerea brandului cultural românesc.
- Identificarea brandului Partenerului în mediul cultural fără intruziune în actul artistic.
Prin concursul literar naţional „IDC”, organizatorii îşi propun:
- creşterea interesului pentru cultură în rândul tinerilor
- realizarea unui centru cultural de propulsare a noilor talente
- lansarea valorilor literare în circuit naţional
- redobândirea valorilor în cultură şi artă
- educarea tinerilor prin lectură
- crearea unui spaţiu alternativ, nonconformist, actual, mult mai apropiat de gustul tinerilor, care să aducă beneficii spirituale pe termen lung, chiar dacă rezultatele nu vor fi imediat perceptibile.

SCOPUL CONCURSULUI:

- Afirmarea individului cu aptitudini literare
- Stimularea creativităţii
- Recunoaşterea publică a valorilor
- Recompensarea talentului prin publicarea lucrărilor
- Atragerea de surse financiare în cultură şi artă
- Educarea şi implicarea publicului, Sponsorilor şi Partenerilor în cultură şi artă.

http://idc.adlittera.com/despre-idc/

Regulament

Articolul 1 – Organizatorii concursului

Fundatia pentru Tineret „DANUBIUS”,
cu sediul în Roșiorii de Vede, Strada Dunării, Bl. L5, Ap12, Județul Teleorman, înregistrată cu CIF 16448761, având cont IBAN RON: RO29 RZBR 0000 0600 0452 3951, deschis la Raiffeisen Bank, Sucursala Roșiorii de Vede, legal reprezentată de Dna. Gabriela FLOREA în calitate de Președintă
și
S.C. “D’AVID SERVICII” S.R.L.,
cu sediul social în Bucuresti, B-dul Tineretului nr. 51, Bl. 64, Ap. 27, sector 4, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului, sub nr. J 40 / 7716 / 2003, CIF RO 15496779, avand cont IBAN RON: RO33 BTRL 0430 1202 N134, deschis la Banca TRANSILVANIA, Ag. Vacaresti, legal reprezentată de Dl. Ciprian BURCOVSCHI, in calitate de Asociat unic,
denumite în continuare Organizatori,
au inițiat un proiect social, cu scop educativ și cultural, organizând un concurs literar, la nivel național, dedicat debutanților, intitulat „Incubatorul de condeie”. Organizatorii, pentru buna funcționare a proiectului cultural, au hotărât urmatoarele:
1.1. Concursul să aibă un Regulament.
1.2. Participanţii la acest concurs sunt obligaţi să respecte termenii şi condiţiile regulamentului oficial, denumit în continuare Regulament Oficial.
1.3. Regulamentul Oficial este intocmit si va fi facut public conform legislatiei aplicabile din Romania. Organizatorii isi rezerva dreptul de a modifica sau schimba Regulamentul Oficial, urmand ca astfel de modificari sa intre in vigoare numai dupa anuntul prealabil de prezentare a acestor modificari/schimbari pe site-ul: http://www.idc.adlittera.com

Articolul 2 – Condiţii de participare
2.1. La acest concurs pot participa toate persoanele fizice cu cetăţenie română, avand vârsta peste 18 ani şi care îndeplinesc toate condiţiile prevăzute de prezentul Regulament Oficial.
2.2. Nu pot participa la acest concurs angajaţii Organizatorilor şi ai Sponsorilor/Partenerilor (inclusiv angajatii societatilor din grupul Sponsorilor/Partenerilor) şi nici rudele acestora de gradul I (copii, părinţi, soţul/ soţia), precum nici persoanele antrenate în organizarea şi realizarea concursului si ai atelierelor creative, membri din juriu şi rudele de gradul I ai acestora.
2.2.1. Nu pot participa câștigătorii edițiilor anterioare, cei care au fost deja publicați în Antologia IDC.
2.2.2. Excepție fac doar persoanele care au fost desemnați câștigători la o secțiune și aplică pentru altă secțiune (ex: dacă în edițiile precedente un participant a fost declarat câștigător la secțiunea PROZĂ SCURTĂ, el poate concura și în alte ediții doar la secțiunea POEZIE). Un câștigător la ambele secțiuni (într-o ediție sau în ediții diferite) va intra sub incidența Art. 2.2.1.
2.3. Pot participa la acest concurs toate persoanele fizice, cetăţeni români care NU au publicat niciodată creatiile literare proprii care sunt transmise Organizatorilor, până la data limită de înscriere în cadrul acestui concurs sau care să fi fost declarate câştigătoare ale vreunui concurs cu tematică similară sau care să facă obiectul unui contract de editare sau publicare viitoare.
2.4. Prin exceptie de la prevederile art. 2.3., pot participa la acest concurs persoanele fizice, cetateni romani, 18 ani+ care au publicat creatiile literare proprii doar pe blog-ul personal si care pot proba ca blogul le apartine.
2.5. Participantii se pot inscrie la orice sectiune sau la toate. Participantii nu au dreptul sa se inscrie de mai multe ori la o sectiune.
2.6. Dacă participanții au publicat deja o carte sau dacă cel putin o lucrare de-a sa face parte dintr-o antologie sau culegere literară, acestia se pot considera ca nu mai sunt debutanți si nu mai este eligibil pentru înscrierea în concurs.
2.7. Creatiile literare trimise in conditiile prezentului Regulament Oficial, vor fi insotite in mod obligatoriu de:
- Date personale – ”FIȘĂ DE PARTICIPARE” (Pagina 1)
- Acordul publicării – “ACORDUL DREPTULUI DE PUBLICARE” (Pagina 2).
2.8. Participanţii vor trimite Manuscrisul luând cunoștință despre “ACORDUL DREPTULUI DE PUBLICARE”, astfel, nu vor completa alte formulare, nu va scana acte, nu va semna și nu va aștepta confirmarea de primire a acestor documente.
Lipsa oricărei dintre paginile documentului (Pagina 1, Pagina 2 sau amandoua), precum și unele omisiuni din formular vor duce la descalificarea automată.

Articolul 3 – Perioada de desfăşurare a concursului, editia a II-a,

3.1. Concursul se desfasoara in perioada 19 septembrie – 19 noiembrie, dupa cum urmeaza:
- 19 septembrie – 23 octombrie – INSCRIERE
- 3 octombrie – 6 noiembrie – JURIZARE
- 1 octombrie – 12 noiembrie – ATELIERE Creative writing (in fiecare sambata, la pranz)
- 19 noiembrie – PREMIERE + PETRECERE (dedicata tuturor participantilor si partenerilor).
3.2. Perioada de desfasurare a concursului, respectiv datele preconizate pentru Premiere si Petrecere se pot modifica, dar se anunta in prealabil

Articolul 4 – Secţiuni
4.1. Concursul are 2 (două) secţiuni: Poezie, Proză scurtă.
4.1.1. Sectiunea Poezie
- fara tematica impusa
- fiecare concurent va trimite minim 5 (cinci) – maxim 10 (zece) poezii.
4.1.2. Sectiunea Proza scurta
- fara tematica impusa
- creatia literara va contine maxim 10 (zece) pagini A4.

Articolul 5 – Detalii tehnice
5.1. Textele creațiilor literare vor fi în limba română, editate în WORD, vor conține diacritice, caracterul Arial de mărimea 12, iar spațiul între rânduri va fi de 1,5.

Articolul 6 – Anunţarea câştigătorilor
Câştigătorii concursului, pentru fiecare sectiune in parte, vor fi anunţaţi inainte de premiere pe site-ul http://www.idc.adlittera.com .

Articolul 7 – Juriul
Câştigătorii concursului vor fi desemnaţi de un juriu format din premiantii editiei precedente a IDC si care vor selecta pentru publicarea in ANTOLOGIA IDC cele mai interesante creatii literare. In fiecare an, componența juriului va fi modificata, astfel ca fiecare ediție să aibă noi membri.
Comisia de jurizare va fi compusa din 3-5 membri pentru fiecare sectiune in parte.

Articolul 8 – Premiile
8.1. Pentru fiecare secțiune a concursului, Organizatorul dorește să premieze, în funcție de: creativitate, originalitate, claritate și corectitudine în exprimare. Premiul consta in publicarea intr-o antologie de texte literare, dedicate acestui eveniment.
8.2. Premiul special pentru fiecare sectiune va fi acordat concurentului care are o lucrare deosebita. Premiile speciale vor fi oferite de organizatori impreuna cu partenerul si vor consta in condeie, carti si diverse bunuri.
8.3. Toate creatiile castigatoare vor fi publicate prin grija Organizatorilor.
8.4. Premiile vor fi decernate intr-un cadru festiv, in prezenta presei de specialitate, fiind invitati, de asemenea, toti concurentii.
8.5. Organizatorii Concursului nu pot fi facuti responsabili de situatia in care castigatorul nu intra in posesia premiului din cauze care tin de culpa participantului sau de completarea incorecta a datelor de inscriere la concurs.

Articolul 9 – Întreruperea concursului
Prezentul concurs va putea fi întrerupt doar în caz de forţă majoră sau printr-o decizie a Organizatorului, dar nu înainte de a anunţa public decizia pe website-ul http://www.idc.adlittera.com .

Articolul 10 – Taxe si impozite
Concursul se desfasoara in acord cu prevederile Codului fiscal din 22 decembrie 2003, Cap. VIII, modificat si completat.
Organizatorul nu ofera contravaloarea in bani a premiului castigat.
Premiile nu se acorda in bani, iar eventualele impozite vor fi retinute de ORGANIZATOR din premiul CASTIGATORULUI, conform Legii 571/2003 a Codului Fiscal, modificata si completata.
Orice alte obligatii de natura fiscala sau de orice alta natura, in legatura cu premiile castigate, sunt in sarcina exclusiva a castigatorilor.

Articolul 11 – Prelucrarea datelor personale
Organizatorul concursului a notificat ANSPDCP (Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal) si asteaptă acceptul. Organizatorul concursului se obliga sa respecte drepturile tuturor participantilor, in conformitate cu prevederile legale privind protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date.

Prin Inscrierea in Concurs aveti obligatia de a completa corect si integral Pagina 1 – formular cu date personale, acesta facand parte din aplicatia inscrierii la Concurs.
La cererea scrisa a participantului, datata si semnata, expediata pe adresa de email: idc@adlittera.com Organizatorii se obliga:
• Sa confirme in mod gratuit, pentru o solicitare pe an, daca prelucreaza sau nu datele personale ale solicitantului;
• Sa rectifice, sa actualizeze, sa blocheze, sa stearga sau sa transforme in date anonime, in mod gratuit, datele a caror prelucrare nu este conforma cu dispozitiile legale;
• Sa inceteze prelucrarea datelor personale ale solicitantului.

Articolul 12 – Litigii
Eventualele litigii apărute între Organizator şi participanţii la acest concurs se vor rezolva pe cale amiabilă sau, în cazul în care acest lucru nu va fi posibil, litigiile vor fi soluţionate de instanţele judecătoreşti române competente.
Daca esti de acord cu cele de mai sus: INSCRIE-TE!

http://idc.adlittera.com/regulament/

PORNO-TEATRU LA E-ON GAZ ROMANIA !

2011-09-17T21:02:00.001+03:00

Saptamana asta a fost tare ciudata… Luni, un bun prieten ma suna si suparat, ma anunta ca E-ON ELECTRICA i-a taiat lumina pentru o datorie veche ( un fel de „rest“ de la o factura mai veche ) de doar 3,40 lei ! Cum asa ? intreb eu mirat . DA! Pentru un rest de doar 3,40 lei, care nu au fost platiti in 3-4 luni... Si cum avea contor electronic, din soft, de la un PC, cu 2-3 click-uri, l-au lasat fara curent.

Bun, si acum ce faceti ? Pai, am mers la ei, am stat la rand, ca la teatru, 4-5 ore , am platit datoria + taxa rebransare ( adica tot 2-3 click-uri ) = 184 lei. Mama, la naiba, cam scump click-ul, dincolo era mai ieftin !

Ajung seara acasa si povestindu-i sotiei, imi raspunde : Lasa, ca ne taie si noua gazul, ai sa vezi…. Stiind-o cu senzatii tari, simtind unele evenimente inainte de a avea loc, incep sa ma panichez.

Si ca un facut, ieri, vineri dimineata pe la 10.00, in timp ce eram intr-o sedinta, primesc un SMS de la ea: ne-au taiat gazul ! Dupa 2-3 minute, iesi afara si o sun: Mama, ce-au facut ? Au venit 2 domni, si anuntandu-ma ca avem datorii vechi de ~ 190 lei, au sigilat contorul de pe casa scarii, rugandu-ne sa platim mai repede, daca vrem gaz din nou.

Am intrat in panica, stiind ca am un copil mic acasa, avand nevoie urgenta de gaz, iau masina, scot 500 delei de pe card si fug la E-ON Gaz Romania, in spate la Moldova Mall.

Era in jur de 10.30…. inauntru, forfota mare, si o liniste ciudata in acelasi timp. Zeci de persoane, asezate pe scaune, asteptau, ca la gara/teatru/spital, nr lor de ordine sa fie afisat pe unul din cele doua monitoare. Observ in stanga o casierie, fara oameni la rand, ma asez si intreb doamna:

- Sarut mana, am ramas acum fara gaz, am banii la mine, platesc, vreau gazul inapoi, am copil mic acasa….

- Oh, mai usor. Mergeti la automat, luati un nr de ordine, vorbiti la ghseul X si apoi veniti cu banii la mine...

- Doamna, am copil mic acasa, am bani, platesc oricat, vreau gazul inapoi...

- Stimate domn, mergeti la automat…..

Ii spun ceva de dulce, legat de orasul croat respectiv ( la cata reclama le facem, baietii u sar macar cu o bere ) , intorc capul si la 10 metri inapoi, era un ofiter de baza, baiat simpatic, si ma intreaba ce doresc….

- Am ramas acum fara gaz, am banii la mine, platesc, vreau gazul inapoi, am copil mic acasa….

Mai aveam putin si incepeam sa plang, ma simteam umilit….. Apasa cu un deget primul rand din cele 4 de pe un panou electronic ( reclamatii ) si apare in 3 secunde o foita ( parca era biletul de la pariuri ) cu nr 163 !

- Si acum ce fac ?

- Va asezati pe un scaun, priviti panoul din dreapta si cand auziti si vedeti nr 163, va indreptati spre ghiseul X.

- Si acum, la ce nr s-a oprit ?

- Pai, scrie sus : 53 !

- Si pana la 163 cat face ?

- 163-53 = 110 = ~ 2 ore !

- Nu stiu ce matematica a facut el, dar merg pe mana lui!

Ma sui in masina si fug la servici, afara era din ce in ce mai cald, si cum ajung in birou, sefu ma suna si ma trimite pe teren sa cumpar niste marfa pentru o lucrare importanta . norocul meu ca nu mai consum benzina personala. Iau actele, banii, chem soferul, pe nea Dubby si plecam dupa marfa.

Alergam prin 3 magazine, dar nu gasim ce trebuia. Trecand prin centru il rog sa ma lase 2 secunde sa vad la ce nr au ajuns baietii. Intru, sarind 3 cate 3 trepte, salut oamenii , scot biletul din buzunar si privind spre panou, observ nr 87 ! Si ceasul arata ora 12.15. Mama, pana la 163 mai aveau. Era timp si pentru a trage o fuga la al patrulea magazin dupa marfa.

Traversam orasul, intram in magazin, ne invartim o jumatate de ora dupa marfa, pana la urma gasim 1/3 din cantitatea necesara, luam factura si la iesire, ii spun lui nea Dubby:

- Facem o aroganta ?

- Facem, dom’ inginer !

Iau 2 sand-wich-uri cu pui si apa minerala la ½ litru, mancam bine, bem o gura de apa rece Borsec si plecam sa ducem marfa la lucrare. Aici, discutam cu sefu de santier cam 15 minute, apoi intervine o alta urgenta si plecam spre deposit, de unde nea Dubby trebuia sa ridice cateva produse pentru a le urca din nou, sus, in Copou.

Aranjez cu nea Dubby sa ma lase la E-ON, el sa plece la depozit, apoi cand revine din Copou, sa ma ia de la gaz. Parca eram in filmele cu spioni, ce mai….

Ceasul arata 14:30 , nr de pe ecran era 143, ma asez pe un scaun si incep sa calculez: 163-143 x 2 minute + plata + rest + … = 45 de minute ! OK, la 15:15 pot iesi din cladire, traversez 2 strazi, ma urc in masina la ne Dubby si fug la birou.

Ma asez pe un scaun , destul de comod, scot telefoanele din buzunar, biletul cu nr de ordine il asez pe piciorul drept si astept. In acest timp, incerc sa arunci o privire la ce este in jur…. Incaparea maricica, impartita in doua, pe gresia portelanata, 40x40 cm, erau asezate ~ 100 de scaune, in fata-stanga, erau 3 automate de cafea, 2 monitoare care anuntau nr de ordine, unul pe stanga si altul pe dreapta, si un LCD de 102 cm, care trona sus , pe stanga ( nu stiu la ce l-au pus, ca nu mergea – poate nu au platit cablul, zic eu in gluma ).

In dreapta mea, un domn pe la 50 de ani, se pare de la tara, imi zambeste ciudat, aratandu-mi biletul sau: am nr 171 ! Eu ii arat nr 163 si el imi raspunde si mai vesel: Tinem aproape .... Ok, pana aici e bine. Privesc panoul din fata mea, arata nr 675, 983 si 157...... opa, mai e putin si gata!

Fiind chiar langa intrare, observ cum un prieten de la o firma de vopsele isi facu aparitia:

- Ce faci frate, aici ?

- Am ramas acum fara gaz, am banii la mine, platesc, vreau gazul inapoi, am copil mic acasa….bla-bla, si-i povestesc pe scurt ce-am patit…

- Stai linistit, se rezolva. La mine am platit lumina in avans si avand contor electronic, mi-a taiat lumina din…

- Stiu, din 2-3 click-uri si rebransarea te costa ~ 180 de lei !

- Frate, esti nebun ? E scump click-ul…. Stai linistit, am pile, rezolv imediat...

- Daca zici tu.....

Prietenul meu isi vazu de ale lui, eu incerc sa ma scanez lumea din jur. Multe persoane in varsta, la 60-70 de ani care asteptam de ceva ore, avand nr de ordine mari.... Era greu si pentru unul tanar, de exemplu eu daca nu veneam a treia oara in ~ 5 ore, nu cred ca aveam rabdare sa stau consecutiv.... Observ la intrare, un coleg de la o firma de constructii , care avea o problema cu gazul, banuiesc o reinnoire de contract, ii explica baiatului de langa automat ce doreste, acesta ii da un bilet cu nr 646 si il roaga sa ia loc. Ma observa si intreaba vesel:

- Ce trebuie sa fac ?

- Pai, priviti acel panou si cand vedeti nr dvs, ma indreptati spre ghiseul X. Ce nr aveti ?

- 646 ! Uite sus, e nr 645.

- Mergeti in stanga si poate in 2-3 minute intrati….

Ma saluta vesel si se indrepta spre primul rand de scaune .....

- Mama, ce noroc au unii, a intrat de 3 minte si posibil in alte 5 poate iesi....

Arunc un ochi dupa primul prieten, se pare ca acesta a intrat la “pila” sa…. La intrare, 3 fete cucuiete isi facura aparitia… Pe semne ca erau studente si stateau in gazda, 2 din ele cred ca erau surori. Iau legatura cu ofiterul de langa automat, imi dau seama ca le-a fost taiat gazut pentru ca el apasa primul rand si iese biletul cu nr 259. Au inceput sa rada si au iesit afara, vazand pe panou nr 160. in fuga isi facu aparitia un domn prezentabil, explica la fel problema lui, si vazand ce are de facut, ceasul fiind trecut de ora 14:45, spuse in gura mare:

- Imi bag cucu in gazul vostru !!! si pleaca in fuga mare.

Privesc panoul arata nr 161. Ma ridic , si indreptandu-ma spre stanga, ma asez in primul rand. Ma simteam ca la gara/teatru/spital , asteptam sa aud si sa vad nr 163 pe panoul din fata mea. Cei din jur imi zambeau ciudat, unii parca se bucurau ca am ajuns in primul rand, altii parca ma injurau printer dinti.

Ma simteam ca Mr Bean in celebrele sale schetch-uri, ridic biletul fluturandu-l, si strigand in gura mare, cu un zambesc fals, spunand: Am nr 163 ! Intru acum ! Mi se pare ca aud si niste aplauze ciudate la la teatru, se auzi nr meu si ghiseul 2, unde eram asteptat de o dna trecuta de 50 de ani, pare simpatica…

- Saru mana, am ramas acum fara gaz, am banii la mine, platesc, vreau gazul inapoi, am copil mic acasa….

- Mai usor………. Cum va cheama ?

- Chiriac….

- Adresa

- Bd …, nr…., bloc …, scara …, et…, ap ….

- Care este problema ?

- Am ramas acum fara gaz, am banii la mine, platesc, vreau gazul inapoi, am copil mic acasa….

Dna umbla prin calculator, pana la urma ma gaseste si spune:

- Aveti un ‘cui” de la regularizarea din ianuarie de 34 lei, altul de la cea din aprilie de 31 de lei si ….

- Si factura curenta + penalitati = total ~ 180 lei.

- Corect….

- Si atunci de ce mi-a fost taiat gazul ?

- Dvs ati platit saptamana trecuta…

- …. In loc de 35 de lei, suma de 150 lei, normal ca acopereau “cuiele“ din urma…

- Gresit.... cand platiti in plus, se achita din facturile NOI spre cele VECHI, de la ULTIMELE spre PRIMELE….

- Pai asa, in 2 saptamani cand achitam totul, eram pe ZERO !

- Dar era prea tarziu….. Sa vad ce pot face….

Si se ridica de pe scaun, diparand 3-4 minute. Privesc in sala, oameni cu fata trista, arsa de munca, tineau banii stransi in pumnul drept, facturile/contractul/alte acte in mana stanga si cu biletul de ordine pe picior, asteptau la rand, parca o noua executie la zid.

Dna revine si-mi da o factura, spunandu-mi clar:

- Fugi la rand, in stanga, achita pana la 15:00 fix SI TE REBRANSEZI azi !

Alerg intr-un suflet, sar peste scaune, ceasurile de pe cele 2 mobile ale mele ( tot timpul fiind inainte, aratau 14:59 ). OK, mai am 2-3 minute .....

Aici, la rand, in fata mea 3 persoane. Le explic celor doi din fata mea, am ramas acum fara gaz, am banii la mine, platesc, vreau gazul inapoi, am copil mic acasa…., totul pana la ora 15:00 si ma rebransez acum ! Ma lasa politicos in fata, eram al doilea.

Peste geam, aceaiasi doamna simpatica careia i-am spus vorbe dulci la inceput, vorbeste la telefon, ii explica doamnei din fata mea ca are de facut o cerere pentru a primi inapoi 40 de lei, bla-bla….

- Dna, va rog frumos, e 14:59:50 de secunde, am ramas acum fara gaz, am banii la mine, platesc, vreau gazul inapoi, am copil mic acasa….

- Ia sa vedem noi ce scrie pe factura….

Aseaza factura sub cititorul electronic , i se afiseaza pe ecran datele personale…. Si eu transpiram tot, secundele treceau prea usor…

- Opa, o mica problema…. Pune man ape telefon si suna la ghiseul 2, vorbeste cu dna ca am de platit suma mica sau suma mare…..

- Dna, trece de ora 15:00, va rog frumos…. Am 400 de lei, platesc tot….

- Aha, dar nu-i nevoie sa platiti toata suma ~ 360 de lei, platiti restantele + rebransarea de 105 lei = ~ 298 lei............ Restul, adica factura care va veni in octombrie de ~ 62 de lei atunci.

- Dna, platesc TOT, luati 400 de lei sau 300 !

- Nu e nevoie sa fiti agitat, luam 300....

Imi da rest ~ 2 lei si merg din nou la ghiseul 2.

- Gata, am platit......

- Ok, sunteti pe ZERO, ati platit pana la ora 15: 00 ( ma mir, sigur era 15:10 ), in fine, puteti pleca.......

- Sarut mana, multumesc din suflet.

Zic TATAL NOSTRU in gand si ies…. Langa usa dau de colegul meu, cel cu pile, care avea de platit o suma de ~ 170 lei.

- Te grabesti, poti sa ma duci la servici ?

- OK ! Asteapta-ma afara.....

Ies transpirat tot, sun la sotie si o rog sa stea in casa , vin baietii sa dea drumul la gaz...... Colegul meu ma conduce la birou, ii fac cinste cu o bee rece si un suc si-i multumesc din suflet pentru efortul depus.

Credeati ca am terminat ? Abia incepe !!! Suntem la pagina 5 de scris J

Acasa, am ramas treji amandoi panala ora 23:00, echipa de interventie nu a venit…. Ne-au legat contorul cu 2 sigilii care nu fac impreuna mai mult de 2 lei, si pentru a le taia si invarti caneaua, opa, au umflat 105 lei.

A doua zi, astazi, fug la service si pana la ora 10:00 nu veni nimeni acasa. Sun de pe mobil la 0800 800 928 si nimic, de pe mobil nu puteam suna. Doar de pe romtelecom, rog sotia sa sune si dupa 5 minue revine:

- Am vorbit cu dna de la gaz, daca trimitem FAX cu cele 5 pagini la ei, poate ruga echipa de interventie speciala de week-end si poate azi-maine vine sa dea drumul.

Innebunesc, imi venea sa fug acasa , sa fac poze la sigiliu, inainte si dupa rupere si sa dau drumul la gaz…. Dar cine stie ce pateam mai apoi….

Rog sotia sa ia copilul in brate, un taxi si fuga 2 cartiere mai incolo la POSTA, care era deschisa pana la ora 12:00, trimite 3 pagini prin fax la 0235 / 305 444 = 12 lei , plus taxi 5 lei, o groaza de bani.

Ajung acasa pe la ora 14:00, mananc o banana, beau o cana de apa rece si sun la E-ON, la 0800 800 928. Dna de la capatul celalalt al firului, dupa multe verificari in pc-ul ei, isi da seama ca am platit, ma intreaba si de fax ( daca avazut ca plata a fost acuta, la ce am maid at 17 lei pe taxi si fax ??? ) si ma roaga sa stau acasa, poate AZI vine echipa special de interventie de week-end.

Credeati ca este gata…………. Ne punem pe asteptat……….. Pe la ora 16:00 ajung 2 domni care rup cele 2 sigilii de 2 lei, ne roaga sa dam drumul la apa calda si aragaz si gata, am scapat!

Dupa 2 zile de chin, benzina consumata, bani fututi, taxi, fax-uri, telefoane si…… am GAZ !!!

Am castigat si pariul cu sotia mea, i-am spua ca sambata avem gaz, si care are de …… onorat pariul pana diseara ! Kinky !

Acestea au fost aventurile pe scurt, la E-ON GAZ ROMANIA !

A doua ediţie a concursului de romane poliţiste, organizat de Romanian Crime Writers Club

2011-09-04T07:39:00.000+03:00

Romanian Crime Writers Club şi Crime Scene Publishing vă invită la concurs.

Aţi visat vreodată să deveniţi scriitor? Acum e momentul să ieşiţi din anonimat. Trimiteţi până pe data de 31 octombrie 2011 un manuscris al unui roman poliţist şi puteţi să vă vedeţi visul cu ochii. Manuscrisul dumneavoastră ar putea deveni noul roman din colecţia Crime Scene, iar numele dumneavoastră va sta lângă cei mai importanţi scriitori ai genului.

Ce trebuie să faceţi?

Mai întâi de toate, trebuie să aveţi o idee, un punct de pornire. O crimă, o răpire, un furt. Mai apoi, trebuie să aveţi cel puţin un personaj dornic să rezolve un mister. Dacă până aici sunteţi pregătiţi, apucaţi-vă de scris. Aţi început deja? Foarte bine, acum nu vă opriţi pentru nimic în lume. Vor fi zile mai bune şi zile mai proaste, dar puteţi duce proiectul până la capăt. Ştim că veţi reuşi.

Care sunt regulile?

Manuscrisul dumneavoastră trebuie să se încadreze între 160-250 pagini, adică 300-500 mii semne (cu spaţii şi semne de punctuaţie). Nu se acceptă manuscrise sub 300 mii semne. (În uzanţa internaţională, romanul este o lucrare de minimum 300 mii semne.) Dacă nu ştiţi cum să număraţi semnele, vă ajutăm noi. În Word, la opţiunea „Tools” aveţi butonul „word count”- characters with spaces.

Naraţiunea trebuie să se încadreze în genul mystery and thriller.

Nu se acceptă manuscrise care au mai fost în vizorul altor edituri. Declaraţi pe propria răspundere că aşa ceva nu s-a întâmplat. Că nici un alt editor nu a intrat în contact cu ceea ce aţi trimis Asociaţiei RCWC.

Nu se acceptă manuscrise care au fost deja publicate pe internet sau în alte medii.
Manuscrisul trebuie să fie la prima vedere.
Manuscrisele primite nu vor fi returnate.

Data limită până la care puteţi trimite manuscrisele este 31.10.2011.

Autorul (autorii) acceptat (acceptaţi) va (vor) dona drepturile de autor aferente romanului cu care a (au) participat la concurs asociaţiei RCWC pe o durată de cinci ani de zile.
Manuscrisele vor fi trimise prin poşta electronică la adresa: george.arion@publicatiileflacara.ro cu specificaţia: „Concurs RCWC”.

După citire, fiecare manuscris va fi notat de membrii juriului.
Ataşat manuscrisului vă rugăm să puneţi un CV care să conţină numele şi datele dumneavoastră de contact şi un sinopsis de cel mult două pagini A4.

Câştigătorul va fi anunţat în cadrul unei festivităţi de premiere ce va avea loc în luna noiembrie 2011, la Târgul de carte Gaudeamus.
Pot fi şi mai mulţi câştigători, dacă juriul decide astfel.

Premiile sunt următoarele:

Premiul I – publicarea cărţii şi prezentarea ei în cadrul Târgului Gaudeamus, în prezenţa autorului. Dacă va dori, câştigătorul va avea dreptul să se înscrie în asociaţia RCWC fără să achite cotizaţia pe anul în curs.
Premiul II – o colecţie completă Crime Scene şi posibilitatea de a se alătura asociaţiei noastre.
Toţi participanţii vor fi menţionaţi într-un articol din revista Flacăra.

Membrii juriului: Preşedintele RCWC, George Arion, precum şi Oana Stoica Mujea, Alexandru Arion, Stelian Ţurlea şi Bogdan Hrib.

Nu contează dacă sunteţi debutanţi sau nu, tot ceea ce contează e să aveţi un manuscris nou, pe care să îndrăzniţi să-l trimiteţi. Fiecare participant are şanse egale. Vă dorim succes!

https://www.facebook.com/notes/bogdan-hrib/a-doua-edi%C5%A3ie-a-concursului-de-romane-poli%C5%A3iste-organizat-de-romanian-crime-writ/214057925314717

BLOG-URI LITERARE !

2011-09-01T19:41:00.002+03:00

Doi dintre prietenii mei intre ale literaturii, si-au actualizat blog-urile personale :

bAdroomstories by Mirela Lungu:

http://euridice-badroomstories.blogspot.com/

O mai gasiti activand si pe:

http://biografiacoapselor.blogspot.com/

Cartea "Biografia coapselor"o puteti comanda online de aici:

http://www.edituratracusarte.ro/magazin/detalii/biografia_coapselor

*************************************************************

Domnul Sirbu Iulian, un scriitor de mare talent, reprofilat de curand ca si un fin recenzor de carte, il gasiti aici:

http://iulianes31.wordpress.com

Navigare, pardon, lectura placuta !

Opportunity - I wish to sell a land in Romania ! Oportunitate - Vand teren in Romania !

2011-08-28T11:13:00.001+03:00

I wish to sell a land with the surface of 170.000 sqm in the South-East side of Romania .

To sell this land at a good price I need your help, the specialized people. I’m addressing myself to the ones who spend day and night in front of the computer. I’m addressing myself to the ones who don’t have enough money, for everything they want.

Yes, it is my land, I wish to sell it because the tenancy I receive is too small, and I am too far away from it to take care and use this land at its true value.

This land is more valuable than any simple agricultural field for the following reasons:

- it almost has a rectangular shape

- the orientation : the large sides are oriented from North to South and the small ones are oriented from East to West.

- The South side and the East side are roads made out of asphalt.

- The North side is bordered by the following: The Electric Energy Conversion Station from 110 KV – 0,4 KV; The Water Treatment Station ( tap water for limitrophe villages); Pomping Station for Tap Water and Residual Water, the residual water comes from the Danube and is destined for agricultural irrigations and in any circumstance where is needed.

- At 500 metres there is the loading-unloading ramp for railroad transportation.

- At 1000 metres there is the gas pipeline

- The East side is bordered by the buldings of the former IAS IVANESTI, buldings which are in very good shape, containing warehouses and repairing workshops for harvesters or tractors.

- The field is situated at 76 km away from Bucharest if you take the Bucuresti-Constanta National Road and at 89 km away from Bucharest if you take the Sun-Highway.

- The land is between the towns of Dragos Voda and Dragalina.

- The field is at 6 km from the highway exit towards Calarasi and Slobozia, at the crossroad called Drajna.

It is not in dispute and it doesn’t have any taxes unpaid.

I wish to sell this field at the price of 600.000 EURO

All of the notary costs will be paid by the buyer. From this amount of money, 50.000 EURO is the bonus for YOU, the one who finds the man or company who has this kind of money to pay for my land.

I know, it is hard work, if it was easier I wouldn’t have asked for your services and offered you a bonus in the first place.

YOU have to convince the customer that : a car is a Trabant and also is a BMW, but they have different prices, a runt is a horse and also is the Arabian thoroughbred but they have as well different prices.

YOU have to convice the customer that the field is within an hour from Bucharest where the rent for covered unisothermic storages is between 10-24 EURO/ sqm / month.

YOU have to convince the customer that if he has the Electric Energy Conversion Station as a neighbour , he can build there a power-plant, he will have enough electric power and he will not have issues with the massive flow of electric energy passing that area.

YOU have to convince the customer that Baragan is a waterless area, a fountain is situated every 10 km and here there are 2 water sources ( a tap one and a residual one) which automatically has another price. Can you imagine how much water do you need for an animal farm ? One thing is to consume tap water and other thing is to consume residual water.

YOU have to convince the customer that in this area people burn straws, they don’t gather them. Imagine how many things can be done with those straws !

YOU have to convince the customer that nearby you have two towns :Dragos Voda si Dragalina, at 6 km and respectively 8 km from which he can gather workforce.

YOU have to convince the customer that in this area there are a lot of small owners and after he settles he can buy more land from them at a very small price. He only has to build a bridgehead. If he closes the deal with me, I can easily help him to enlarge his land.

YOU have to convince the customer that the land is more expensive because it has a lot of utilities and most of all OPPORTUNITIES.

YOU have to convince the customer that if it wasn’t for these utilities and opportunities, the land would have the same price as any other land in that area.

For your effort, for your work, for your power of persuasion I will pay you 50.000 euro.

YOU find the client and afterwards we will go at any notary office and we will close and collaboration contract, I will just sign, and after the sale you will receive 50.000 euro and I will have 550.000 euro.

I do not need to know the customer, you can appoint me at the notary office. If you wish to see the land you can get there very easily, I will guide you through phone or if you need a real person guide I have an uncle which can help you to get there.

I know it is a challenge. The ones who failed told me that the price is really high but the utilities and opportunities are big, and I believe the commission is really motivating.

I wish to encourage YOU and to tell you something which you may already know, but you might neglect this aspect: everybody knows how to sell some onion or a pound of tomatoes but imagine one of those persons trying to sell a Ferrari or a Porsche, or imagine one of those persons selling potatoes in the market trying to sell you and yacht. Over all, imagine you pay a Ferrari salesperson like one who sells onion or potatoes.

It’s hard, but not impossible. I give you this 50.000 euro commission because I am aware that this challenge will determine you to make some considerable efforts.

I DO NOT AGREE to raise the price. That’s all : 600.000 from which 550.000 for me and 50.000 for you.

I wish you good luck !

Engineer : Marian Maruntelu

– tel : 0040-763-651-225 – for Romanian - Marian Maruntelu

- tel : 0040-753-347-184 – for English - Gabriel Bobocea

-E-mail : maruntelu_marian@yahoo.com
bobocea_mgabriel@yahoo.com

- Details: www.vandteren.com

SPONSORIZARE PENTRU UN FILM DE ACTIUNE !

2011-08-26T19:57:00.002+03:00

Bunul meu prieten, Iulian P. , cauta o sponsorizare pentru un nou film de actiune, ce poate consta in:

- un scaun cu rotile ( daca stiti pe cineva la un centru/cabinet medical care il poate ajuta cu un imprumut pentru cateva ore de filmare )

- locatii inedite de filmare ( de preferat in zona IASI )

- inchiriere autovehicule, modele mai noi

- .......

Iulian P. poate fi contactat pe:

http://dacmifilm.cabanova.ro/

http://www.youtube.com/user/dacmifilm ( aveti in contul sau, secvente din filmele ZA DRIM 2, DE LA 8 LA 10 , COSMARU' si videoclipul piesei Petrow - Decat sa fiu un actor )

Filmul ZA DRIM 2, integral, poate fi urmarit aici:

http://www.archive.org/details/ZaDrim2

Va multumim anticipat pentru interesul acordat si posibilul ajutor !

Doamne-ajuta !

ALUATUL

2011-08-17T20:53:00.001+03:00

Dupa ce iese de sub dus sotia, intru eu , grabit fiind sa prind inceputul meciului de la ora 18:00. Dau drumul la apa, o potrivesc si incep sa va dezbrac. Ea, sotia, pleca fuguta la bucatarie sa pregateasca aluatul pentru niste super-gogosi.

In 3 minute trecute-fix sunt gata, inchid apa, deschid geamul sa se aeriseasca sit rag o fuga in bucatarie s ascot din frigider sticla de rom alb, pregatita din timp, ma astepta un meci mare, care trebuia sarbatorit.

Nici nu intru in bucatarie, ca ochii mei facura cunostinta cu trupul sotiei mele, hmm, yammy, in bataia soarelui , formele ei magice puteau innebuni orice statuie… Uitasem cat de frumoasa este. EA, doar cu un furou tras deasupra, aplecata dupa faina din dulapiorul din stanga, striga suparata:

- Unde naiba esti ?

Atunci, barbatul din mine, spuse usor:

- Draga mea, lasa-ma sa te ajut….

Eu, fara nimic pe mine, uit de romul alb, o ridic usor de subtiori, o mut la dreapta, si-i spus suav la ureche:

- Nu te mista !

In 3 secunde pachetul de faina este sus pe masa, bolul asezat pe masa, laptele caldut de pe foc il ridic si-l asez pe blatul de lemn din stanga ei, ma intors dupa drojdia si zaharul vanilat , asezate cu grija sus in dulapior..... iau cu mana stanga o lingurita din suportul de pe chiuveta si umpland-o cu jumatate de sare, o asez pe masa, la fel, din 2-3 miscari, untul, 2 oua si.... GATA !

Ea, nemiscata, nu avu timp nici sa respire. Imi trag putin sufletul, deschid din nou usa de le frigider, si ca un mascul ce sunt, trag pe gat 2 inghitituri de rom alb.

Asez cu grija drojdia la dospit, impreuna cu o lingura de zahar si un pic de lapte. Faina , cu o miscare blanda, aterizeaza intr-un castron, iar cu mana ei dreapta, execut ca la carte, o gaura in mijloc si torn cu grija maiaua. Spititele se incing, deja trupul meu firbinte isi modifica unele caracteristici, hmm, ma sint din ce in ce mai bine si parca de-o viata sunt bucatar. Ea, sotia, ca un robot , executa doar ce-i command eu, trupul ei devine sclavul meu.

Dupa ce a dospit, adaug ouale, restul de zahar din dreapta ei, sarea, zaharul vanilat, untul si laptele cate putin, din graba , cateva picaturi aterizeaza pe trupul ei. O intorc cu grija cu fata spre mine, ma cobor in genunchi, si acum, eu ca un sclav si ea stapana meu, ii sorb prin furou, toate picaturile de lapte care au stropit-o. Incep de sus, de pe gat, cobor usor printer sani, ii salut pe amndoi in fuga si mai jos, spre muntele lui Venus…. Ce priveliste de vis, ce miros, ce gust….

Sa mergem mai departe cu reteta noastra. O intorc inapoi, cu spatele la mine, ii cuprind cu grija ambele palme, si framantam usor, un aluat elastic, care nu se lipeste de maini. Dar, eu, in sinea mea, mi-am dorit sa se lipeasca si chiar asta s-a intamplat.

Ii ridic usor mainile in aer si incep sa-i sarut omoplatii, dar simt cum ceva ma incurca, aha, este furoul. Cu grija, prind cu putere cutitul de pe masa si soptandu-i dulce la urechea stanga : “ Nu te speria ! “, incep sa-l tai in mii de bucatele, avand grija sa nu sara bucati in bolul nostrum. In cateva secunde, ea, goala, cazu prada iubirii totale! Se lasa condusa pe drumuri nebanuite, pline de amor sublim.

In tot acest timp in care ne-am iubit, aluatul ramas la dospit si-a dublat volumul , apoi, cu o miscare brusca, il arunc pe masa si intind o foaie de 2 cm grosime, dupa care incep sa-l tai in formele dorite. Dar cu ce ? Ca nu aveam forme speciale in casa….. Dupa cateva secunde de gandire, imi spun : “ Ce-o fi, o fi ! “, o intorc pe sotia mea si, asezand-o cu grija pe foaia de aluat, aceasta ramane imprimata cu formele trupului ei. Dar gogosile mele, nu au gauri ? cum sa le fac ? Iau cu mana stanga o forma din foaia de aluat, si ajutat de sfarcurile tari ale sotiei mele, bucata de aluat, primi ceea ce i se cuvine.

Dau drumul la aragaz, tigaia fiind deja pregatita cu uleiul necesar. Dupa alte 2-3 minute, in care ajutat de trupul fierbinte al sotiri mele, foaia de aluat disparuse de pe masa, iar gogosile, inca virgine, neprajite, asteptau cuminti, ca la teatru, pe blatul de pe masa. Una cate una, aruncate pe spate, prin fata, pe laterala, ele ajung in tigaie, si mai apoi, dupa cateva secunde, direct in bolul de sticla, infasurat intr-un prosop absorbant de hartie , iar mai apoi , le putrez cu zahar pudra din belsug.

In 10 minute, timp in care ne-am si iubit, ele sunt gata, sfaraind a placere in bol. Zaharul pudra, ajuns din greseala pe ambele trupuri, disparu fara urma. Fiecare limba avu grija sa faca curatenie….

Deschid usa de la frigider, mai trag doua inghitituri de rom alb, si plec la meci, meci care incepuse de jumatate de ora…. Dar ce mai conta, in seara asta mancasem gogosi din trupul femeii mele..... Si erau mai gustoase ca niciodata….

METROUL

2011-08-15T14:56:00.002+03:00

Intru in garnitura de metrou cu o fractiune de secunda inainte de a se inchide usile si astfel, sa-mi prinda intre ele, pardesiul nou, primit cadou de la colegii de birou.

Ma asez langa geam, scot ziarul din geanta si incep sa recitesc sectiunea sportiva, maine aveam de gand sa joc un bilet la pariuri. Timpul trecu repede, si iacata-ma ajuns in statia mea. Ma ridic de pe scaun, iau sub brat geanta si cobor pe peron. Nu fac decat doi pasi si ziarul imi scapa din mana, astfel incat sunt nevoit sa ma aplec sa-l ridic de pe mozaicul rece.

Simt cu usile trenului se inchid si acesta se pune in miscare. Ridic ziarul si de data aceasta il asez in geanta, spre a nu mai fi nevoit sa-l scap pe jos. Nici bine nu inchid servieta ca din spate sunt lovit, destul de puternic, de un obiect dur, metalic. Cad pe burta, lovindu-ma de peron, noroc ca am timp sa pun intre mine si mozaicul rece, servieta. Incerc sa-mi revin rapid, intorc capul si observ 3 zombi, gata-gata sa ma loveasca din nou. Imi fac vant, impingand puternic cu picioarele si alunec in fata, aproximativ 10 metri. Cine sunt si ce vor de la mine ? Nu am timp sa caut acum raspunsuri, cei trei dejaincep sa ma urmareasca.

Strangand din dinti , ma ridic cat pot de repede si incerc sa alerg spre celalalt capat de peron.

ZOMBI:

- E al nostru!

- Pe el!

- Mai repede.....

Tarandu-mi piciorul drept, mai mult sar decat alerg, dar acum nu era timp de exercitii sportive executate exemplar. Incerc sa-mi raspund si la alte intrebari: “ Unde ma aflu, de ce eu, cine sunt ei, cum am ajuns aici , … “ . Privesc in jur, parca si luminile arata altfel, reclama de pe centrul peronului, la VODAFONE nu mai era, in schimb, cea de pe stalp, de acum, sangera din greu. Cei trei zombi se tineau bine pe picioare si nu ma scapau din ochi.

Ajuns la capatul peronului, hotarasc sa ies la suprafata, fac o eschiva si sar direct pe treapta a treia a scarilor rulante, care culmea, mergea in sus. Sar din 3 in 3, chiar din 4 in 4 trepte. In mai putin de 10 secunde ajung sus. Aici, la suprafata, TOTUL, chiar totul, nu mai arata ca si cartierul meu. Traversez strada in viteza, ajung pe celalalt trotuar si ma indrept spre blocul meu, sau mai bine zis, unde cred eu ca s-ar afla blocul meu. Totul in jur era ars din temelii, masinile facute scrum, casele nu mai aveau geamuri, iar stalpii erau pe jumatate la pamant.

Trebuia sa ma grabesc , afara se aseza intunericul si cine stie ce surprize mai pot aparea. Alergand pe strada, ma impiedic de ceva si scap geanta jos, de unde imi sare ziarul, care, in bataia vantului, se desface in bucati. Privesc in jurul meu, incercand sa observ de ce m-am impiedicat. Zaresc in stanga un skateboard, il asez pe sosea sic and sa plec, imi sare in ochi data de pe ziarul desfacut: 05.03.2023 !

Cum, eram in anul 2023 ? Imposibil , imi zic eu. Incerc sa ridic ziarul, dar nu mai aveam timp, cei trei zombi erau tot mai aproape de mine, iar vantul nu era deloc aliatul meu. Trag tare si in 5 minute ajung acasa, sau mai bine zic ce-a mai ramas din ea. Inchid toate usile, ferestrele, si aprin toate luminile din casa. Era mare, spatiasa, formata din etaj + mansarda, 5 camere, living , bucatarie, garaj si 3 bai. Ceva placut si util omului.

Scot arma din dulapiorul ei, si ma asez in sufragerie, sub masa. Incerc sa fiu atent in jurul meu, la orice noua miscare, la orice sunet. O lovitura dupa cap, ma laa la pamant. Ma trezesc in pat, la spital, inconjurat de cei dragi.

- Ce s-a intamplat ? intreb eu sotia.

- Ai lesinat in metrou si un baiat cu skateboard-ul a sunat salvarea, astfel ca ai ajuns rapis la pital. Esti bine….

- Hmm, un baiat cu skateboard-ul ?

Ma intors spre masuta, ridic ziarul si privesc data de pe el, arata : 05.03.2011 ! Eram salvat!

POSTLUDIUL

2011-08-15T13:55:00.002+03:00

Intr-o pauza de masa pe santier, Mihai si echipa lui, mancau de zor. Aveau de terminat rapid o lucrare in Copou si discutau vrute si nevrute. La un moment dat, Mihai, seful de echipa, inginer tanar dar cu experienta, il intreaba pe Ciprian:

MIHAI:

- Cyp, stii cum fac dragoste intelectualii ?

Ciprian ramane masca, gata-gata sa scape lingura din mana. Adrian incepu sa rada, chiar daca nu intelesese intrebarea, iar Marius , mezinul echipei, se inrosi in 3 secunde.

CYP:

- Sefu’ , mai puteti repeta intrebarea, va rog ?

Si musca din felia de paine de pe bucata de ziar asezata pe masa.

MIHAI:

- Cum fac dragoste intelectualii ?

Adrian termina de mancat din borcanul sau, si , ca de fiecare data, daca lui Mihai ii ramanea mancare, el era incantat sa termine tot borcanul, era pacat sa se strice, mai ales ca eram in perioada de vara.

MIHAI vazandu-l zambind, intinse borcanul sau, terminat de jumatate, care si incepu sa infulece cu placere.

CYP:

- Pai, ce, intelectualii o fac altfel ?

MIHAI:

- Poate da, poate nu… Tu cum faci dragoste ?

Acesta se ridica in picioare, invartindu-si bazinul de 3 ori si strigand:

CYP:

- Actiune, actiune si iar actiune, de 3 ori actiune !

MIHAI lovi puternic cu palma in masa, Marius ramanand cu lingura in gura, mai-mai s-o inghita si Adrian scapand jos borcanul sefului, care se facu tandari.

MIHAI:

- Gresit, gresit, gresit, de 3 ori gresit !

CYP intelesese ca sarise calu’, baga capul in pamant si se aseza din nou la masa….

MIHAI:

- Of, toti sunteti asa……….. Cum sa va explic, FEMEIA este ca o floare, trebuie udata mai des, mangaiata, stearsa de praf, schimbat pamantul din ghiveci anual, trebuie sa-i vorbesti zilnic, trebuie sa fie cuprinsa de lumina din toate partile, mirosita cat mai des….

CYP:

- Asa, si ?

MIHAI:

- Uite cum fac dragoste intelectualii, in doar 3 etape: preludiu – actiune – postudiu !

CYP, simpatic de felul lui, casatorit, avea ceva cunostinte despre una-alta, dar sa moara dusmanu’ daca auzise pana acum de POSTLUDIU.

CYP:

- Sefu’, darn u te supara, tu esti n tip citit, dar ce este ala POSTLUDIU ?

MIHAI:

- E simplu, preludiul de final !

CYP:

- Dar nu e complicat ?

MIHAI:

- Adica ?

CYP, scarpinandu-se dupa cap, incepu:

CYP:

- Sefu’, noi astia din popor, avem viata mai simpla, actiune, de 3 ori actiune……… Dar intelectualii, daca este cum zici tu, nu se complca singuri ? Adica, hai, mai merge, incepe preludiul, vine actiunea, dar mai au energie si pentru postludiu, sau cum s-o mai chema el ?

MIHAI:

- Normal, este simplu, tine de respiratie… si zambi scurt.

CYP nu intelesese gluma, asa ca se hotara sa termine emancat, acusica era gata pauza si aveau de lucru, nu gluma .

MIHAI:

- Si, ce spui, incerci ? il intreba pe CYP, care incepu sa stranga masa.

CYP:

- Ce, sefu’ ?

MIHAI:

- Cum, ce, POSTLUDIUL !

CYP:

- Chiar vreti sa iau bataie de la nevasta-mea… cum sa ma duc la ea si sa-i spun diseara: Auzi, draga , incercam un postludiu ? Mananc rece o saptamana…

Pauza trecu repede si baietii se apucara pe mai departe de montat termosistemul pe fatada casei din Copou .

Selectie fotbal, grupe de copii nascuti intre 2001-2005 inclusiv !

2011-08-09T20:10:00.000+03:00

Clubul Sportiv privat PIETA, cu baza sportiva proprie, organizeaza selectie fotbal, copii nascuti intre 2001-2005 inclusiv, zilnic de la orele 17.00, sambata/duminica de la ora 09.00. Relatii la domnul VIOREL AGACHI - 0749 / 028 137 . Va asteptam !

Facebook: http://www.facebook.com/profile.php?id=100001491725937

http://www.facebook.com/viorelpiky

Twitter: http://twitter.com/#!/PIETASPORTIASI

VIDEO: http://www.facebook.com/video/?id=100001491725937

SC CORNEL CONSTRUCT SRL executa lucrari de amenajari interioare-exterioare, proiectare si polisari auto !

2011-07-13T15:57:00.003+03:00

Compania noastra va pune la dispozitie servicii de calitate ca proiectare, amenajari interioare şi exterioare.

Echipa pe care ne bazam, seriozitatea ofertei noastre şi relatiile excelente cu partenerii noştrii de afaceri reprezinta garantia faptului ca oferim servicii de cea mai buna calitate.
Noi urmarim satisfacerea clientilor noştri la un nivel înalt, prin oferirea celor mai bune combinatii de pret şi calitate a produselor şi serviciilor cerute de clienti.

Suntem convinsi ca veti gasi în compania noastra partenerul ideal de afaceri.

Daca aveti nelamuriri sau doriti mai multe detalii, nu ezitati sa ne contactati.

De asemenea, executam diferite tipuri de proiecte, avizate de personal autorizat:

- P.A.C.,
- P.TH.
- D.E.
- case si vile,
- hale,
- etc.

Societatea noastra executa si lucrari de cosmetizare auto:

- polish
- tratamente complete reconditionare exterior
- curatare şi tratare tapierii textile
- curatare şi tratare tapierii piele
- tratamente complete de reconditionare interior
- siliconare bord si alte elemente
- scoaterea zgarieturileor de pe faruri, parbrize si caroserie

CONTACT:

Mobil - 0741 / 476 140 - Cornel

WEB: http://cornel-anca.cabanova.ro/ ; http://polisare-iasi.cabanova.ro/

E-mail: cornel_construct@yahoo.com ; polisareautoiasi@yahoo.com

FACEBOOK pagina : http://www.facebook.com/pages/SC-CORNEL-CONSTRUCT-SRL/139690522776470

FACEBOOK cont : http://www.facebook.com/profile.php?id=100002591786762

Va multumim!